Plângere contravenţională. Sentința nr. 9959/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9959/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 7707/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal-3185
SENTINTA CIVILA NR. 9959/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: I.-M. R.
Grefier: M. P.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe petentul P. T., in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta martorul T. V., lipsa fiind petentul si intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanta procedeaza la administrarea probei testimoniale cu martorul T. V., conform art. 192 si urm. Cod pr. civila, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar (fl. 47).
Nemaifiind probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si in temeiul dispozitiilor art. 150 C.pr.civ., socotindu-se lamurita declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constata urmatoarele :
Prin plângerea înregistrată la intimat in data de 08.02.2013 si, ulterior pe rolul acestei instanțe in data de 27.03.2013, sub dosar nr._ petentul P. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politiei Locale, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului-verbal nr._ încheiat in data de 07.02.2012.
În motivarea plângerii petentul a aratat ca a oprit pe trotuar, intrucat s-a oprit motorul autoturismului (fl. 2-3).
Plangerea nu a fost motivata in drept.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri (fl. 4-9).
Plângerea este scutita de plata taxelor de timbru si timbru judiciar conform art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus intampinare in data de 16.05.2013, solicitand respingerea plangerii contraventionale, ca neintemeiata si mentinerea procesului verbal nr._ încheiat in data de 07.02.2012, ca fiind legal si temeinic intocmit (fl. 13-15).
In probatiune, intimatul a depus inscrisuri, in copie (fl. 16-42).
Instanta a incuviintat si administrat pentru petent proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorul T. V., declaratia acestuia fiind atasata la fila 47, iar pentru intimat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal . nr._/07.02.2013 petentul P. T. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 100 lei si pedeapsa complementara, constand . penalizare in temeiul art. 46, pct. 1, art. 49, pct. 1, lit. a din H.C.L. nr. 109/2010, în cuprinsul acestuia reținându-se că în data de 07.02.2013, ora 0915, la Statia Ratuc A. Pann din C.-N., din Piata Abator, FN, auto cu numar de inmatriculare_, are circula in regim de taxi, stationa in afara standului special amenajat si aprobat de Consiliul Local C.-N..
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „obiectiuni” s-a consemnat „am stationat pe motivul ca era defecta” (fl. 9).
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
In cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost formulată în termenul legal, iar instanța, în temeiul art. 32, alin. 2 din OG nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 07.02.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, se constată că petentul nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a sau relativa a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Petentul a sustinut ca se indrepta cu autoturismul marca Opel spre reprezentanta Opel, intrucat avea probleme la motor, iar la aproximativ 200 m de .-a oprit motorul si pentru a nu bloca circulatia a oprit masina pe trotuar.
In cauza dedusă judecății, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate rezulta că petentul nu este vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa de către agentul constatator.
Fiind audiat martorul T. V., sub prestare de juramant, a declarat ca este taximetrist si . la orele 10 – 11 a vazut o masina parcata pe trotuarul din Piata Abator pe sensul de mers spre . era de taxi si avea capota ridicata, conducatorul acesteia spunand ca este defecta. La fata locului era prezent si un agent de politie, care l-a sanctionat pe petent (fl. 47).
Potrivit inscrisurilor de la filele 4-7 din dosar petentul a facut dovada serviciilor prestate de S.C. Ecomax General Investments S.R.L. in data de 07.02.2013 pentru autoturismul cu numar de inmatriculare_, apartinand acestuia.
Probele adminsitrate se coroboreaza cu atitudinea petentului manifestată imediat după ce a fost oprit de agentul intimatului, semnând procesul verbal cu obiecțiuni, respectiv „am stationat pe motivul ca era defecta”, este de natură să creeze un dubiu serios cu privire la conformitatea cu realitatea a celor consemnate în procesul verbal atacat.
F. de probele administrate, instanța reține că petentul a reușit să facă dovada pozitivă a intervenirii unei cauze exoneratoare de răspundere care face ca o faptă să-și piardă una din trăsăturile esențiale și care determină inexistența contravenției. În acest sens, instanța reține că fapta săvârșită de petent s-a circumscris unei întâmplări (o defectiune a autoturismului), care s-a produs în mod imprevizibil și fără a o putea înlătura.
Astfel, în cauză, instanța reține că devin incidente dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul în care intervine una din cauzele expres prevăzute de textul legal, în speță, cazul fortuit.
Cazul fortuit reprezintă o întâmplare care se suprapune, în mod imprevizibil și fără posibilitatea de a o înlătura, peste o acțiune sau o inacțiune a unei persoane, rezultând consecințe pe care contravenientul nu le-a conceput și nici urmărit.
Având în vedere că, în speța de fată, prin probele administrate în cauză, petentul a dovedit faptul că oprirea autoturismului in alt loc decat standul special amenajat s-a datorat unei defectiuni, adică incidenței unui caz fortuit, ceea ce înseamnă că fapta reținută în sarcina acesteia nu mai prezintă caracter ilicit și, deci, nu mai constituie un temei al răspunderii juridice.
Văzând dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului nu întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, contestatorul nu a manifestat o comportare activă, conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile H.C.L. nr. 109/2010.
În consecință, instanța apreciind că fiind justificate susținerile petentului așa cum acestea au fost prezentate în conținutul plângerii, va constata că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.02.2013 nu prezintă o situație reală, fiind, astfel, neîntemeiat, fapt ce va avea ca și efect admiterea plângerii formulate de petent și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 100 lei si înlăturarea pedepsei complementare, constand . penalizare.
Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ. și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu va acorda cheltuieli de judecata, nefiind întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. T., cu domiciliul în municipiul C.-N., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ incheiat in data de 07.02.2013 de agentul constatator al intimatului.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 100 lei si înlătură pedeapsa complementara, constatand . penalizare.
F. cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 iunie 2013,
Președinte, I. M. R. | ||
Grefier, M. P. |
RED. TRED. I.M.R. / 4 ex. / 24 iulie 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7585/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 896/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
