Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 18004/211/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.-N.

CIVIL

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013

Ședința publică din 25 Noiembrie 2013

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: A. M.

GREFIER: R. L.

Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul D. M., împotriva Încheierii de respingere nr._/10.06.2013 a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară C.-N..

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa petentului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 27.09.2013, un set de înscrisuri din partea petentului. De asemenea se constată că s-a mai depus la dosar, la data de 20.11.2013, un înscris din partea petentului prin care susține plângerea formulată.

Având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 pct.4 din codul de procedură civilă este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, instanța încuviințează petentului, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă proba cu înscrisurile depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și față de lipsa părților, reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin plângerea înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ petentul D. M., CNP_, domiciliat în A. I., cod poștal_, ., ., Ap. 7, telefon_, identificat cu CI. . nr._, jud. A. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Încheierii de respingere nr._/10.06.2013, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C..

În motivarea plângerii formulate petentul D. M. a arătat că prin Încheierea de respingere nr._/10.06.2013, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. a fost respinsă cererea sa de reexaminare a încheierii de Carte funciară nr._/21.05.2013, prin care i-a fost respinsă solicitarea de întabulare a dreptului său de proprietate dobândit în baza Actului de adjudecare emis la data de 21.05.2013 de B. M. V. V. D., în Dosar de executare nr. 246/2012 asupra imobilului înscris în C.F. nr._-C1-U12 C.-N., cu nr. topografic_/S/VIII.

Or, arată petentul prin plângerea formulată, chiar din textul încheierii nr._/10.06.2013, reiese clar faptul că el are posibilitatea efectuării plății impozitului respectiv, nicidecum obligația unei astfel de acțiuni. Prin urmare, dobândirea, de către el, a dreptului de proprietate asupra imobilului menționat trebuie înscrisă în Cartea Funciară chiar dacă nu poate face dovada achitării impozitului respectiv.

Potrivit Art. 516 alin. 8 Cod Procedură Civilă 2012, corespondență Art. 852 lit. h) și i) Cod Procedură Civilă 2013, Actul de adjudecare este titlu de proprietate, care s-a predat dobânditorului spre a servi ca titlu de proprietate și pentru a fi înscris în Cartea Funciară. Așadar, Actul de adjudecare este înscrisul ce face dovada dreptului de proprietate al adjudecatarului asupra imobilului, ca urmare a procedurii de vânzare silită.

De asemenea, potrivit Art. 77A1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează impozit. În aplicarea acestui text, Art. 151A2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 571/2003, definește noțiunea de contribuabil ca fiind persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. în cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmitătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție, etc.

Or, concluzionează petentul, el, dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, ca efect al executării silite a debitorului, nu este circumscris noțiunii de contribuabil prevăzută la Art. 77A1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și de Art. 151A2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 571/2003. Cu alte cuvinte, el nu este obligat să plătească impozitul la transferul dreptului de proprietate, în această speță el având calitatea de cumpărător și nicidecum de vânzător. Actul de adjudecare îndeplinește, deci, condițiile prevăzute de lege în vederea înscrierii în Cartea Funciară a dreptului real.

În drept, petentul a invocat dispoz. art. 50 alin. 2 din Legea 7/1996.

În probațiune, a anexat înscrisuri: C. după Cartea de Identitate, C. după încheierea de respingere nr._/10.06.2013.

Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:

Prin Actul de adjudecare emis la data de 21.05.2013 de B. M. V. V. D., în Dosar de executare nr. 246/2012, petentul D. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr._-C1-U12 C.-N., cu nr. topografic_/S/VIII.

În temeiul acestui Titlu de proprietate, petentul D. M. a solicitat O.C.P.I. C. întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, însă prin Încheierile nr._/21.05.2013 și nr._/10.06.2013 au fost respinse cererile de întabulare, întrucât nu s-a făcut dovada achitării impozitului pe transferul de proprietate conform art. 77 ind. 1 Cod fiscal, care reglementează modalitatea de calcul a impozitului datorat pentru transferul imobilelor din patrimoniul personal în cazul înstrăinărilor voluntare, modalitatea înstrăinării prin vânzare silită nefiind avută în vedere de legiuitor cu ocazia edictării dispozițiilor art. 77 ind. 1 din Codul fiscal.

Instanța reține că, titulatura textului art. 77 ind. 1 din Codul fiscal este ‚’’ Definirea venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal’’, subsumată Capitolului VIII ind. 1 care se numește ,,Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal’’.

Or, în cazul înstrăinărilor silite nu este vorba de venituri obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, petentul dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un act de adjudecare, emis în faza executării silite, astfel că transferul de proprietate nu s-a făcut benevol.

De altfel, art. 151 ind. 7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că, în cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, adică debitorul executat din cadrul procedurii executării silite. Adjudecatarul nu dobândește un venit în accepțiunea legislației fiscale a procedurii de executare, deci nu poate fi plătitor al impozitului, cât timp obligația achitării impozitului aferent oricărui transfer de proprietate este în sarcina fostului proprietar.

Conform dispozițiilor art. 151 ind. 2 lit. a) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, contribuabilul este persoana fizica din patrimoniul careia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia si careia îi revine obligatia de plata a impozitului prevazut de art. 77 ind. 1 Cod fiscal. Astfel, este evident ca petentul, in calitate de adjudecatar, nu are calitate de contribuabil in sensul legii (dreptul de proprietate nu se transfera din patrimoniul petentului, ci in patrimoniul acesteia). Obligatia platii impozitului nu apartine petentului, ci fostului proprietar care nu are un interes în a realiza plata acestuia.

Mai mult decât atât, potrivit dispozitiilor art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei si Finantelor si al Ministrului Justitiei nr. 1706/1889/C/2008, decizia de impunere privind venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, în situatia în care transferul se realizeaza prin alta procedura decât cea notariala sau judecatoreasca, se emite în 2 (doua) exemplare din care: unul se transmite prin posta cu confirmare de primire sau se înmâneaza personal contribuabilului sub semnatura, un exemplar se arhiveaza la dosarul contribuabilului. D. urmare, decizia de impunere este comunicata doar contribuabilului (fostul proprietar), nu si adjudecatarului, chiar si în situatia în care respectiva decizie este emisa in baza documentatiei depusa de catre adjudecatar. Astfel, obtinerea deciziei de impunere si plata acesteia nu sunt obligatii ale adjudecatarului, ci numai ale fostului proprietar. Întrucât decizia de impunere nu se comunica si adjudecatarului, este evident ca adjudecatarul nu este în masura sa o prezinte la Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara si cu atât mai putin nu are obligatia de a o plati.

A conditiona întabularea dreptului de proprietate al petentului de realizarea platii impozitului de catre debitor, ar plasa petentul într-o situatie imposibila: petentul este titularul dreptului de proprietate asupra unui imobil dobândit prin licitatie publica, dar nu poate exercita acest drept deoarece persoana care are obligatia legala de a achita impozitul aferent transferului acestui imobil nu are nici un interes sa faca acest lucru.

F. de dispozitiile legale invocate, instanta va constata ca petentul se afla în posesia unui act juridic prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat si ca îi revine obligatia legala de a intabula acest drept, o eventuala respingere a cererii îngradind într-un mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate de catre titularul lui, contrar normelor nationale si internationale care protejeaza dreptul de proprietate.

În același sens este și practica constanta a CEDO referitoare la dreptul de proprietate, în conformitate cu care, se retine ca este excesiv sa fie obligata partea care justifica un drept de proprietate si care a efectuat o . demersuri juridice pentru realizarea lui, sa promoveze noi actiuni pentru a putea a exercita acest drept.

De asemenea, potrivit art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, ratificata de România, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea lucrurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."

In speta, un eventual refuz al înscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa dovezii platii impozitului de catre un tert constituie o atingere grava a substantei dreptului de proprietate, dispozitie incompatibila cu dispozitiile art. 1 din Protocolul 1 la Conventie. Practic, situatia în care se afla petentul creeaza o stare grava de incertitudine cu privire la dreptul de a dispune de bunul sau (pentru care este necesara intabularea),întrucât exercitarea dreptului de proprietate este plasata sub conditia ca o alta persoana (fostul proprietar) sa îsi îndeplineasca obligatiile fiscale, fapt care ar putea sa nu fie niciodata îndeplinit.

Cenzurarea dreptului de întabulare a bunului pe care trebuia să o facă registratorul de proprietate este raportată la art. 77 ind. 1 privind neplata impozitului prevăzut la alin. 1 și alin. 3 din text și nu la cea referitoare la executarea reglementată în alin. 6 teza a V-a art. 77 ind. 1 din Codul fiscal.

Rezultă cert că o atare prevedere nici nu ar fi posibilă câtă vreme art. 77 ind. 1 vizează o transmitere convențională a dreptului de proprietate și nu una întemeiată pe executarea silită.

Astfel, instanța apreciază că refuzul întabulării, de a efectua înscrierea dreptului de proprietate al petentului în condițiile neexecutării unor obligații de către terțe persoane, constituie o încălcare și o îngrădire a exercitării dreptului de proprietate al petentului.

În raport de aceste considerente și în temeiul dispoz. art. 50 alin. 2 din Legea 7/1996 va admite ca întemeiată plângerea formulată de petentul D. M., și în consecință:

Va dispune anularea Încheierii de respingere nr._/10.06.2013, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C..

Va admite cererea petentului și va dispune întabularea dreptului său de proprietatea asupra imobilului înscris în C.F. nr._-C1-U12 C.-N., cu nr. topografic_/S/VIII, în întregime, cu titlu de drept adjudecare.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de petentul D. M., CNP_, domiciliat în A. I., cod poștal_, ., ., Ap. 7, telefon_, identificat cu CI. . nr._, jud. A., și în consecință:

Dispune anularea Încheierii de respingere nr._/10.06.2013, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C..

Admite cererea petentului și dispune întabularea dreptului de proprietatea asupra imobilului înscris în C.F. nr._-C1-U12 C.-N., cu nr. topografic_/S/VIII, în favoarea petentului D. M., în întregime, cu titlu de drept adjudecare.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.

PREȘEDINTE,GREFIER,

A. MoșRaluca L.

Dact./Red. Am.M.

3 ex./12.02.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA