Pretenţii. Hotărâre din 03-04-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 25334/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 6332/2013
Ședința publică din 3.04.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile înaintată de reclamanta S. ROMÂNA DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. & SOFTWARE S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtei d-nul J. N. Septimiu, lipsă fiind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că la dosar s-au depus de către pârâtă actele solicitate de instanță (f.62-73).
Reprezentantul pârâtei arată că nu are de formulat cereri în probațiune.
Instanța, nefiind excepții de invocat și cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară închisă faza probatorie ș acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art.150 Cod.pr.civ., declară închise dezbaterile, iar cauza fiind în stare de judecată o reține în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data de 31.10.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., acțiunea civilă formulată de reclamanta S. ROMÂNA DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. & SOFTWARE S.R.L. prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 720 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2010-decembrie 2011 și a sumei de 87,55 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate la data de 17.10.2012, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că taxa este datorată în temeiul art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994. În aplicarea art.40 alin.4 din aceeași lege a fost adoptată HG nr.977/2003, hotărâre care este aplicabilă în cauză. Prin aceasta s-a stabilit modul în care se percepe taxa, și anume, o dată cu plata energiei electrice consumate. Pentru neplata taxei, se plătesc penalități de întârziere, calculate în conformitate cu metodologia de calcul a S.C. Distribuție și Furnizare a energiei Electrice.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.112 C.p.c., art.40 alin.3,4 din Legea nr.41/1994, HG nr.977/2003.
Legal citată, pârâta a depus la data de 6.12.2012 întâmpinare prin care pe de o parte a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât facturile de care înțelege să se folosească sunt înregistrate în contabilitatea S.C. FFEE Electrica Furnizare Transilvania Nord S.A. iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că nu poate fi obligată la plata unui serviciu de care nu a beneficiat. De altfel, prin sentința civilă nr.767/2008 pronunțată în dosarul civil nr._ al Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei și s-au anulat prevederile art.3 alin.1 din H.G. nr.977/2003 și ale art.3 alin.1 din H.G. nr.978/2003. Soluția Curții de Apel Cluj a fost menținută de ÎCCJ prin decizia civilă nr.2103/9.04.2009. ( filele 34-36 ).
La data de 24.01.2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active întrucât încasarea taxei de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A. se face în baza unui mandat încheiat cu reclamanta, în temeiul art.5 din H.G. nr.977/2003.
Pe fondul cauzei, reclamanta a subliniat că în temeiul art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică au obligația de a achita taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.40 alin 3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
De asemenea, in conformitate cu prevederile alineatului următor, cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. În executarea acestei legi a fost emisă HG nr.977/2003, care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plată, modalitatea calculului penalităților de întârziere.
Prin Decizia nr. 607/2011 a ICCJ- Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost anulat art.3 alin.2 din HG nr.977/2003, potrivit căruia, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, reținându-se că potrivit art.40 alin.3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor două servicii publice, noțiunea de „beneficiar” fiind atribuită atât în interpretarea oficială, cât și cea gramaticală numai subiectelor de drept care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
. art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, rezultă că obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate de art.40 alin.3, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Nu există nici un text în Legea nr.41/1994 care să definească noțiunea de „beneficiar”, astfel că sensul acestei noțiuni nu poate fi decât acela de drept comun, respectiv de persoana care beneficiază de ceva (sursa DEX), ceea ce presupune ca persoana beneficiară să se folosească în concret de serviciul pus la dispoziție în mod direct.
Instanța reține că respingându-se excepția de neconstituționalitate a art.40 alin.3 din Legea nr.41/1991, prin Decizia nr.297/2004 a CCR, s-a reținut că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective. De asemenea, aceleași considerente au stat la baza pronunțării și a Deciziei nr.331/2006 a CCR.
Instanța constată că, . și recomandările europene privitoare la taxa radio-tv permit statelor să stabilească plata unor asemenea taxe, chiar dacă plătitorul nu are calitatea de beneficiar, însă aceasta este doar o opțiune a statului membru, și nu o obligație.
În condițiile în care prin legea fundamentala nu s-a impus plata unei taxe radio pentru servicii de radio și televiziune, independent de existenta calității de beneficiar, sens în care art.31 alin.5 din Constituția României urmează a fi interpretat în favoarea destinatarilor acestui text.
Or, coroborând prevederile legii cu cele constituționale, observând că art.3 alin.2 din HG nr.977/2003 a fost anulat, precum și Decizia nr.297/2004 a CCR, instanța apreciază că nu poate percepută o taxă pentru servicii de radiodifuziune de plano, ci doar persoanelor față de care s-a făcut dovada că sunt beneficiarii serviciului.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a beneficiat de serviciul de radiodifuziune, solicitarea ca aceasta să plătească taxa radio este neîntemeiata. Astfel, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, atât cu privire la petitul principal, cât și la cel privind penalitățile de întârziere.
PENTRUA CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta S. ROMÂNA DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, ..60-64, sector în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. & SOFTWARE S.R.L. cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, înmatriculată la O.R.C. sub nr.J_, CUI_, având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 aprilie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.-11.04.2013./R.E.G./R.E.G./
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 8458/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6792/2013.... → |
|---|
