Plângere contravenţională. Sentința nr. 8686/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8686/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 5999/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8686/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul B. O. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr. 451 încheiat la data de 31.01.2013 de intimatul MUNICIPIUL CLUJ-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 09.04.2013 intimatul a depus actele care au stat la baza încheierii procesului verbal (f. 15-24), după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 94 C.pr.civ. și art. 32 alin. 1 O.G nr. 2/2001 constată că instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C.pr.civ. instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul art. 250, art. 254 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și în temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 06.03.2013 sub nr. de mai sus, formulată de petentul B. O. S. în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL CLUJ-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 451 încheiat la data de 31.01.2013, iar în subsidiar înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate prevederile art. 19 alin. 1 și 3 O.G. nr. 2/2001, iar pe fond a precizat că nu deține în proprietate nici un autoturism marca „Skoda” cu nr. de înmatriculare_ și în perioada 09.10.2012 – 15.10.2012 se aflat internat în clinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune petentul a anexat copii după următoarele înscrisuri: bilet de ieșire din spital (f. 3), proces verbal și dovada de comunicare (f. 5-6).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar la data de 09.04.2013, a depus în probațiune a anexat copii după următoarele înscrisuri: proces verbal de ridicare autovehicul (f. 15), proces verbal de eliberare autovehicul (f. 16), acte de identitate, certificat de înmatriculare și permis de conducere (f. 17), procesul verbal și dovada de comunicare a procesului verbal (f. 18-19) și fotografii (f. 20-24).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr. 451 încheiat la data de 31.01.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 180 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 10.10.2012, ora 17:24 a staționat voluntar neregulamentar cu autoturismul marca „Skoda” cu nr. de înmatriculare_ pe . Cluj-N., în dreptul imobilului cu nr. 9 pe banda de circulație blocând sensul de mers dinspre . spre . zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” cu adițional „atenție se ridică autovehiculul”, stânjenind circulația autovehiculelor în zonă.
Prin procesul verbal din data de 10.10.2012 s-a procedat totodată la ridicare autovehiculului staționat neregulamentar, ulterior fiind eliberat numitei B. S., care a declarat că utilizatorul acestui autovehicul era la data de 10.10.2012 petentul B. O. S..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În legătură cu absența unui martor de la fața locului, instanța arată că, acest aspect este de natură a atrage nulitatea procesului verbal în condițiile dovedirii unei vătămări, fapt ce, în speță, nu a fost probat de către petent. Mai mult, în speță, agentul constatator a făcut aplicarea art. 19 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 și a menționat motivele pentru care procesul verbal a fost încheiat în lipsa unui martor.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Mai mult, instanța observă că, din procesul verbal de eliberare a autovehiculului reiese că utilizatorul acestui autovehicul a fost la data de 10.10.2012 chiar petentul, motiv pentru care, apărarea sa în sensul că acesta nu este proprietar al autovehiculului apare irelevantă, răspunderea contravențională fiind una personală, iar faptul că acesta se afla internat în spital în data de 10.10.2012 nu exclude posibilitatea ca acesta fi ieșit din spital, dat fiind chiar cele declarate de numita B. S., despre care se poate prezuma că îl cunoaște pe petent, raportat la coincidența numelui de familie și adresei de domiciliu și din moment ce aceasta avea permisul de conducere al petentului asupra ei.
În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 280 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, iar petentul prin apărările formulate nu a dat dovadă de bună-credință.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. O. S. în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL CLUJ-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 451 încheiat la data de 31.01.2013.
În temeiul art. 36 alin. 2 O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, instanța va dispune obligarea petentului petentul la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul B. O. S. cu domiciliul în T., .. 4, ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL CLUJ-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj și în consecință:
Menține procesul verbal . nr. 451 încheiat la data de 31.01.2013.
Obligă petentul la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./4 ex/26.06.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 7270/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4379/2013. Judecătoria... → |
|---|
