Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 7935/211/2013
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică din 04 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S.C. S. P. S.R.L..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 20.09.2013, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 04.10.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 29 martie 2013, sub nr. de mai sus, reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. "S. P." S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 360 lei, cu titlu de debit principal, și a sumei de 67,39 lei, cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta are obligația legală de a achita reclamantei o taxă pentru serviciile publice de radiodifuziune. Mai arată reclamanta că acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 40 alin. (3) și (4) din Legea nr. 41/1994, HG nr. 977/2003.
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: adresă (f. 4), furnizare informații (f. 5), facturi (f. 6-16).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
La data de 25 iulie 2013 pârâta a depus la dosarul cauzei note de ședință, arătând că taxa se datorează doar de către persoanele cărora li se prestează în mod efectiv serviciul, iar pârâta nu utilizează acest serviciu întrucât la punctul său de lucru funcționează o hală.
Pentru dovedirea susținerilor sale pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Pârâta a anexat următoarele înscrisuri: practică judiciară (f. 28-41).
La data de 16 septembrie 2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei note scrise, arătând că efectele hotărârii judecătorești prin care au fost anulate dispozițiile art. 3 alin. (2) din HG nr. 977/2003 se produc doar de la data de 09.05.2011, astfel încât pentru perioada anterioară pârâta are obligația de a achita taxa pentru serviciul de radiodifuziune. Se mai arată că legea instituie o prezumție potrivit căreia toate persoanele juridice sunt beneficiari ai acestor servicii, iar raportat la rațiunea plății acestei taxe s-a arătat că aceasta rezidă în obligația constituțională a statului de a asigura informarea cetățenilor, ceea ce implică o cheltuială publică, pe care cetățenii sunt obligați să o suporte.
La termenul din 20 septembrie 2013 a fost audiat martorul M. S.-M. (f. 42). La același termen instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, din facturile depuse la dosarul cauzei (f. 6-16), care cuprind și obligația de plată a taxei solicitate de către reclamantă, reiese că acestea au fost emise pentru punctul de lucru al pârâtei S.C. "S. P." S.R.L. situat în Florești, .. 353, jud. Cluj. Din declarația martorului M. S.-M. (f. 42), angajat al pârâtei la punctul de lucru respectiv, rezultă că în acel loc funcționează o hală, unde nu există niciun aparat radio, mediul fiind foarte zgomotos.
În drept, în conformitate cu art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Din acest text de lege se desprinde ideea că legiuitorul a înțeles să stabilească o prezumție simplă, potrivit căreia orice persoană juridică care funcționează pe teritoriul țării este beneficiară a serviciului public de radiodifuziune.
În speță, pârâta, prin declarația martorului audiat în cauză, a răsturnat prezumția simplă potrivit căreia ar avea calitatea de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune și, prin urmare, nu datorează taxa pentru acest serviciu.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtei, potrivit cărora reclamanta ar datora taxa pentru perioada anterioară datei de 09.05.2011, pentru care anularea art. 3 alin. (2) din HG nr. 977/2003 nu își produce efectele. Astfel, deși este adevărat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat (...) un act administrativ cu caracter individual sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitori, în doctrina de specialitate s-a arătat în mod corect că "orice act administrativ normativ se pune în aplicare prin intermediul unor acte administrative individuale (sau, uneori, prin fapte materiale). Prin urmare, refuzul legiuitorului de a șterge efectele trecute ale actului administrativ normativ ilegal trebuie legat de executarea materială a actelor emise în baza lui. Astfel, nulitatea trebuie să își producă efectele cu privire la toate actele administrative individuale neexecutate până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești (...). Dimpotrivă, nulitatea lasă neatinse actele administrative individuale emise în temeiul său și deja executate."[1] întrucât o interpretare în sens contrar ar însemna, după cum arată același autor[2], că niciodată un particular nu ar putea obține anularea unui act administrativ normativ câtă vreme, dacă efectele acestuia deja s-au produs în defavoarea sa, nu ar mai putea justifica niciun interes pentru anularea acestuia. Concluzionând, reiese că reclamanta ar putea să se prevaleze de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 numai în situația în care i s-ar solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă pentru serviciul de radiodifuziune anterior anulării art. 3 alin. (2) din HG nr. 977/2003, și nicidecum într-o situație precum cea din speță, în care un particular se apără invocând anularea acestor dispoziții tocmai pentru a nu achita această taxă.
În ceea ce privește scopul instituirii acestei taxe, instanța reține că legitimitatea sa este indiferentă câtă vreme, după cum deja s-a arătat, legiuitorul a stabilit deja că taxa este datorată doar de către beneficiarii efectivi ai serviciului, și nu de către toți cetățenii.
Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. "S. P." S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO94RNCB_0001, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 octombrie 2013.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./11 octombrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4372/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
