Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-07-2013 în dosarul nr. 7451/211/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința din Camera de Consiliu din data de 24.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul S.C. M. D. S.R.L.. in contradictoriu cu pârâții S.C. F. S. S.R.L. și F. I., având ca obiect pretenții – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constata lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, judecarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. art. 529 alin. (1) N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, prin raportare la prevederile art. 94 pct. 1 lit. j, art. 107 alin.1, art. 123 alin.1 N.C.P.C..
În temeiul art. 258 alin. (1) N.C.P.C. încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 N.C.P.C.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin. (1) N.C.P.C. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 25.03.2013, reclamantul S.C. M. D. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții S.C. F. S. S.R.L. și F. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumelor de 1.123,90 lei reprezentând contravaloare gaze naturale livrate și neachitate, penalități de întârziere, aferente debitului principal și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că, între părți s-au derulat relații între profesioniști, conform contractului de furnizare produse și servicii – V4 nr. 116/12.03.2010, în acest sens fiind emise în mod legal mai multe facturi fiscale, în cuantum de 1.123,90 lei.
Prevederile contractuale au fost însușite de către pârâții S.C. F. S. S.R.L. în calitate de debitor principal și F. I. în calitate de fidejusor, prin semnarea și stampilarea contractului.
Reclamantul a mai arătat că pârâții nu au achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Reclamantul a precizat că pârâții, neexecutându-și obligația de plată, au fost calculate și penalități de întârziere, conform dispozițiilor contractuale.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1270 N.C.C., art. 1025-1032 N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 9-21).
Pârâții, deși legal citați nu au formulat răspuns, conform art. 1029 alin. (4) N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul S.C. M. D. S.R.L. și pârâtul S.C. F. S. S.R.L., s-au stabilit relații între profesioniști, raporturile juridice fiind guvernate contractul de furnizare produse și servicii – V4 nr. 116/12.03.2010 (f. 10-15).
În temeiul contractului mai sus-indicat, au fost emise mai multe facturi fiscale, în cuantum de 1.123,90 lei (16-18).
Pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Îndeplinirea obligațiilor contractuale a fost garantată de către F. I. în calitate de fidejusor, prin semnarea contractului mai sus-indicat.
Conform cap. VII pârâtul fidejusor F. I. s-a obligat în solidar cu pârâtul de rd.1 S.C. F. S. S.R.L., renunțând la beneficiul de diviziune și de discuțiune.
* * *
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente dispoz. Titlului X - N.C.P.C. relativ la procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Astfel potrivit art. 1025 alin. (1) N.C.P.C. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. (1) N.C.P.C., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
* * *
În drept, instanța constată că, potrivit art. 1270 N.C.C., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Conform art. 1350 N.C.C., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În temeiul art. 1516 alin. (1) N.C.C. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 alin. (2) N.C.C., „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1443 N.C.C., „obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul din codebitori îi eliberează pe ceilalți față de creditor”, iar conform art. 1445 N.C.C., solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege.
Fidejusiunea sau cauțiunea este un contract prin care o persoană numită fidejusor se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, reclamantul - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singurul care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este reclamantul, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care pârâtul o avea față de reclamant.
Prin urmare, instanța constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea și va obliga pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 1.123,90 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâților în solidar, la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv art. 4.8 din contractul de furnizare produse și servicii – V4 nr. 116/12.03.2010, încheiat între părți, potrivit căruia în cazul depășirii termenelor de plată convenite, penalizările sunt de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aplicate la valoarea produselor neachitate.
Potrivit art. 1535 alin. (1) N.C.C., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 N.C.C., iar în conformitate cu art. 1523 alin. (1) lit. d) N.C.C. punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere, aferente debitului principal, calculate din ziua următoare scadenței facturilor neachitate și până la plata integrală a debitului, penalități ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. (2) N.C.P.C., către reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 N.C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 53 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe pârâți în solidar la plata către reclamant a sumei de 53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S.C. M. D. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții S.C. F. S. S.R.L. cu sediul în S. de Jos, ., Jud. Maramureș și F. I. cu domiciliul în Târgu Lăpuș, .. 1, ..
Obligă pârâții în solidar la plata a sumei de 1.123,90 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și penalități de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere, aferente debitului principal, calculate din ziua următoare scadenței facturilor neachitate și până la plata integrală a debitului, penalități ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. (2) N.C.P.C., către reclamant.
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
EXECUTORIE DE D..
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. I. C.
Red./Dact./A.P./4 ex./24.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5588/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6484/2013. Judecătoria... → |
|---|
