Pretenţii. Sentința nr. 4462/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4462/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 24829/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 4462/2013
Ședința publică din data de 06 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-R. F.-H.
GREFIER: T. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. D. L. INOX IMPEX S.R.L. și pe parata S.C. K. A. S.R.L., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde în vederea reprezentării intereselor reclamantei d-na av. B. N. A., cu împuternicire avocațială la dosar fila 7, lipsă fiind pârâta.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, iar la termenul curent s-a depus de către pârâtă întâmpinare.
Instanța decade pârâta din dreptul de a formula
întâmpinare, cu consecința respingerii acesteia ca fiind tardiv formulată.
Reprezentanta reclamantei arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fond, împrejurare față de care instanța, în temeiul art.167 C.p.civ., apreciind-o ca utilă, pertinentă și concludentă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și, în baza art. 150 C.p.civ., declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Pe fond, pentru motivele arătate în scris și susținute de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu executor judecătoresc și onorariu avocațial.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.10.2012, reclamanta S.C. D. L. INOX IMPEX S.R.L. a chemat în judecată pe parata S.C. K. A. S.R.L., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispuna obligarea paratei la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 3.657,44 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate in favoarea paratei și neachitate, conform facturi fiscale – nr._/30.09.2011, nr._/10.10.2011, nr._/19.10.2011, precum si dobanda legala calculata de la data scadentei de plata a fiecarei facturi fiscale si pana la momentul achitarii efective a debitului principal restant. Cu cheltuieli de judecata ocazionate de prezentul demers procesual.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți au existat relații comerciale, in baza carora pârâta cumpărătoare achiziționând mărfuri prin intermediul creditoarei, în schimbul cărora s-a obligat la plata prețului cuvenit, conform facturi fiscale, in suma totala de 3.657,44 lei. Debitul este recunoscut de catre societatea debitoare, care nu a formulat obiectiuni cu privire la calitatea bunurilor livrate de catre reclamanta. Marfa a fost livrata prin curierat catre parata, ai carei reprezentanti au semnat fara obiectiuni dovezile de livrare.
Mai mult, in data de 27.06.2012, parata a comunicat reclamantei prin fax „propunere de conciliere”, asumata prin semnatura de administratorul societatii parate, prin care s-a solicitat amanarea platii facturilor cu cel mult 10 zile. In viziunea reclamantei, documentul in discutie reprezinta o dovada clara a acceptarii la plata a debitului solicitat si a serviciilor prestate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1523, art. 1539, art. 1719 NCC, art. 242, art. 274, art. 720 ind. 1 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul paratei, proba testimoniala si proba cu înscrisuri (f. 8-21).
In sedinta publica din data de 12.12.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare de actiune, prin care a precizat cuantumul dobanzii legale solicitata pentru perioada cuprinsa intre data scadentei de plata a fiecarei facturi fiscale si data inregistrarii actiunii pe rolul instantei, ca fiind in cuantum de 336,86 lei (f. 27-28).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Prin Serviciul Registratura al instantei, in data de 06.03.2013, parata a depus întâmpinare, prin care a solicitat instantei respingerea, ca nefondata, a actiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecata. Totodata, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Cluj-N. raportat la dispozitiile art. 5 C.proc.civ., sediul paratei fiind situat in ., situatie in care a invederat instantei ca instanta competenta este Judecatoria Medias.
In sedinta publica din data de 06.03.2013, instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale ca fiind tardiv formulata, raportat la caracterul exceptiei invocate si vazand pozitia de opunere a reclamantei.
La acelasi termen de judecata, instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei. La interpelarea instantei, reclamanta a invederat instantei ca nu este utila administrarea in cauza a probei cu interogatoriul paratei si probei testimoniale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin actiunea promovata, reclamanta S.C. D. L. INOX IMPEX S.R.L. tinde sa obtina obligarea paratei S.C. K. A. S.R.L. la plata sumei de 3.657,44 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate in favoarea paratei și neachitate, conform facturi fiscale – nr._/30.09.2011, nr._/10.10.2011, nr._/19.10.2011, precum si dobanda legala calculata de la data scadentei de plata a fiecarei facturi fiscale si pana la momentul achitarii efective a debitului principal restant.
Instanta retine ca este justificat partial demersul procesual al reclamantei, cu consecinta admiterii in parte a actiunii si obligarea paratei la plata in favoarea reclamantei a sumei de 694,29 lei, cu titlu de debit restant, aferent facturii fiscale nr._/30.09.2011, precum si dobanda legala aferenta acestui debit calculata de la data scadentei facturii fiscale si pana la momentul platii efective.
În speță, între reclamanta creditoare S.C. D. L. INOX IMPEX S.R.L. și pârâta S.C. K. A. S.R.L. s-au desfășurat operațiuni comerciale de vânzare-cumpărare produse, debitoarea recepționând bunurile și acceptând, prin semnare și ștampilare, factura însoțitoare nr._/30.09.2011, in valoare de 694,29 lei (f. 8).
Deși nu s-a încheiat un act juridic scris cu privire la conținutul raporturilor juridice existente între părți, instanța reține că facturile acceptate, depuse la dosar de creditoare, fac dovada existenței unui contract de vânzare-cumpărare comercială încheiat în formă simplificată, precum și a caracterului cert al obligației debitoarei de a plăti suma de 694,29 lei, reprezentând debit rămas neachitat, potrivit facturii fiscale nr._/30.09.2011.
În speță, deși legal citată, debitoarea a depus întâmpinare cu nesocotirea termenului legal de depunere al apararilor in cauza, reclamanta solicitand decaderea paratei din dreptul de a invoca exceptii relative si de a propune probe in aparare.
Cu toate acestea, contrar alegatiilor reclamantei, facturile fiscale nr._/10.10.2011, nr._/19.10.2011 nu a fost acceptate expres la plata de catre societatea parata, respectiv nu au fost asumate prin semnatura de catre unul din reprezentantii societatii parate, astfel ca instanta nu poate retine existenta unui contract de vanzare-cumparare in forma simplificata cu privire la marfa facturata (f. 9-10). Mai mult, referitor la dovezile de expediere marfa prin curierat, instanta retine ca acestea nu pot face dovada de livrare efectiva catre parata a marfii mentionate in cuprinsul facturilor fiscale nr._/10.10.2011, nr._/19.10.2011, intrucat nu se poate stabili existenta unei identitati intre marfa facturata in conditiile expuse anterior si marfa efectiv livrata, tinand seama ca valoarea de expeditie declarata este diferita de cea facturata (f. 11-12). Trebuie retinuta si sustinerea reclamantei in sensul ca intre partile litigante au existat raporturi comerciale de durata.
Deopotriva, instanta nu-si insuseste alegatiile reclamantei in sensul ca societatea parata si-a asumat debitul pretins de reclamanta prin semnarea scriptului aflat la fila 20 a dosarului cauzei, emanand de la societatea parata ca urmare a notificarilor inaintate de reclamanta. Astfel, prin raspunsul la notificare formulat, parata a solicitat acordarea unui termen de 10 zile pentru efectuarea platii facturii fiscale acceptate la plata. In cuprinsul inscrisului analizat, societatea parata nu recunoaste expres obligatia de plata a sumei pretinse de creditoare, in suma de 3.657,44 lei, ci doar indatorirea de a achita contravaloarea marfii evidentiate in cuprinsul facturii fiscale acceptate la plata (f. 20).
Raportat la caracterul exigibil al creanței evidentiate in cuprinsul facturii fiscale nr._/30.09.2011, instanța reține că partile au convenit un termen de plata, inserat in cuprinsul facturii fiscale ca fiind in termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, respectiv data de 30.10.2011 (f. 8).
Pe cale de consecință, în acord cu situația de fapt și de drept dedusă judecății, in baza art. 969 C.civ. anterior, instanța va admite in parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta și va obliga parata la plata sumei de 694,29 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate, potrivit facturii fiscale nr._/30.09.2011.
În ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține faptul că reclamanta, în cererea formulată, a pretins penalități de întârziere stabilite la nivelul dobânzii legale, începând cu data scadentei și până la data plății efective a debitului principal.
Având în vedere caracterul de comercialitate al raportului juridic intervenit între parti, instanța reține că, în speță, sunt incidente prevederile art. 43 C.. cu care „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”.
În cazul întârzierii în executarea unei obligații bănești, debitorul datorează dobânzi, daune interese moratorii, care sunt menite să sancționeze debitorul pentru încălcarea obligației și, totodată, să repare prejudiciul suferit de creditoare prin întârzierea la executarea obligației. Întrucât evaluarea prejudiciului cauzat prin întârziere în executarea unei obligații bănești este dificil de realizat, această operațiune este făcută de legiuitor, prin stabilirea dobânzii legale.
Legea prezumă că lipsa de folosință a sumei de bani produce creditoarei reclamante un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale calculată pe durata întârzierii în executare. În consecință, creditoarea nu trebuie să facă dovada unui prejudiciu. Desigur, părțile, în virtutea principiului autonomiei de voință, al libertății contractuale, au posibilitatea să stabilească prin contract cuantumul daunelor interese moratorii, însă această ipoteză nu este valabilă în speța de față, întrucât părțile nu au înțeles să fixeze anticipat cuantumul penalităților de întârziere.
Regula stabilită de art. 43 C.. cea consacrată de art. 1088 C.civ. anterior, ce reprezintă dreptul comun și care stabilește că dobânzile sunt datorate din ziua cererii de chemare în judecată.
Deci, în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă, în speță fiind vorba de data scadenței fiecărei facturi fiscale, inserata in cuprinsul facturilor fiscale emise pe seama paratei ( dies interpellat pro hominem ). Instanța reține că dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadență, chiar dacă nu au fost stabilite prin contract scris între părți.
În lumina considerentelor ce preced și retinand răspunderea contractuală a debitorului, instanța, în temeiul art. 969 C.civ. anterior, va obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 694,29 lei, cu titlu de contravaloare a prestației reclamantei, conform facturii fiscale nr._/30.09.2011. Totodată, instanța va obliga, în acord cu dispozițiile art. 43 C.. la plata către reclamanta-creditoare a dobânzii legale, aferentă debitului principal, de la data scadentei de plata a facturii fiscale amintite, si anume 01.10.2011, și până la plata integrală a debitului.
Vazand si dispozitiile art. 274 Cod de procedură civilă, raportat la culpa procesuala a partilor, va admite in parte capatul de cerere accesoriu, avand ca obiect obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, urmand sa fie obligata parata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 568,04 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial. Astfel, in stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata datorate de societatea parata, instanta are in vedere valoarea pretentiilor incuviintate de instanta, motiv pentru care taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar vor fi raportate la aceasta valoare. De asemenea, in ceea ce priveste onorariul avocatial, in suma de 1.000 lei, instanta va proceda la reducerea acestuia, urmand sa acorde suma de 500 lei, apreciind ca in aceasta limita cheltuielile cu onorariul aparatorului ales se coreleaza cu culpa procesuala a paratei, fiind proportional cu aceasta, si pastreaza caracterul justificat, rezonabil. In ceea ce priveste suma de 45 lei, solicitata de reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloarea notificarii prin executor judecatoresc a paratei (f. 18), instanta apreciaza ca aceasta solicitare este nefondata, retinand, in esenta, ca parata este de drept in intarziere, nefiind necesara somarea prin executor judecatoresc pentru a pune in intarziere societatea parata si pentru a curge dobanda legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. D. L. INOX IMPEX S.R.L., cu sediul in mun. Cluj-N., .. 1-3, jud. Cluj, CUI_, inregistrata la ORC sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâta S.C. K. A. S.R.L., cu sediul in loc. A., .. 118, jud. Sibiu, inregistrata la ORC sub nr. J_, CUI RO_.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 694,29 lei, cu titlu de debit restant, aferent facturii fiscale nr._/30.09.2011, precum și dobânda legală aferentă acestui debit, calculată de la data scadenței facturii fiscale și până la momentul platii efective.
Respinge in rest actiunea ca nefondata.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 568,04 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2529/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
