Pretenţii. Sentința nr. 4514/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4514/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 1929/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4514/2013
Ședința publică de la 07 martie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 28.01.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., obligarea pârâtei la plata sumei de 265,70 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 230 lei aferentă perioadei februarie 2010-decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 35,70 lei, calculate până la data de 08.01.2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit art.40, alin.3 din Legea nr.41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, republicată, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”, iar în aplicarea art.40, alin.4 din Legea nr.41/1994 a fost adoptată HG nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la data formulării cererii de chemare în judecată și care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere. A mai susținut că potrivit HG nr.977/2003, art.5, alin.1, „taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art.1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
În drept, a invocat dispozițiile articolelor 112 din Codul de procedură civilă, art.40, alin.3 și 4 din Legea nr.41/1994 și HG nr.977/2003.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA a emis în sarcina pârâtei facturile fiscale de la filele 7-29 în care a fost inclusă și taxa lunară de câte 10 lei pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă intervalului februarie 2010-decembrie 2011. Pârâta nu a contestat nici una dintre aceste facturi.
Potrivit articolului 40, aliniatul 3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar potrivit aliniatului 4 din același articol, cuantumul taxelor pentru serviciul public de televiziune, pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Conform articolului 4 din HG nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din HG nr.977/2003.
Analizând anexa HG nr. 977/2003, instanța reține că acest cuantum lunar al taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este în valoare de 25.000 lei vechi (2,5 RON) pentru persoanele juridice care nu au salariați, de 100.000 lei vechi (10 RON) pentru persoanele juridice care intră sub incidența dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 24/2001 și de 300.000 lei vechi (30 RON) pentru persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică, altele decât cele prevăzute la punctele 2 și 3, sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine.
Potrivit articolului 5, aliniatele 1 și 2 din HG nr. 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o data cu plata energiei electrice consumate, iar persoanele juridice prevăzute la articolul 3 aliniatele 1 și 2 care își asigură pe cont propriu energia electrica și nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plăti taxa direct Societății Romane de Radiodifuziune.
Din interpretarea textelor legale incidente în cauză se desprinde concluzia că societățile comerciale cu sediul în România, inclusiv dezmembrămintele acestora fără personalitate juridică, și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine sunt prezumate ca fiind beneficiare ale serviciului public prestat de reclamantă și au obligația de plată a taxei lunare stabilite prin Legea nr.41/1994 și HG nr. 977/2003, iar în caz de neplată la scadență, au și obligația de plată a penalităților pentru întârziere.
Raportând starea de fapt reținută la dispozițiile legale anterior prezentate, instanța reține că S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. a emis facturile fiscale mai sus indicate, fiecare dintre facturi incluzând taxa lunară de 10 lei (100.000 lei vechi) datorată de pârâtă în favoarea reclamantei pentru serviciul public de radiodifuziune în intervalul februarie 2010-decembrie 2011, în valoare totală de 230 lei, dar pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației legale impuse în sarcina sa prin actul normativ anterior indicat, de a plăti contravaloarea serviciului public de radiodifuziune prestat de către reclamantă în perioada anterior menționată.
În privința pretențiilor accesorii formulate de reclamantă de obligare a pârâtei la plata penalităților pentru întârziere, instanța reține că potrivit art. 6 din HG nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, iar conform aliniatului 2 din același articol, penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrica”. Așadar, pârâta datorează reclamantei și penalități pentru întârziere la plata creanței principale.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept anterior dezvoltate, în temeiul articolelor 4, 5 și 6 din HG nr. 977/2003 și articolului 40, aliniatele 2 și 3 din Legea nr.41/1994, instanța va admite cererea de chemare în judecata formulată de reclamantă împotriva pârâtei și în consecință, va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 230 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei februarie 2010 – decembrie 2011, precum și penalitățile aferente debitului principal, calculate conform articolului 6, aliniatul 2 din HG nr.977/2003, începând cu data scadenței acestuia și până la data formulării cererii, 04.01.2013, respectând astfel principiul disponibilității părților în procesul civil întrucât reclamanta a solicitat penalități de întârziere calculate doar raportat la aceste limite temporale.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost admisă, situație în care culpa procesuală revine pârâtei și din punct de vedere teoretic, reclamanta ar fi îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată, dar instanța reține că reclamanta nu a dovedit că a suportat vreo cheltuială în acest proces. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., Calea Florești, nr.79, ., jud.Cluj și în consecință:
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 230 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei februarie 2010 – decembrie 2011, precum și penalitățile aferente debitului principal, calculate conform articolului 6, aliniatul 2 din HG nr.977/2003, începând cu data scadenței acestuia și până la data formulării cererii, 04.01.2013.
Respinge ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. M. G. P. A.
Red./Dact.03.05.2013
MMG
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 13/2013. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1598/2013.... → |
|---|
