Pretenţii. Sentința nr. 4585/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
Comentarii |
|
Sentința nr. 4585/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 1621/211/2013
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECǍTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Sentința civilă nr.4585
Ședința publică din 08.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. R.
GREFIER: F. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S.C. A. P. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 01.03.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integranta din prezenta sentință, termen la care instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 08.03.2013, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Cluj-N. sub nr._ /24.01.2013, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat obligarea paratei S.C. A. P. S.R.L. la plata sumei de 630 lei reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune corespunzătoare perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011, precum și la plata sumei de 95,25 lei reprezentand penalitati de intarziere aferente; de asemenea, a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, republicată, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”, iar în aplicarea art.40 alin.4 din Legea nr.41/1994 a fost adoptată HG nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la data formulării cererii de chemare în judecată și care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere. A mai susținut că potrivit HG nr.977/2003, art.5, alin.1, „taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art.1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale mai sus menționate, precum și disp. art.112 C. proc. civ.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Conform art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Din acest text de lege rezultă că legea nu prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune cu privire la toate persoanele juridice, beneficiară a serviciului de radiodifuziune fiind doar acea persoana juridică în favoarea căreia se prestează efectiv acest serviciu public.
Or, în speță, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este fundamentată tocmai pe o astfel de prezumție legală de beneficiară a pârâtei cu privire la serviciile de radiodifuziune, conform din H.G. nr.977/2003 si art.40 din Legea 41/1994.
Mai mult, instanța reține că prin sentința civila nr.278/2009 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj menținută prin decizia nr. 4949/2009 a ICCJ, publicată în M.O. nr. 691/14.10.2009 s-a admis excepția de nelegalitate a disp. art.3 din H.G. nr.977/2003, care instituiau o prezumție de beneficiar al serviciul public de radiodifuziune în ceea ce privește persoanele juridice, confirmându-se astfel interpretarea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994.
Prin urmare, având în vedere că art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridica în cauză, iar în speță reclamanta nu a dovedit calitatea pârâtei de beneficiara a serviciilor sale - deși, potrivit art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ., îi incumba sarcina probei sub acest aspect - instanța apreciază cererea dedusă judecății de către reclamantă ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în Bucuresti, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. P. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ..16, jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
← Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6017/2013.... → |
---|