Plângere contravenţională. Sentința nr. 6017/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6017/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 1582/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6017/2013
Ședința publică de la 28 martie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta P. NICOLAETA M. și pe intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură din partea intimatului, întâmpinare formulată cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură din partea petentei, precizarea plângerii contravenționale.
Instanța pune în discuție excepția nulității plângerii invocată prin întâmpinare și reține că deși petenta nu a precizat numărul procesului verbal contestat, a anexat plângerii sale acest proces verbal, motiv pentru care apreciază că excepția nulității plângerii contravenționale este neîntemeiată și o va respinge.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.01.2013 sub numărul de mai sus, contestatoarea P. N. M. a atacat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, procesul verbal de contravenție nr.445 încheiat la data de 13.12.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând în contradictoriu cu intimatul, anularea amenzii și restituirea sumei plătite pentru ridicarea mașinii.
În motivarea plângerii, contestatoarea a susținut în esență că este nevinovată, că a parcat mașina în parcarea de la Opera Maghiară, având abonament de parcare de centru valabil lipit pe parbrizul mașinii, că din cauză că parcarea era plină de zăpadă, nu a văzut marcajul cu X de pe șosea care indica faptul că e drum de acces, că parcând în acea zonă, mașina i-a fost ridicată, că ulterior ridicării, a fost la fața locului și a observat că era deja pusă o pancartă cu acces auto care în momentul în care a parcat nu exista, că nu era nimic care să indice că acolo era drum de acces, iar zăpada era intactă. A susținut că deși avea plătit abonament de parcare, toate parcările erau înzăpezite.
În drept, contestatoarea nu și-a motivat plângerea.
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din O. G. nr.2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității contestației, iar în subsidiar, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală. În susținerea excepției a arătat că reclamanta nu a indicat numărul procesului verbal contestat, iar în fond a susținut că petenta nu aduce nici o dovadă în sprijinul afirmațiilor sale, deși potrivit art.1169 din Codul civil, sarcina probei îi aparține, că agentul constatator a constatat fapta cu propriile sale simțuri și că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt până la proba contrarie care intră în sarcina contestatorului (f 24-25).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Cu privire la data introducerii plângerii, instanța reține că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la înmânare (zile libere, conform articolului 101 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă), prevăzut în articolul 31 din OG nr.2/2001, modificată și aprobată prin Legea nr.180/2002.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr.445 încheiat la data de 13.12.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de articolul 108, alin.1, lit.b, pct.7 din OUG nr.195/2002, constând în faptul că la data de 12.12.2012, ora 10,48, autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ a staționat voluntar neregulamentar pe . dreptul imobilului cu nr.26-28, blocând accesul autovehiculelor de mare tonaj care aprovizionează Opera Maghiară situată la adresa mai sus menționată. În temeiul art.100, alin.2 din OUG nr.195/2002 din același act normativ, contestatoarei i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 280 RON.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientei o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat. Chiar dacă fotografiile depuse la dosar de către intimat reflectă un autovehicul cu un alt nr.de înmatriculare (f 26, 27), instanța reține că aceste înscrisuri nu sunt relevante pentru că reclamanta nu a contestat faptul parcării autovehiculului său la data, ora și în locul constatării faptei, apărarea sa vizând alte aspecte.
Potrivit dispozițiilor articolului 108, alin.1, lit.b, pct.7 raportat la art.100, alin.2 din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancțiuni, staționarea neregulamentară, iar potrivit dispozițiilor articolului 98, aliniatul 4, litera b din OUG 195/2002, clasa II a de sancțiuni constă în de la 4 la 5 puncte amendă. De asemenea, conform articolului 143, aliniatul 1, litera a din RA OUG 195/2002, se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară, iar potrivit articolului 142, aliniatul 1, litera k din RA OUG 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare.
Întrucât fapta a fost constatată de agentul constatator cu propriile sale simțuri, potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, contestatoarei îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, dar nu a făcut această probă. Or, câtă vreme nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție, instanța consideră că la data și la ora constatării contravenției, contestatoarea a comis contravenția prevăzută de articolul 108, alin.1, lit.b, pct.7 raportat la art.100, alin.2 din OUG nr.195/2002, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
Dar în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța apreciază că sancțiunea aplicată contravenientei în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este prea aspră în raport cu împrejurările reale și personale în care a fost săvârșită fapta, neîndeplinind condiția proporționalității prevăzută de articolul 21 aliniatul 3 din OG nr.2/2001 modificată și aprobată prin Legea nr.180/2002 și apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se realiza scopul preventiv al procesul-verbal de contravenție încheiat. Opinia instanței are la bază prevederile articolului 5 aliniatul 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale articolului 21 aliniatul 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și alte circumstanțe personale ale contravenientului. Instanța reține astfel, sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate, împrejurarea că persoana sancționată avea abonament de parcare valabil pentru zona centrală în intervalul în care a fost comisă fapta sancționată (f 9) și că este de notorietate lipsa unui număr suficient de locuri de parcare în municipiul C.-N.. Instanța mai reține în favoarea contestatoarei faptul că intimatul nu a dovedit ca acesta să mai fi fost vreodată sancționat contravențional și că nu este exclus ca, deși nedovedită, susținerea contestatoarei privind înzăpezirea locurilor de parcare să fie reală. Instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei și făptuitoarei este diminuat în aceste circumstanțe.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va admite doar în parte plângerea contravențională formulată de către contestatoare în contradictoriu cu intimatul și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 RON aplicată contestatoarei prin procesul verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului.
Prin urmare, va menține celelalte dispoziții ale actului de constatare și sancționare a contravenției atacat.
Sub aspectul cererii de restituire a sumei plătite pentru ridicarea mașinii, instanța reține că procesul verbal . nr.2045 de ridicare a autovehiculului încheiat la data de 12.12.2012, ora 10,48 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ atestă faptul că agent constatator din cadrul acestei instituții a procedat la ridicarea autovehiculului marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ care a staționat voluntar neregulamentar pe . dreptul imobilului cu nr.26-28, blocând accesul autovehiculelor de mare tonaj care aprovizionează Opera Maghiară situată la adresa mai sus menționată (f 4).
Contestatoarea a achitat cu ocazia recuperării autovehiculului ridicat suma de 415,40 lei conform chitanței nr._/12.12.2012 și facturii de la fila 6.
Instanța reține că prin procesul-verbal de contravenție anterior analizat, în sarcina contestatoarei a fost reținută contravenția incriminată prin articolul 108, alin.1, lit.b, pct.7 raportat la art.100, alin.2 din OUG nr.195/2002 și că în cadrul plângerii contravenționale, nu a fost înlăturat caracterul contravențional al faptei sancționate, fiind doar reindividualizată sancțiunea aplicată prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Potrivit articolului 7, alin.1, lit.h din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are printre atribuții și pe aceea de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Instanța reține că măsura ridicării autovehiculului contestatoarei a fost dispusă tocmai în temeiul juridic anterior menționat, pentru motivul staționării lui neregulamentare.
Conform practicii judiciare constante cristalizate la nivelul Tribunalului C. și Curții de Apel C., măsura ridicării auto este o măsură complementară cu caracter tehnico administrativ legată de contravenția constatată prin procesul verbal de contravenție și prin urmare procesul verbal de ridicare auto nu ar avea calitatea de act administrativ așa cum îl prevede art.2, al.1, lit.c din Legea nr.554/2004, existența și legalitatea sa fiind în strânsă legătură cu procesul verbal de contravenție astfel încât poate fi atacat alături de acesta în baza art.34 din OG nr.2/2001.
Instanța reține prin urmare că măsura ridicării auto nu are regim de sine stătător, independent de regimul contravențional incident în contextul OG nr.2/2001 pentru că fapta de a staționa neregulamentar este calificată prin art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 coroborat cu art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 ca faptă de natură contravențională, iar măsura de ridicare auto este luată ca urmare a săvârșirii contravenției, nefiind decât o măsură de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție. Așadar, măsura ridicării autoturismului este asociată constatării faptei de natură contravențională și face parte din tratamentul contravențional în ansamblu putând fi calificată ca măsură asociată celorlalte măsuri legale care configurează regimul de sine stătător răspunderii contravenționale.
În consecință, măsura contestată are ca premisă constatarea în prealabil a faptei contravenționale și orice faptă contravențională trebuie constatată conform OG nr.2/2001 printr-un proces de contravenție încheiat în condițiile impuse prin acest act normativ. Instanța reține că fapta pentru care a fost sancționată contestatoarea constituie o contravenție potrivit procesului verbal de contravenție din litigiu, chiar dacă sancțiunea amenzii aplicate a fost înlocuită cu cea a avertismentului, condiții în care instanța nu va putea reține decât legalitatea și temeinicia acestei măsuri a ridicării autovehiculului contestatoarei, justificată de caracterul contravențional al faptei comise de contestatoare.
În consecință, instanța va respinge cererea formulată de reclamanta P. N. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect pretenții.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea P. N. M., cu domiciliul în C.-N., Calea Florești, nr.2, ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. și în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 RON aplicată contestatorului prin procesul verbal nr.445 încheiat la data de 13.12.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții din cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției atacat.
Respinge cererea formulată de reclamanta P. N. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect pretenții.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 martie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. A.
Red /Dact. 21.05.2013
M.M.G
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4585/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Hotărâre din 30-05-2013, Judecătoria... → |
|---|
