Somaţie de plată. Hotărâre din 30-05-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 4333/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 8849/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe creditoarea S.C. F. S.A. și pe debitoarea S.C. OM V. S.R.L., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 mai 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ creditoarea S.C. F. S.A. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. OM V. S.R.L, pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să emită o ordonanță de plată prin care să someze debitoarea la plata către creditoare a sumei de 284 lei, cu titlu de debit principal restant, reprezentând contravaloare facturi fiscale emise la plată pe seama debitoarei; precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 772,46 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturilor până la data de 07.02.2013, precum și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere până la data plății efective.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, in baza comenzilor lansate de societatea debitoare, a livrat acesteia produse, fiind emise la plata pe seama acesteia mai multe facturi fiscale, din care a rămas neachitat un debit de 284 lei.
In opinia creditoarei, creanța sa in contra debitoarei are caracter cert, lichid si exigibil.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001, privind procedura somației de plata
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 7-11).
Deși legal citată, debitoarea nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat in instanță in vederea precizării poziției procesuale.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între părțile litigante s-au desfășurat relații comerciale, în virtutea cărora creditoarea S.C. F. S.A. a livrat in favoarea debitoarei S.C. OM V. S.R.L produse, motiv pentru care creditoarea a emis la plata facturile fiscale aflate la filele 7-11 din dosar, din care a rămas neachitat un debit de 284 lei.
Instanța reține caracterul comercial al raporturilor juridice stabilite între creditoarea S.C. F. S.A. și debitoarea S.C. OM V. S.R.L., având ca obiect furnizarea unor produse de către creditoare în favoarea debitoarei și în schimbul unui preț asumat de părți. La baza concluziei instanței stau dispozițiile art. 3 din Codul Comercial ce stabilesc faptele obiective de comerț, precum și prevederile art. 7 C.. este comerciant și, în consecință, supus legilor comerciale, orice persoană care săvârșește cu caracter profesional una dintre faptele de comerț prevăzute de art. 3 C.. acțiunea de față și pe calea somației de plată, creditoarea tinde la obligarea debitoarei la plata sumei de 284 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate debitoarei, față de împrejurarea că aceasta din urmă nu s-a conformat obligației de plată integrala a prețului la scadența.
Procedura somației de plată, instituită prin O.G. nr. 5/2001, este o procedură urgentă, sumară, pusă la îndemâna creditoarei în scopul realizării de bună voie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile, ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de către părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații (art. 1 alin. 1 din OG 5/2001 cu modificările ulterioare și completările ulterioare).
Instanța retine că, potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001, pentru a se obține realizarea, de bună voie sau prin executare silită, pe calea procedurii somației de plata, a unei creanțe certe, lichide si exigibile, ce are ca obiect plata unei sume de bani, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: pe de o parte, această obligație să fie constatată printr-un înscris sau determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, iar pe de alta parte, drepturile și obligațiile parților să privească executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În conformitate cu art. 5 din O.G. nr. 5/2001, pentru ca instanța de judecată să poată să pronunțe ordonanța conținând somația de plată către debitoare, este imperios necesar ca creanța reclamantei-creditoare să fie certă, lichidă, exigibilă și să ca obiect plata unei sume de bani. Așadar, creanța trebuie să aibă o existență neîndoielnică, să fie determinată sau determinabilă potrivit unui înscris, statut, regulament, înfățișat de creditoare, și, totodată, să fie ajunsă la scadență, fiind susceptibilă de executare.
Instanța constată că facturile fiscale aflate la dosar la filele 7-11 ale dosarului cauzei au fost acceptate la plată de către debitoare prin semnarea/stampilarea acestora. Potrivit art. 46 C. . dovada atât în favoarea emitentului cat și în contra destinatarului. De asemenea, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia răspunderii civile contractuale, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației - iar debitoarea, în speță, nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevede art. 129 alin. 1 teza finala C. proc. civ., - instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ. și art. 46 C. . dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile – în sensul art. 379 C.proc.civ. – în cuantum de 284 lei.
Așadar, instanța reține că între părțile din proces s-au stabilit relații comerciale, în temeiul cărora creditoarea a furnizat mărfuri debitoarei, cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita contravaloarea produselor de care a beneficiat, relevându-se, astfel, manifestarea de voință a părților, emisă în stare de angajament juridic. Facturile fiscale analizate si emise la plată de creditoare au fost acceptate de debitoare, iar prin livrarea produselor ce fac obiectul convenției, creditoarea și-a executat obligația asumată. Concluzia se impune față de dispozițiile art. 46 C.. C.civ.
Instanța reține că facturile fiscale prezentate de către creditoare întrunesc cerințele impuse de art. 46 C.. fi valorificate în cadrul procedurii somației de plată. Debitoarea a acceptat expres plata acestora, întrucât destinatarul serviciilor a acceptat expres facturile fiscale, prin semnarea și ștampilarea acestora.
. În consecință, creanța este certă în sensul art. 379 alin. 3 C.proc.civ., întrucât existența creanței privind contravaloarea facturilor fiscale neachitate rezultă din înscrisurile depuse de către creditoare la dosarul cauzei, ce sunt însușite și de către debitoare.
Facturile fiscale insusite la plata in mod expres atesta existenta unui contract de vanzare-cumparare in forma simplificata, in acceptiunea art. 46 C.. fortei obligatorii, conform art. 969 C.civ., iar debitoarea nu a propus probe in aparare, in sensul ca societatea creditoare nu si-a executat in mod corespunzător obligatiile contractuale.
Cu privire la caracterul lichid al creanței, instanța constată, prin observarea înscrisurilor sub semnătură privată produse de creditoare – facturi fiscale f. 7-11, că este determinat atât obiectul contraprestației debitoarei, cât și cuantumul acestuia, din care a rămas neachitat un debit de 284 lei, fiind satisfăcută și exigența prescrisă de O.G. nr. 5/2001, în sensul că obiectul creanței îl constituie o sumă de bani.
Prin urmare, instanța reține caracterul lichid al creanței, în acord cu dispozițiile art. 379 alin. 4 C.proc.civ.
Deopotrivă, creanța creditoarei este exigibilă, fiind susceptibilă de a fi pusă în executare. Reclamanta și-a onorat obligația asumată de prestare a serviciilor, fără ca debitoarea să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă, de achitare integrală a echivalentului valoric al produselor de care a beneficiat, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor sale și nici nu a formulat obiecțiuni concrete cu privire la calitatea produselor furnizate de reclamantă.
În ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține faptul că creditoarea, în cererea formulată, a pretins penalități de întârziere în cuntum de 0,7% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective.
Instanța observă că acest cuantum al dobânzii este inserat în cuprinsul fiecăreu facturi emise de către creditoare ,iar prin acceptare debitoarea și-a însușit și această clauză. Asfel, instanța apreciază că a fost încheiat un contract comercial în formă simplificată, iar clauza privind cuantumul dobânzii a fost însușită de către debitoare prin ștampilare și semnătură, fiind îndeplinită și condiția redactării în formă scrisă a acesteia.
Mai mult decât atât, în cazul întârzierii în executarea unei obligații bănești, debitorul datorează dobânzi, daune interese moratorii, care sunt menite să sancționeze debitorul pentru încălcarea obligației și, totodată, să repare prejudiciul suferit de creditoare prin întârzierea la executarea obligației. Întrucât evaluarea prejudiciului cauzat prin întârziere în executarea unei obligații bănești este dificil de realizat, această operațiune poate fi făcută prin acordul părților, prin inserarea unei clauze în acest sens . Legea prezumă că lipsa de folosință a sumei de bani produce creditoarei un prejudiciu iar aceasta nu trebuie să facă dovada unui prejudiciu.
În privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă, în speță fiind vorba de data scadenței fiecărei facturi fiscale . Instanța reține că dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadență, chiar dacă nu au fost stabilite prin contract scris între părți. Ca atare, va dispune obligarea debitoarei si la plata penalitățiilor aferente debitului principal restant, calculata de la data scadentei de plata a fiecărei facturi fiscale si pana la momentul achitării efective a debitului principal..
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, instanța reține că societatea creditoare a solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata sumei de 189 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite acțiunea formulata de creditoarea S.C. F. S.A., cu sediul în Cluj-N., .. 16, jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea S.C. OM V. S.R.L, cu sediul in mun. Cluj-N., .> având ca obiect emitere somație de plată, și, în consecință:
Somează debitoarea să plătească creditoarei suma de 284lei, cu titlu de debit restant, reprezentând contravaloare facturi fiscale, precum si penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 772,46 lei, calculate până la data de 07.02.2013 și în continuare în coantum de 0,7% pe zi de întârziere până la data plății efective a debitului principal restant.
Fixează termen de plată de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe .
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 189 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. C. R. M. M.
Red/Dact./FCR/4ex/02.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6017/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
