Pretenţii. Sentința nr. 6958/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6958/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 28045/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 6958/2013
Sedinta publica din 17 aprilie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare actiunea civila formulata de reclamanta . A ENERGIEI ELECTRICE „ELECTRICA F. SA” in contradictoriu cu paratul ., avand ca obiect pretentii.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, mersul dezbaterilor fiind consemnat in incheierea de sedinta din 10 aprilie 2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 28 noiembrie 2012, sub nr._, reclamanta S.C. F.F.E.E. ELECTRICA F. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., obligarea acesteia la plata sumei de 3.380,03 lei, reprezentând: energie electrică –2.447,1 lei, datorie radio – 120 lei, datorie tv -200 lei, penalizare energie electrică – 382,1 lei, penalizare radio – 9,75 lei, penalizare tv -16,24 lei, accize 11,79 lei și taxă deconectare 193,05 lei, debit aferent perioadei 11.05.2010 – 19.09.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta a furnizat pârâtei energie electrică în temeiul contractului încheiat între părți, iar acesta avea obligația de a achita integral și la termen contravaloarea serviciului prestat, ceea ce nu a făcut, acumulând un debit de 3.380,03 lei. Mai arată reclamanta că pârâtei i s-a trimis preaviz, solicitându-i-se achitarea restanțelor. În ceea ce privește taxa radio-tv se arată că, potrivit reglementărilor legale, aceasta este încasată tot de către reclamantă. În fine, se arată că pârâta a fost invitată la conciliere directă, la care însă nu s-a prezentat, și că reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, asumată prin contract însușit de părți.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1166, 1177, 1270, 1350 C. civ., art. 720 ind. 1 și art. 242 C. proc. civ., HG nr. 1007/2004, HG nr. 977/2003 și HG nr. 978/2003.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate: listă facturi neplătite (f. 9-11), facturi fiscale (f. 12-35), contracte de furnizare a energiei electrice (f. 37-44), preaviz (f. 45-50), convocare la conciliere (f. 6-8).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare 281,40 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei conform art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a arătat că începând cu data de 31.10.2008 a părăsit imobilul unde era locul de consum al energiei electrice, încetând să desfășoare orice activitate în acea clădire, radiind punctul de lucru din localitatea Cluj-N., astfel încât este evident că ulterior datei antemenționate nu a mai beneficiat de niciunul din serviciile pretinse de către reclamantă. De asemenea, în ceea ce privește plata taxei radio-tv, s-a arătat că prin Decizia ICCJ din dos. nr._ s-a anulat actul normativ administrativ ce conținea obligația aplicabilă microîntreprinderilor de plată a taxei radio-tv, și, oricum, Societatea Română De Radiodifuziune ar fi fost îndrituită să colecteze taxa, iar nu reclamanta, care e doar mandatar.
La întâmpinare au fost atașate urm. înscrisuri: contract de închiriere (f. 55-57).
Reclamanta a depus răspunsul la întâmpinare, prin care a arătat că potrivit art. 11 lit. i din contract, pârâta avea obligația de a notifica reclamantei orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului. De asemenea, în raport de prevederile cuprinse în HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar între reclamantă și Societatea Română De Radiodifuziune există un contract de mandat în temeiul căruia este împuternicită să încaseze și să urmărească aceste taxe.
Reclamanta a depus la dosar contractul de mandat.
La termenul din 10 aprilie 2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, între S.C. F.F.E.E. ELECTRICA F. S.A., în calitate de furnizor, și ., în calitate de consumator, s-au încheiat contractele de furnizare a energiei electrice nr._.2/27.06.2007 și nr._.2/27.06.2007 (f. 37-44), în baza căruia au fost emise, în perioada 11.05.2010 – 19.09.2010, facturile anexate la dosar (f. 12-35), în cuantum total de 3.380,03 lei, pe care pârâta nu a făcut dovada că le-a achitat.
Potrivit art. 11 lit. a) din contracte, consumatorul avea obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate, iar potrivit art. 14 alin. (3), neachitarea contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine perceperea de penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În drept, în conformitate cu art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Potrivit art. 200 alin. (5) din HG nr. 1007/2004 cheltuielile ocazionate de deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
În speță, reclamanta a făcut dovada existenței unei contract între ea și pârâtă, în temeiul căreia au fost emise mai multe facturi (f. 12-35), care cuprind atât contravaloarea energiei electrice furnizate, cât și taxa radio-tv și taxa de deconectare, la plata cărora pârâta este obligată prin lege. Prin urmare, îi revenea pârâtei sarcina să dovedească plata facturilor, ceea ce nu a înțeles să facă, deși a fost legal citată în fața instanței.
Raportat la susținerile pârâtei cu privire la faptul că începând cu data de 31.10.2008 a părăsit imobilul unde era locul de consum al energiei electrice, încetând să desfășoare orice activitate în acea clădire și radiind punctul de lucru din localitatea Cluj-N., astfel încât este evident că ulterior datei antemenționate nu a mai beneficiat de niciunul din serviciile pretinse de către reclamantă, instanța reține că potrivit art. 11 lit. i din contract, pârâta avea obligația de a notifica reclamantei orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului, întrucât aceasta este semnatara contractului și cea care și-a asumat obligația de plată a energiei electrice. Prin urmare, deși pârâta a făcut dovada rezilierii contractului de închiriere a spațiului de pe ., care figura ca loc de consum al energiei electrice, cu toate acestea, avea obligația, în calitate de titular al contractelor de furnizare a energiei electrice nr._.2/27.06.2007 și nr._.2/27.06.2007 (f. 37-44), să anunțe reclamanta asupra acestui fapt, obligație pe care nu a respectat-o, motiv pentru care reclamanta a emis în continuare facturi fiscale pe numele pârâtei.
În ceea ce privește plata taxei radio-tv, se reține de către instanță că potrivit art. 40 alin. 1 din Legea 41/1994, veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din (…) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune; penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate, iar potrivit alin. 4 cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Prevederile cuprinse în art. 40 alin. 5 reglementează categoriile de persoane scutite de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, respectiv familiile și persoanele singure care beneficiază de ajutor social lunar, potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 asociațiile și fundațiile nonprofit, misiunile diplomatice străine și membrii acestora, persoanele fizice abonate la rețele de radioamplificare, azilurile de bătrâni, unitățile din cadrul instituțiilor care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, unitățile de învățământ de stat preșcolar, preuniversitar și universitar, căminele de copii și creșele de stat, pensionarii proveniți din sistemul pensiilor pentru agricultori, ale căror drepturi au fost stabilite în baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pensionarii Societății Române de Radiodifuziune și ai Societății Române de Televiziune, unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România, precum și alte categorii prevăzute de legi speciale.
Alte scutiri de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru serviciul public de televiziune decât cele prevăzute prin prezenta lege pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi legale, rezultă obligativitatea achitării taxei privind serviciul public de radiodifuziune și televiziune, pentru toate celelalte categorii de persoane care beneficiază de aceste servicii.
Această interpretare se coroborează cu prevederea cuprinsă în art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994, conform căreia persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Dispozițiile redate mai sus se impun a fi analizate ținând cont și de prevederile cuprinse in art. 3 din HG 977/2003, conform cărora persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor,au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale.
Pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice menționate la alin. (1) au obligația de a depune la sediul Societății Române de Radiodifuziune o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității.
Prevederile cuprinse în art. 5 și 6 din același act normativ stabilesc modalitatea de plată a taxei, precum și obligația privind plata penalităților, după cum urmează: taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va incasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către Societatea Comercială de Distribuție și F. a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o data cu plata energiei electrice consumate.Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere.
În continuare, instanța apreciază că, după ce a dovedit existența unui temei legal al cererii sale și a dovedit lichiditatea creanței sale, reclamantei nu-i rămâne decât sarcina afirmării neexecutării obligației de către pârâta-debitoare, acestuia din urmă revenindu-i obligația potrivit art. 1169 cod civil să dovedească netemeinicia celor susținute de reclamanta, depunând la dosarul cauzei chitanțe de plată prin care să arate că obligația a fost stinsă în totalitate sau cel puțin parțial. Or, pârâta nu a depus niciun înscris în acest sens.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit art. 1066 C. civ. clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i, iar conform art. 1069 C. civ. clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. În speță, părțile au stabilit în contract la art. 14 alin. (3) penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării la timp a facturilor de către consumator.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 969 C. Civ, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3.380,03 lei, reprezentând: energie electrică –2.447,1 lei, datorie radio – 120 lei, datorie tv -200 lei, penalizare energie electrică – 382,1 lei, penalizare radio – 9,75 lei, penalizare tv -16,24 lei, accize 11,79 lei și taxă deconectare 193,05 lei, debit aferent perioadei 11.05.2010 – 19.09.2010.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere faptul că pretențiile reclamantei urmează să fie admise de către instanță, se reține că pârâta este cea care a căzut în pretenții, urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 284,40 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 281,40 lei și timbru judiciar, în valoare de 3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. FFEE „ELECTRICA F.” S.A. – AFEE CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în mun. Oradea, .. 16, jud. Bihor.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 3.380,03 lei, reprezentând: energie electrică –2.447,1 lei, datorie radio – 120 lei, datorie tv -200 lei, penalizare energie electrică – 382,1 lei, penalizare radio – 9,75 lei, penalizare tv -16,24 lei, accize 11,79 lei și taxă deconectare 193,05 lei, debit aferent perioadei 11.05.2010 – 19.09.2010.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 284,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. M. V.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./03.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2651/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 9785/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
