Somaţie de plată. Hotărâre din 08-02-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 29918/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Operator date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 2437/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
GREFIER J. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditorul V. R. în contradictoriu cu debitorul D. V. D., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoare av. D. D. C. cu delegație la dosar și debitorul personal care se legitimează cu actul de identitate ., nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată, conform art.159 indice 1,alin.4 C.pr.civ. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză având în vedere dispozițiile din art.1, art. 5 C.pr.civ. și art.2 din OUG nr.5/2001.
Reprezentanta creditorului depune în ședință publică timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Debitorul depune în ședință publică întâmpinare în două exemplare. Acesta arată că semnătura efectuată în cuprinsul contractului de împrumut depus la dosarul cauzei, nu îi aparține.
Instanța înmânează un exemplar al întâmpinării reprezentantei creditorului.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta creditorului solicită încuviințarea înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art 167 cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și nefiind alte excepții prealabile sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta creditorului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2012, sub nr. de mai sus, creditorul V. R., în contradictoriu cu debitorul D. V. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună somarea debitorului la plata sumei de 5.000 Euro, sau echivalentul în lei la data plății, cu titlul de împrumut nerestituit, cu obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, la data de 01.11.2011, între părți s-a încheiat contractul de împrumut având ca obiect remiterea către debitor a sumei de 5.000 Euro, pentru o perioadă de 6 luni.
Deși creditorul și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale, debitorul a refuzat să-și îndeplinească obligația corelativă constând în restituirea împrumutului acordat.
Creanța în litigiu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege având un caracter cert, lichid și exigibil
În drept, OG 5/2001.
În probațiune, înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei (fil.4, 10).
Pentru termenul din data de 08.02.2013, debitorul a formulat întâmpinare (fil. 11-12), prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, întrucât semnătura efectuată în cuprinsul contractului de împrumut depus la dosarul cauzei, nu îi aparține.
În drept, art. 4 OG 5/2001.
Întâmpinarea nu a fost susținută printr-o cerere în probațiune.
Aspecte procedurale, la termenul din data de 08.02.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din analiza probelor administrate, instanța constată următoarele:
În fapt, între creditorul V. R., în calitate de împrumutător, și debitorul D. V. D., în calitate de împrumutat, s-a încheiat la data de 01.11.2011 contractul de împrumut (fil. 6), având ca obiect remiterea către debitor a sumei de 5000 Euro, sumă care urma să fie restituită la data de 01.05.2012.
Contractul a fost tipărit în două exemplare, fără să conțină formula bun și aprobat pentru, sau o formulă echivalentă acesteia.
În drept, ordonanța de plată reprezintă procedura instituită de lege în favoarea creditorului în vederea realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile care reprezintă obligații de plată a unor sume de bani.
Fiind o procedură derogatorie de la dreptul comun, aplicarea sa presupune întrunirea unor cerințe cumulative după cum urmează:
a) Existența unei creanțe împotriva debitorului.
Pentru emiterea ordonanței de plată este imperativ necesar să existe o creanță deținută de creditor, a cărei obligație corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. De menționat este faptul că nu prezintă importanță izvorul obligației civilă sau comercială, având ca obiect plata unei sume de bani, în alte cuvinte nu este necesar să fie vorba despre o obligație contractuală.
În speța analizată această cerință este îndeplinită, debitul pretins constând într-o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea contractului de împrumut încheiat între părți.
B) Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
După cum se desprinde din prevederile cuprinse în art. 379 alin. 3 C.Pr.Civ., creanța este certă atunci când existența sa rezultă din înscrisul constatator, având un caracter neîndoielnic.
Din prevederile aceluiași text de lege, instanța reține faptul că o creanță este lichidă atunci când valoarea acesteia este determinată prin înscrisul care o constată.
Creanța este exigibilă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit.
Raportând aspectele de ordin teoretic mai sus expuse la situația de fapt reținută de instanță, se poate constata faptul că, în speță, creanța analizată nu întrunește cumulativ cele trei condiții de admisibilitate. Astfel, cu privire la aspectul învederat de către debitor prin întâmpinarea formulată, de reținut este faptul că, legiuitorul admite posibilitatea formulării unor apărări de fond, care nu pot conduce automat la respingerea cererii având ca obiect emiterea somației de plată.
În analiza apărării formulată de către debitor, constând în faptul că semnătura din cuprinsul contractului de împrumut nu-i aparține, instanța consideră faptul că probele administrate în cauză nu pot conduce la clarificarea, dincolo de orice dubiu, a acestui aspect. În acest sens, instanța are în vedere și faptul că sancțiunea nerespectării formalității bun și aprobat pentru, menționată în cuprinsul art. 1080 C.Civ., constă în faptul că înscrisul sub semnătură privată, astfel redactat, poate avea valoarea juridică doar a unui început de dovadă scrisă, ce se impune fi completat prin administrarea unor probe, pe care instanța le consideră ca fiind incompatibile cu caracterul sumar al procedurii somației de plată.
Având în vederea faptul că cerința mai sus analizată nu este îndeplinită, instanța apreciază faptul că nu se mai impune analiza condiției de admisibilitate privitoare la existența unui înscris care să facă dovada creanței pretinsă de creditoare.
Față de considerentele care preced, instanța în temeiul art. 7 OG 5/2001, va respinge cererea formulată de creditor, ca fiind neîntemeiată.
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către debitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Respinge cererea având ca obiect emiterea somației de plată emisă de creditorul V. R., domiciliat în ., ., ., . în contradictoriu cu debitorul D. V. D., domiciliat în loc. Cluj-N., .. 5, ca neîntemeiată.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către debitor.
Irevocabilă.
Pronunțat în ședință publică, azi 08.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. C. JOSZA A.
Red/Dact TC/4 ex/ 26.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3889/2013.... → |
|---|
