Somaţie de plată. Hotărâre din 11-02-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 29925/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
ORODNANȚA NR. 2608/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: D. R. F.
Pe rol se află soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de către creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea .
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care.
Potrivit art.5 alin.1 din OUG 119/2007 raportat la art.1 din C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 19 cod procedură civilă coroborat cu art. 9.1 din contractul încheiat între părți, instanța constată că este competentă atât general, material cât și teritorial în soluționarea prezentului litigiu.
Instanța, nefiind cereri sau excepții prealabile de invocat, în temeiul art. 167 cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă pentru soluționarea cauzei.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța constată cauza în stare de judecată și considerându-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul art. O.U.G. nr. 119/2007, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2012 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, creditoarea . SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea . emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 3531, 67 lei din care suma de 1348, 87 lei reprezentând debit restant, și 2182, 8 lei cu titlu de penalități. Totodată s-a solicitat obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere până la plata debitului restant, cheltuieli de judecată și judecata în lipsă.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că debitoarea a achiziționat pe bază de factură prin punctul de lucru din Baia M., diferite produse, termenul de plată acordat, fiind de 7 zile de la data emiterii facturii, conform contractului cadru nr._ din 08.12.2011. Întrucât, debitoarea nu a achitat debitul restant, potrivit aspectelor menționate în cuprinsul facturii fiscale și potrivit art.7.2 din contract, aceasta este obligată la plata de penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de neplată. Prin urmare, creditoarea arată că deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.
În probațiune, au fost depuse următoarele înscrisuri: contract cadru de livrare nr._ din 08.12.2011, facturile fiscale . BM nr._ din 10.08.2012, . BM nr._ din 28.08.2012, . BM nr._ din 21.05.2012 și . BM nr._ din 23.02.2012.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Debitoarea deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța reține că, raportat la art. 1 și art. 19 C.pr.civ., coroborat cu art.9 din contractul încheiat între părți, este legal sesizată cu soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea pentru emiterea unei somații de plată este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, între creditoarea . SRL și debitorul . s-a încheiat contractul cadru de livrare nr._ din 08.12.2011, având ca obiect vânzarea de produse specifice, prețul de livrare fiind determinat de către vânzător prin factură (f.4). Potrivit art.3.2 din contract, cumpărătorul va achita contravaloarea produselor în termen de 7 zile de la data emiterii facturilor. În baza acestui contract au fost emise facturile fiscale . BM nr._ din 10.08.2012, . BM nr._ din 28.08.2012, . BM nr._ din 21.05.2012 și . BM nr._ din 23.02.2012 în sumă totală de 1348, 87 lei neachitate de către debitoare.
Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele comerciale, cu excepțiile prevăzut în alineatul 2 al aceluiași articol.
În ceea ce privește caracterul comercial al raportului juridic obligațional din care s-a născut creanța comercială, instanța arată că, în temeiul art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți, ori raportat la art. 7 din Codul Comercial, societățile comerciale sunt comercianți.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, fiind vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Instanța apreciază că, în ceea ce privește debitul principal solicitat în cuantum de 1348, 87 lei societatea creditoare și-a dovedit pretențiile în condițiile art. 1169-1170 C.Civ. și ale art. 46 C.. dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței constatată prin contractul încheiat și prin facturile fiscale care au valoare probatorie conferită de art. 46 C.. plată prin semnare și ștampilare.
Totodată, existența creanței nu a fost contestată de către debitoare, suma de bani cu titlu de preț fiind individualizată și consemnată în facturile fiscale emise, termenul de plată al obligației fiind cu mult depășit.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acest”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creanța creditoarei în valoare totală de 1348, 87 lei rezultă cu certitudine din contractul încheiat și din facturile fiscale, înscrisuri însușite de către debitoare prin semnare și ștampilare și care fac dovada obligațiilor comerciale asumate în conformitate cu art. 46 C.. aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare totală de 1348, 87 lei este determinată în mod expres, constând în sumele înscrise în facturile fiscale emise potrivit dispozițiilor contractuale.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că, o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitoarei de plată a facturilor fiscale reprezentând contravaloarea mărfii achiziționate, a devenit scadentă potrivit art.3.2 din contract, și celor menționate în cuprinsul fiecărei facturi fiscale, respectiv 7 zile de la data emiterii facturii.
Având în vedere întregul materialul probator, instanța reține că aspectele expuse anterior se coroborează cu prezumția de recunoaștere a creanței pretinse de către creditoare, conform art. 7 alin. 4 din O.U.G nr. 119/2007, prezumție dedusă de instanță din împrejurarea că debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare, nu a solicitat administrarea de probe în apărare și nici nu a contestat debitul în nicio formă.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că și acestea sunt fondate.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere prevăzute în contract au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 și 2 C.civ., clauza penală pe care debitoarea și-a însușit-o prin semnarea contractului astfel fiind întrunit acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 970 C.civ. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de creditoare ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 1% pe zi de întârziere din valoarea facturii neachitate. Conform articolului 43 din C.. și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”, astfel penalitățile au început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi fiscale. Totodată, se reține că debitoarea nu a contestat obligația de achitare a penalităților.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2, art. 10 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, art. 969, art. 1073 și art. 1066 C. civ. și art. 43 Cod comercial, instanța va admite cererea și va soma pe debitoare să plătească creditoarei suma de 1348, 87 lei cu titlu de debit principal restant, reprezentând contravaloare facturilor neachitate și penalități de întârziere în cuantum de 2182, 8, precum și penalități de 1% pe fiecare zi de întârziere în continuare până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv, termenul de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, creditoarea pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei (f. 3), instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în ordonanță de plată formulată de către creditoarea . SRL cu sediul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în localitatea Baia M., ., ., și în consecință:
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei suma de 1348, 87 lei cu titlu de debit principal restant, reprezentând contravaloare facturilor fiscale . BM nr._ din 10.08.2012, . BM nr._ din 28.08.2012, . BM nr._ din 21.05.2012 și . BM nr._ din 23.02.2012, emise în baza contractului cadru de livrare nr._ din 08.12.2011.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a penalităților de întârziere în cuantum de 2182, 8 lei, precum și a penalităților de 1% pe fiecare zi de întârziere în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Fixează termen de plată de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 11.02.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCDELIA R. F.
Red.Dact/MCF/4 ex/12.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 687/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
