Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 23431/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința Camerei de Consiliu de la 02 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier E. N. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. D. O. și pe pârâtul H. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal și asistată de av. M. C., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
In temeiul art. 151 Cod procedură civilă, instanța repune cauza pe rol pentru discutarea excepțiilor invocate de pârât prin concluziile scrise.
Reprezentantul reclamantei susține că o parte din excepțiile invocate de pârât prin concluziile scrise au fost discutate la termenele anterioare.
Instanța pune în discuție excepția lipsei de interes a reclamantei.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției, interesul părții fiind evident recuperarea onorariului neachitat de pârât, deși a fost stabilit prin contractul de asistență juridică.
Instanța pune în discuție excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârât prin concluziile scrise.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că nu există putere de lucru judecat în prezenta cauză, deoarece nici-o instanță nu s-a pronunțat pe obiectul prezentei cereri.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției având în vedere faptul că există o obligație contractuală asumată de pârât și neonorată, fapt pentru care creditorul poate să-l cheme în fața instanței de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțarea asupra excepțiilor.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.10.2012 sub nr._, reclamanta M. D. O. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul H. C. ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate:
- validitatea contractului de asistență juridică nr. 175/2009 de către părți la data de 05.02.2009
- onorariul avocațial stabilit prin acest contract este de 39.000 euro, inclusiv TVA, din care suma de 3.900 euro reprezintă componenta fixă a onorariului, iar suma de 35.100 lei reprezintă onorariu de succes.
- să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea motivelor de fapt, reclamanta arată că pârâtul a încheiat două contracte de asistență juridică, cu obiect diferit, nr. 12/23.01.2009 și nr. 175/05.02.2009. Primul contract a fost încheiat cu Cabinet av. M. D., iar al doilea, cu Cabinet av. M. D. O.. Cele două cabinete, continuă reclamanta, se află într-o strânsă colaborare, avocații fiind soț și soție.
Reclamanta susține, apoi, că primul contract, cu nr. 12/23.01.2009, încheiat cu Cabinet av. M. D., a avut ca obiect „ informații, procurări de acte, redactare de memorii, asistare/reprezentare parte vătămată la P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj”. Al doilea contract, cu nr. 175/05.02.2009, încheiat cu Cabinet av. M. D. O., a avut ca obiect „ asistare pârât/reconvențional în dosarul nr._/211/2006 al Tribunalului Cluj și asistare recurs în dosar nr._, Curtea de Apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Arată că ultimul contract de asistență juridică precizează că „ onorariul rămâne cel stabilit în cauza penală”, unde s-a prevăzut suma de 39.000 euro din care suma de 3.900 euro componenta fixă iar 35.100 euro onorariu de succes. Este de părere că acesta din urmă contract conține suficiente elemente care să determine obiectul contractului, respectiv cuantumul onorariului, iar faptul că stabilirea onorariului în acest din urmă contract, cu nr. 175/05.02.2009, face trimitere la un alt contract, unde suma era fixată în mod cert, nu împietează asupra determinării cuantumului onorariului în contractul analizat și, mai mult, permite instanței să constate care este valoarea contractului, urmând ca, în ipoteza neexecutării lui, să poată fi pus în executare silită.
Cu privire la executarea obligației de plată a onorariului din contractul nr. 175/2009, reclamanta precizează că pârâtul a achitat suma de 15.000 lei la data de 09.02.2009, 1.600 lei la data de 23.02.2009, ambele plăți echivalând sumei de 3.400 euro. Constată, așadar, că din contract a rămas neexecutată suma de 500 lei din componenta fixă și respectiv suma de 35.100 euro reprezentând onorariu de succes.
Referindu-se la validitatea contractului de asistență juridică, reclamanta arată că el se confirmă sub două aspecte, cel puțin: avocatul a executat obligația asumată prin contract iar clientul a efectuat două plăți parțiale. Celor două argumente, continuă reclamanta, se adaugă faptul că în cuprinsul contractului nu s-a prevăzut un pact de quota litis, ci s-a stipulat un onorariu fix și unul de succes, identice celei prevăzute în contractul de asistență juridică nr. 12/23.01.2009.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969 C.civ. rap. la art. 29 Legea nr. 51/1995, art. 128 alin. 1 și 2, art. 129 Statutul profesiei de avocat.
S-a depus în probațiune contractul de asistență juridică nr. 175/05.02.2009 (f. 7), contractul de asistență juridică nr. 12.23.01.2009 (f.8), chitanța nr. 15/09.02.2009 (f. 9), chitanța nr. 21/23.02.2009 (f. 10), solicitându-se administrarea probei cu interogatoriul.
S-a achitat taxă de timbru în cuantum de 35.36 lei cu chitanța nr._/27.11.2012 aflată la fila 13.
La solicitarea instanței, așa cum menționează și reclamanta în precizările depuse la filele 15,16, se arată că cererea formulată este una în constatare, atât cu privire la validitatea contractului nr. 175/05.02.2009, cât și cu privire la prețul contractului, de 39.000 euro inclusiv TVA, compus dintr-o componentă fixă de 3.900 euro și onorariu de succes, de 35.100 euro.
Cu privire la temeiul de drept, la solicitarea instanței, reclamanta precizează că este cel indicat în cuprinsul acțiunii, la care se adaugă dispozițiile art. 111 C.pr.civ.
În prezenta cauză numiții Cabinet av. M. D. și Cabinet av. M. D. O. au solicitat instituirea sechestrului asigurător (f. 22, 23), iar pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii (f.35-47, 52, 53). Cererea a fost soluționată la data de 4 februarie 2013 (f. 54) însă, urmare casării, cererea se află în rejudecare.
În ședința publică din data de 25.02.2012 (f. 57-66) reclamanta a depus la dosarul cauzei o modificare de acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 34.850 euro, în echivalent în lei 139.400 lei, cu titlu de rest de plată reprezentând onorariu de succes neachitat. Cerere este motivată în fapt prin reiterarea susținerilor din cererea formulată la data de 08.10.2012.
La data de 15.02.2012 pârâtul a formulat întâmpinare la cererea inițială, formulată de reclamantă, întâmpinare înregistrată prin serviciul de registratură al instanței(f. 60-66), prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii în constatare, așa cum a fost formulată și precizată, ca inadmisibilă.
Invocă, totodată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. D. O., arătând că în prezenta cauză se solicită a se constata valabilitatea unui contract de asistență juridică încheiat de Cabinetul avocatului M. D. O.. În continuare, pârâtul expune pe larg înțelesul noțiunii de calitate procesuală și faptul că reclamantei îi revine obligația de a justifica deopotrivă calitatea procesuală activă și pasivă, invocând dispozițiile art. 112 C.pr.civ.
Pârâtul a invocat, apoi, excepția lipsei de interes și arată că, atâta timp cât reclamantul deține un titlu de creanță executoriu este lipsită de interes acțiunea prin care solicită constatarea dreptului său. În acest sens, pârâtul arată că acest contract, cu nr. 175/2009 este investit cu formulă executorie și pus în executare. Pentru susținerea excepției invocată, pârâtul expune din punct de vedere teoretic înțelesul noțiunii de interes și condițiile lui.
Tot cu prilejul formulării întâmpinării, pârâtul invocă excepția puterii lucrului judecat în raport de dispozițiile sentinței civile nr. 3292/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., decizia civilă 414/R/2012 a Tribunalului Cluj în dosarul civil nr._/211/2011. El arată că prin cele două hotărâri judecătorești s-a apreciat neechivoc faptul că între părți s-a încheiat contractul de asistență juridică, că onorariile sunt cele precizate de reclamanta din prezenta cauză. În dosarul evocat, arată pârâtul, nu a contestat existența contractului sau cuantumul onorariului, ci a contestat dreptul avocatului de a pretinde plata onorariului de succes.
Prin apărările formulate în continuare, pârâtul pune în discuție admisibilitatea acțiunii, arătând că, în temeiul art. 111 C.pr.civ. se poate constata existența/inexistența unui drept. Or, reclamanta, prin cererea sa, solicită constatarea unei stări de fapt. Apoi, arată că admisibilitatea acțiunii este condiționată de lipsa posibilității părții care acționează de a solicita realizarea dreptului, fiindcă în situația în care o asemenea acțiune este deschisă, partea este ținută să o folosească. În condițiile în care reclamanta nu a epuizat toate mijloacele juridice care să ducă la realizarea dreptului său, mai mult, are la dispoziție o acțiune prin care să releve justețea pretențiilor cu privire la onorariul de succes, cererea în constatare nu este admisibilă.
A indicat în drept dispozițiile art. 111, art. 112, art. 166 C.pr.civ., art. 1200 pct. 4 C..civ.
A solicitat în probațiune încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 25.02.2013 (f. 67) instanța a pus în vedere reclamantei să completeze taxa de timbru cu suma de 9130 lei și timbru judiciar în sumă de 10 lei.
Cererea depusă de reclamantă în ședința publică din 25 februarie 2013 a fost comunicată pârâtului pentru termenul de judecată din 20 mai 2013.
Prin intermediul notelor de ședință, înregistrate la registratura instanței la data de 17 mai 2013 (f. 81-84) pârâtul a invocat tardivitatea modificării cererii introductive de instanță. Pârâtul arată că reclamanta a sesizat instanța cu o cerere în constatare, așa cum a precizat personal, la solicitarea instanței. Cauza a primit termen la data de 3 decembrie 2012 și, pentru administrarea probei cu interogatoriu, a fost amânată pentru data de 25 februarie 2013, când a formulat întâmpinarea depusă la dosar, ocazie cu care a invocat o . excepții.
Ulterior soluționării cererii de instituire a sechestrului asigurător, reclamanta a modificat acțiunea, formulând cererea de obligare a sa la plata onorariului avocațial neachitat. În opinia sa, în lumina dispozițiilor art. 132 alin.1 C.pr.civ. cererea modificatoare este tardivă .
În continuare, reia, în raport de cererea în constatare, argumentele care, în opinia sa, duc la respingerea cererii. Depune la filele 86-88 Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1403/2005.
Reclamanta a depus în completarea taxei de timbru, pusă în vedere de instanță, chitanța nr._/15.05.2013 (f.85) și 10 lei timbru judiciar aplicat pe verso filele 84 și 85.
Totodată, reclamanta răspunde la întâmpinarea formulată de reclamant și la excepțiile invocate de acesta (f. 89-91). Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active reclamanta solicită respingerea ei. Arată că, devreme ce reclamanta M. D. O. este titulara cabinetului de avocaturp M. D. O., are calitatea și abilitatea necesară de a îndeplini atribuțiile profesiei de avocat. În această calitate, de titular al cabinetului de avocatură, are și calitate procesuală activă de a acționa în justiție.
Referindu-se la excepția puterii lucrului judecat solicită respingerea ei deoarece hotărârile judecătorești pe care își întemeiază pârâtul excepția nu stabilesc cuantumul onorariului din contractul de asistență juridică nr. 175/2009, cum pretinde el. Dimpotrivă, chiar considerentele hotărârilor judecătorești au impus promovarea cauzei de față, deoarece instanțele au constatat că nu s-a stabilit cuantumul onorariului avocațial în contractul de față. Recunoaște că în hotărârile judecătorești nu se stabilește că nu are o creanță față de pârât, ci că nu s-a demonstrat caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii în constatare reclamanta solicită instanței respingerea ei, întemeiat pe împrejurarea că, la data de 25.02.2013 a „reformulat petitele inițiale”, iar acțiunea a fost transformată într-o acțiune în pretenții, deci în realizare și, mai mult, timbrată corespuznzător.
Reclamanta depune, în ședința publică din 20 mai 2013, copiile hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la contractul de asistență juridică nr. 175/2009 (f. 92-172).
Excepția tardivității precizării de acțiune a fost soluționată în ședința publică din data de 20 mai 2013, fiind admisă pentru considerentele expuse în încheierea de ședință, cu consecința neluării în seamă a acesteia.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei fost soluționată în ședința publică din data de 20 mai 2013, fiind admisă pentru considerentele expuse în încheierea de ședință. Cu ocazia redactării hotărârii civile instanța a constatat că în cuprinsul încheierii civile din data de 20 mai 2013 s-a strecurat o eroare materială, constând în indicarea numărului contractului de asistență juridică raportat la care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Astfel, se constată că în cuprinsul încheierii s-a consemnat că acțiunea vizează contractul de asistență juridică nr. 12/23.01.2009 al Cabinetului de avocatură M. D., corect fiind contractul nr. 175/2009 al Cabinetului av. M. D. O.. În mod evident este vorba despre o eroare materială în sensul art. 281 C.pr.civ. ce poate fi îndreptată de instanță, din oficiu. Faptul că este eroare materială o dovedesc apărările reclamantei, expuse în ședința publică și care reiterează argumentele formulate în scris. Cu ocazia expunerii în scris a poziției procesuale față de excepție, reclamanta a făcut referire la numele ei și la calitatea ei de avocat, argumentele fiind în legătură cu excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât prin întâmpinare. Apoi, instanța nu putea pune în discuție decât excepțiile invocate de părți sau din oficiu. Or, așa cum s-a consemnat, excepția analizată, a lipsei calității procesuale active, nu a fost una invocată din oficiu. Cum pârâtul a invocat doar excepția lipsei calității active a reclamantei pentru a solicita instanței să constate valabilitatea contractului încheiat cu Cabine av. M. D. O., iar acest contract are nr. 175/2009, în mod evident este o eroare de dactilografiere când în cuprinsul încheierii se menționează nr. 12/23.01.2009 al Cabinetului de avocatură M. D..
Astfel fiind, în temeiul art. 281 C.pr.civ. va îndrepta eroarea materială din cuprinsul încheierii civile din data de 20 mai 2013, în sensul ca, în loc de „contract de asistență juridică nr. 12/23.01.2009 al Cabinetului de avocatură M. D.” să fie consemnat corect; contract de asistență juridică nr. 175/2009 al Cabinetului de avocatură M. D. O..
La data de 09.09.2013 (f. 180) reclamanta solicită instanței ca, pe calea îndreptării erorii materiale a încheierii din 20 mai 2013, să constate că în prezenta cauză, calitatea de reclamant revine Cabinetului de avocatură M. D. O., iar nu persoanei fizice M. D. O., dovadă fiind că a scris cu mâna pe cererea precizătoare din data de 25.02.2013 faptul că acțiunea este promovată de aceasta.
Cererea a fost respinsă în ședința publică din data de 09.09.2013 (f. 213), considerentele fiind redate exhaustiv în cuprinsul cererii.
La data de 2 decembrie 2013 instanța a luat în discuție excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare și nesoluționate, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes, excepția puterii de lucru judecat. Excepțiile vizează cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată anterior datei de 25.02.2013, deoarece admiterea excepției tardivității modificării de acțiune a avut drept consecință aplicarea sancțiunii neluării în seamă a modificării acțiunii.
Potrivit art. 137 alin.1 C.pr.civ.din 1864 instanța se pronunță asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
La data de 20 mai 2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar consecința admiterii acestei excepții este respingerea cererii deoarece este promovată de o persoană fără calitate activă. Din aceste considerente instanța găsește de prisos să analizeze restul excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare, urmând să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. D. O..
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea formulată de reclamanta M. D. O. – cu dom. procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 14-16, . în contradictoriu cu pârâtul H. C., dom. în Cluj-N., ., ..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
JUDECATOR, GREFIER,
C. M. C. N. E. N.
Red. CMC, dact.CMC
4 ex
2014-02-25
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 11-02-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1667/2013.... → |
|---|
