Somaţie de plată. Hotărâre din 14-01-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 26917/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 382/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. – C. F.
GREFIER: D. R. F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. M. DISTRIBUTION S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea P. I. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ și fidejusorul P. I. A., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În temeiul dispozițiilor art. 104 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
În conformitate art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța reține că, raportat la art. 1 alin. 1 din C.pr.civ. coroborat cu art. 19 din C.pr.civ., raportat la dispozițiile Cap. XI pct.11.1 din contractul încheiat între părți, este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța constată că societatea creditoare a solicitat judecarea în lipsă în conformitate ce art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, luând de asemenea act că debitoarea deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita administrarea de probe în apărare, astfel încât pe baza probelor de la dosar, în temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul art. O.U.G. nr. 119/2007, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2012 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, creditoarea S.C. M. DISTRIBUTION S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea P. I. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ și fidejusorul P. I. A. emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 2377, 91 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale, emise în baza contractului încheiat cu debitoarea, rămase neachitate precum și obligarea debitoarei la plata sumei de 439, 91 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant și la plata cheltuielilor de judecată, solicitând totodată judecarea în lipsă.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare produse și servicii – V6 cu fidejusor, înregistrat sub nr. 2136/25.06.2012, având ca obiect vânzarea către debitoare a mărfurilor specificate în facturile fiscale în acord cu prevederile contractuale. În continuare, creditoarea a susținut că deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale, constând în furnizarea mărfurilor, debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale nr._/28.08.2012,_/28.08.2012 emise în baza contractului.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale (denumită în continuare O.U.G. nr. 119/2007).
În dovedirea cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 119/2007 s-au depus următoarele înscrisuri: extras ONRC privind societatea debitoare (f. 7 – 9), calcul penalități (f. 10), copii de pe facturile fiscale mai sus menționate (f. 11-12), contractul de furnizare produse și servicii V6 nr. 2136/25.06.2012 (f. 13-16) și fișa de cont analitică (f. 17, 18).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța reține că, raportat la art. 1 din C.pr.civ. coroborate cu art. 19 din C.pr.civ., raportat la dispozițiile Cap. XI pct.11.1 din contractul încheiat între părți, este legal sesizată cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, între creditoarea S.C. M. DISTRIBUTION S.R.L., în calitate de furnizor și debitoarea P. I. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de furnizare produse și servicii –V6 cu fidejusor, înregistrat sub nr. 2136/25.06.2012 având ca obiect vânzarea de către furnizor către distribuitor a produselor contractate.
Din cuprinsul contractului arătat mai sus, rezultă că, potrivit art. 4.3 din contract, plata se va efectua la termenul stipulat pe factura fiscala. În plus, art. 7.1 din contractul încheiat între părți prevede că distribuitorul în calitate de debitor al obligației principale, furnizorul în calitate de creditor al obligației principale și fidejusorul – având funcția de administrator al distribuitorului, de comun acord au convenit garantarea executării obligației principale a prezentului contract, ce constă în executarea tuturor obligațiilor asumate de către Distribuitor-Debitor prin prezentul contract, către Furnizorul-Creditor al obligației principale. De asemenea, potrivit art.7.5 din același contract, fidejusorul are obligația să execute întocmai obligația asumată de către debitorul principal, în cazul în care acesta nu își execută obligația asumată.
Totodată, părțile au stabilit, potrivit art.4.7 din contract că, în cazul depășirii termenelor de plată convenite, penalizările sunt de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aplicate la valoarea produselor preluate și neachitate, iar penalitățile pot depăși în cuantum suma asupra căreia sunt datorate.
Astfel, în baza acestui contract, au fost emise, facturile fiscale nr._/28.08.2012,_/28.08.2012 în valoare totală de 2577, 91 lei, sumă din care debitoarea a achitat 200 lei.
Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele încheiate între profesioniști, cu excepțiile prevăzut în alineatul 2 al aceluiași articol.
În ceea ce privește caracterul raportului juridic obligațional din care s-a născut creanța, instanța arată că, în temeiul art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, contractul încheiat între profesioniști reprezintă contractul încheiat fie între profesioniști, fie între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani, ori raportat la art. 3 alin. 2 din Noul Cod Civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, fiind vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acest”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creanța creditoarei în valoare totală de 2377, 91 lei rezultă cu certitudine din cuprinsul contractului V6 nr. 2136/25.06.2012 și din facturile fiscale nr._/28.08.2012,_/28.08.2012, înscrisuri însușite de către debitoare prin care face dovada obligațiilor comerciale asumate în conformitate cu art. 46 C.. acest sens instanța arată că factura fiscală, ca orice înscris sub semnătură privată, face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, dar odată acceptată, factura face dovada și împotriva acestuia din urmă. Acceptarea unei facturi se poate face fie expres, prin subscrierea exemplarului facturii, fie tacit, într-un mod care să ateste, fără echivoc, intenția debitorului de a se obliga față de creditor la plata sumelor de bani înscrise pe facturi. Or, în prezenta cauză s-a făcut dovada acceptării la plată prin semnarea și ștampilarea facturii fiscale.
De asemenea, obligația de plată a penalităților percepute pentru întârziere, izvorăște din art. 4.7 din contract.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare totală de 2377, 91 lei este determinată în mod expres, constând în sumele înscrise în facturile fiscale emise la valorile calculate conform contractului, iar cuantumul penalităților de întârziere este de asemenea, determinat în conformitate cu art. 4.7 din contract.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că, o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitoarei de plată a facturilor fiscale reprezentând contravaloarea mărfii furnizate de către creditoare a devenit scadentă la datele stabilite în facturile fiscale nr._/28.08.2012,_/28.08.2012, potrivit contractului.
Având în vedere întregul materialul probator, instanța reține că aspectele expuse anterior se coroborează cu prezumția de recunoaștere a creanței pretinse de către creditoare, conform art. 7 alin. 4 din O.U.G nr. 119/2007, prezumție dedusă de instanță din împrejurarea că debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare, nu a solicitat administrarea de probe în apărare și nici nu a contestat debitul în nicio formă.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că și acestea sunt fondate.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere prevăzute în contract la art. 4.7 au natura unei clauze penale și sunt în cuantum procentual de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate. Conform articolului 1535 alin. 1 teza I din Noul Cod civil, “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, astfel penalitățile au început să curgă de la data scadenței debitului principal înscris în fiecare dintre facturile menționate și au fost calculate până la data de 15.11.2012 la o sumă de 2377, 91 lei, necontestată de către debitoare.
În ceea ce privește solicitarea creditoarei de a obliga la plată societatea debitoare în solidar cu fidejusorul, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere raporturile comerciale dintre părți și prevederile contractului de furnizare produse și servicii – V6 cu fidejusor, înregistrat sub nr. 2136/25.06.2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța va admite cererea și va soma pe debitoare P. I. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în solidar cu fidejusorul P. I. A. să plătească creditoarei suma de 2377, 91 lei reprezentând contravaloare facturilor fiscale neachitate nr._/28.08.2012,_/28.08.2012 emise în baza contractului de furnizare produse și servicii – V6 cu fidejusor, înregistrat sub nr. 2136/25.06.2012 și suma de 439, 91 lei reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitiv, termenul de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, creditoarea pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei (f. 3), instanța va obliga debitoarea în solidar cu fidejusorul să plătească creditoarei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. M. DISTRIBUTION S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea P. I. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în A., . C., nr. 9, jud. Teleorman și fidejusorul P. I. A., domiciliat în A., . C., nr. 9, jud. Teleorman, privind emiterea unei ordonanțe de plată și în consecință:
Somează debitoarea și fidejusorul în solidar să plătească creditoarei, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanței, suma de 2377, 91 lei reprezentând contravaloare facturilor fiscale neachitate nr._/28.08.2012,_/28.08.2012, emise în baza contractului de furnizare produse și servicii – V6 nr. 2136/25.06.2012 și suma de 439, 91 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă debitoarea în solidar cu fidejusorul să plătească creditoarei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Irevocabilă pentru creditoare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. F. D. R. F.
Red./dact/MCF/4 ex./16.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 7721/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6153/2013.... → |
|---|
