Somaţie de plată. Hotărâre din 29-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 4043/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Operator date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 6158/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier A. J.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditorul M. I. în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditor av. M. I. cu delegație la dosar, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată, conform art.159 indice 1,alin.4 C.pr.civ. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză având în vedere dispozițiile din art.1, art.19 C.pr.civ. și art.2 din OG nr.5/2001, art.44 din capitolul 9 din contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți.
Reprezentantul creditorului depune în ședință publică diferența de timbru juiciar în cunatum de 3 lei.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are cereri în probațiune, doar încuviințarea înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art 167 cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și nefiind alte excepții prealabile sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
Instanța ia act de faptul că debitoarea nu a formulat cerere în probațiune.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul creditorului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea debitoarei la plata sumei de 2940 lei, reprezentând preț restituit conform procesului verbal nr. 257/29.11.2012, la plata dobânzii legale aferentă debitului principal și la plata cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013, sub nr._, creditorul M. I. în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună somarea debitoarei la plata sumei de 2940 lei, reprezentând preț restituit conform procesului verbal nr. 257/29.11.2012, somarea debitoarei la plata dobânzii aferente capitalului, calculată de la data introducerii cererii, respectiv 14.02.2013 și până la data achitării debitului principal, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, la data de 15.10.2012, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1976.
Întrucât, societatea debitoare nu și-a respectat obligațiile contractuale, la data de 29.11.2012, ambele părți, de comun acord, au semnat procesul verbal de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare. Conform acestui acord, debitoarea și-a sumat obligația constând în restituirea sumei de 2940 lei, reprezentând prețul achitat de către creditor în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1976/2012.
Creanța în litigiu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, având un caracter cert, lichid și exigibil
În drept, O.G nr.5/2001.
În probațiune, înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei (fil.3, 18).
Debitoarea, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
Aspecte procedurale, la termenul din data de 29.03.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din analiza probelor administrate, instanța constată următoarele:
În fapt, între creditorul M. I., în calitate de cumpărător, și debitoarea ., în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1976/15.10.2012, având ca obiect confecționarea, livrarea și montarea de către executant a produselor și serviciilor conform devizului tehnic de lucrări nr._/12.10.2012 (fil. 8-11).
Prin dispozițiile capitolului IV. art. 9 și 15, valoarea contractului a fost convenită la nivelul sumei de 635 Euro, echivalentul sumei de 2.940 lei, plata urmând să se efectueze în lei la cursul Raiffeisen Bank din ziua facturării.
În temeiul prevederilor contractuale, societatea debitoarea a emis factura fiscală nr._/15.10.2012, în cuantum total de 2.940 lei (fil. 12), plata acesteia fiind efectuată de către creditor conform bonului fiscal nr._/15.10.2012 (fil. 13).
Prin procesul verbal nr. 257/29.11.2012, părțile au convenit să renunțe la contractul nr. 1976/15.10.2012, debitoarea asumându-și obligația de a restitui suma de 2.940 lei, reprezentând prețul contractului de vânzare-cumpărare desființat prin acordul părților (fil. 7).
Data scadentă pentru îndeplinirea acestei obligații a fost stabilită pentru perioada 03.12._12.
În drept, ordonanța de plată reprezintă procedura instituită de lege în favoarea creditorului în vederea realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile care reprezintă obligații de plată a unor sume de bani.
Fiind o procedură derogatorie de la dreptul comun, aplicarea sa presupune întrunirea unor cerințe cumulative după cum urmează:
a) Existența unei creanțe împotriva debitorului.
Pentru emiterea ordonanței de plată este imperativ necesar să existe o creanță deținută de creditor, a cărei obligație corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. De menționat este faptul că nu prezintă importanță izvorul obligației civilă sau comercială, având ca obiect plata unei sume de bani, în alte cuvinte nu este necesar să fie vorba despre o obligație contractuală.
În speța analizată această cerință este îndeplinită, debitul pretins constând într-o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea ptrețului achitat de creditor în favoarea debitoarei în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
B) Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
După cum se desprinde din prevederile cuprinse în art. 379 alin. 3 C.Pr.Civ., creanța este certă atunci când existența sa rezultă din înscrisul constatator, având un caracter neîndoielnic.
Din prevederile aceluiași text de lege, instanța reține faptul că o creanță este lichidă atunci când valoarea acesteia este determinată prin înscrisul care o constată.
Creanța este exigibilă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit.
Raportând aspectele de ordin teoretic mai sus expuse la situația de fapt reținută de instanță, se poate constata faptul că, în speță, creanța analizată întrunește cumulativ cele trei condiții de admisibilitate. Astfel, creanța pretinsă are un caracter cert și lichid existența și cuantumul acesteia rezultând neîndoielnic din cuprinsul procesului verbal nr. 257/29.11.2012, prin care părțile au convenit desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1976/15.10.2012.
Totodată, analiza prevederile cuprinse în art. 1635-1649 N.C.Civ. instituie concluzia potrivit căreia, efectele rezoluțiunii contractului sunt guvernate de principiul restituirii prestațiilor, și al repunerii părților în situația anterioară.
Desființarea contractului dintre părți, este urmată de înlăturarea temeiului juridic dintre acestea, principalul efect constând în nașterea obligațiilor reciproce de restituire a prestațiilor executate.
Cât privește exigibilitatea creanței, cerința este îndeplinită, termenul scadent convenit de părți fiind anterior datei introducerii prezentei cereri.
C) Existența unor înscrisuri care să facă dovada creanței
Instanța constată ca fiind îndeplinită această cerință, la dosarul cauzei fiind depuse înscrisurile care justifică creanța pretinsă de către creditor.
Față de considerentele care preced, instanța în temeiul art. 6 alin. 2 din O.G. nr.5/2001, va admite cererea și va soma debitoarea la plata sumei de 2940 lei, reprezentând preț datorat conform procesului verbal nr. 257/29.11.2012.
Cu privire la petitul accesoriu al cererii, instanța reține faptul că, restituirea în natură poate fi dublată de o cerere în acordarea despăgubirilor, prevederile art. 1531 N.C.Civ, consacrând principiul reparării integrale a prejudiciului. Potrivit art.1535 alin. 1 Noul C.Civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau în cuantumul prevăzut de lege, în lipsa unui acord al părților exprimat cu privire la acest aspect.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază faptul că devin incidente dispozițiile art. 2 din OG 13/2011, conform cărora, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. În temeiul dispozițiilor precitate, instanța va admite petitul accesoriu și va soma debitoarea la plata dobânzii legale aferentă capitalului, calculată de la data introducerii cererii, respectiv 14.02.2013 și până la până la data achitării debitului principal
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite cererea formulată de creditorul M. I., domiciliat în loc. Cluj-N., Calea Mănăștur, nr. 105, . contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în loc. Cluj-N., ., ., și în consecință:
Somează debitoarea la plata sumei de 2940 lei, reprezentând preț datorat conform procesului verbal nr. 257/29.11.2012.
Somează debitoarea la plata dobânzii legale aferentă capitalului, calculată de la data introducerii cererii, respectiv 14.02.2013 și până la până la data achitării debitului principal.
Obligă debitorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei.
Fixează un termen de 10 zile de la data comunicării pentru efectuarea plății de către debitor.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședință publică, azi 29.03.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
T. C. J. A.
Red/Dact. 4 ex. TC/09.04.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1339/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
