Somaţie de plată. Hotărâre din 15-02-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 30412/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
ORDONANȚA COMERCIALĂ NR. 3102/2013
Ședința Publică din 15 februarie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află soluționarea cererii de emitere a somației de plată formulată de către creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea .
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta creditoarei, avocat B. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință
Reprezentanta creditoarei depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 29 lei.
În temeiul art. 167 cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind alte excepții prealabile sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acorda părților cuvântul pe fond.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii de emitere a somației de plată astfel cum a fost formulată. Având în vedere că până la acest moment debitoarea nu a depus la dosarul cauzei nici o întâmpinare, potrivit art. 7 alin 4 din OUG 119 /2007 să se considere ca o acceptare tacită a debitului restant.
Solicită obligarea debitoarei și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, potrivit art. 150 cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul OUG nr. 119/2007, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.12.2012 sub nr. de mai sus, creditoarea . a solicitat în contradictoriu cudebitoarea . emiterea unei ordonanțe conținând somația de plată, prin care debitoarea să fie obligată să plătească suma de 736,85 lei reprezentând contravaloare marfă și penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere aferente debitului restant calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată. A mai solicitat creditoarea și judecarea cererii în lipsă.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între părți, s-au derulat relații comerciale pe parcursul anului 2012, constând în livrarea unor produse de specialitate, respectiv băuturi alcoolice, sens în care au fost emise facturile fiscale nr._/17.08.2012 scadentă la data de 31.08.2012 în valoare de 405,48 lei și nr._/31.08.2012 scadentă la data de 21.09.2012 în valoare de 331,37 lei. A mai arătat creditoarea și-a îndeplinit cu bună-credință și promptitudine obligațiile de livrare a mărfii solicitate, însă debitoarea nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor prestate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 119/2007.
În probațiune, au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: facturile fiscale nr._/17.08.2012 scadentă la data de 31.08.2012 în valoare de 405,48 lei și nr._/31.08.2012 scadentă la data de 21.09.2012 în valoare de 331,37 lei, fișa client.
Cererea a fost legal timbrată, depunându-se la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
Debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, instanța reține că, raportat la art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a din C.pr.civ. coroborate cu art. 10 alin. 4 și art. 12 din C.pr.civ., este legal sesizată cu soluționarea prezentei cauze.
La termenul din data de 15.02.2013, în temeiul art. 167 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-au derulat raporturi comerciale în formă simplificată, în cadrul cărora creditoarea a livrat debitoarei produse de tipul băuturilor răcoritoare și alcoolice în cuantum de 736,85 lei, debitoarei revenindu-i obligația corelativă de plată a contravalorii acestor produse în condițiile stabilite pe facturile fiscale emise.
Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele comerciale, cu excepțiile prevăzut în alineatul 2 al aceluiași articol.
Instanța reține că între părți a existat un acord de voințe cu privire la elementele esențiale ale vânzării-cumpărării de băuturi alcoolice de către debitoarea . astfel încât în baza principiului consensualismului contractul este valabil încheiat, iar din moment ce ambele părți au calitatea de comercianți, în speță există un contract comercial, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile OUG 119/2007.
În procedura specială reglementată de OUG 119/2007 dovada creanței pretinse de creditor se poate face prin mijlocele de probă stabilite de legea procesual civilă, în prezenta cauză, la cererea creditoarei, fiind administrată numai proba cu înscrisuri. Potrivit art. 46 Cod comercial înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în raporturile comerciale sunt actele autentice, actele sub semnătură privată, facturile acceptate, corespondența, telegramele și registrele părților.
Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, astfel:
Sub aspectul caracterului cert al creanței, art. 379 alin. 3 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta”. Față de aceste dispoziții, instanța reține că, în cauză, creanța creditoarei în valoare de 736,85 lei rezultă cu certitudine din facturile fiscale nr._/17.08.2012 scadentă la data de 31.08.2012 în valoare de 405,48 lei și nr._/31.08.2012 scadentă la data de 21.09.2012 în valoare de 331,37 lei, însușite de către debitoare prin semnare și ștampilare.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din C.pr.civ. prevede că “o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În raport cu această prevedere, instanța arată că, această creanță în valoare de 736,85 lei este determinată în mod expres.
Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța arată că o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, astfel încât după acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanța reține că, obligația debitoarei de plată a facturii fiscale reprezentând contravaloarea mărfii furnizate de către creditoare a devenit scadentă la datele de facturare.
Având în vedere întregul materialul probator, instanța reține că aspectele expuse anterior se coroborează cu prezumția de recunoaștere a creanței pretinse de către creditoare, conform art. 7 alin. 4 din O.U.G nr. 119/2007, prezumție dedusă de instanță din împrejurarea că debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare, nu a solicitat administrarea de probe în apărare și nici nu a contestat debitul în nicio formă, precum și din plățile parțiale efectuate de aceasta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2, art. 10 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 și art. 969 din Codul Civil, instanța urmează a admite cererea și a soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 736,85 lei reprezentând contravaloare marfă.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța consideră că și acestea sunt întemeiate față de însușirea de către debitoare a facturilor fiscale emise prin semnare și ștampilare, și implicit a conținutului acestor facturi, debitoarea obligându-se ca, in caz de întârziere in plata facturilor emise să achite penalități de întârziere 1 % procent aplicat la fiecare zi de întârziere (art. 5).
Cu privire la termenul de plată, în temeiul art. 10 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, instanța va fixa pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitivul prezentei ordonanțe, un termen de 15 zile de la comunicare.
Totodată, având în vedere soluția de admitere a acțiunii, instanța va aprecia că debitoarea este “partea care a căzut în pretenții”, motiv pentru care, în temeiul art. 274 alin. 1 și 2 din Codul de Procedura Civilă urmează a o obliga la plata către creditoare a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de emitere a unei ordonanțe care să conțină somația de plată formulată de către creditoarea ., cu sediul în Cluj-N., .-9, jud. Cluj, și sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Cluj-N., ..N., jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în loc. Florești, ., . și în consecință:
Somează debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 736,85 lei reprezentând contravaloare marfă și penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere aferente debitului restant calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Irevocabilă pentru creditoare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red.dact./CSN/04.03.2013/4ex.
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
