Pretenţii. Sentința nr. 959/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 959/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 27687/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 959/2013
Ședința publică din data de 18.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. împotriva pârâtului M. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului, av. U. L. M., lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.proc.civ., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1 pct. 1, art. 5 Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar încheierea nr. 270/07.09.2000, prin care s-a dispus înscrierea reclamantului în Registrul Persoanelor Juridice, Acordul de Asociere și modul de calcul al penalităților de întârziere.
Întrebată fiind, reprezentanta reclamantului arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat în prezenta cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei reclamantului cuvântul pe probe.
Reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.Civ. a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte cereri de probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în cererea introductivă de instanță. Solicită instanței obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În ce privește cuantumul onorariului avocațial, arată că acesta este în sumă de 300 lei din valoarea înscrisă în chitanța nr. 9/15.11.2012.
Instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei în temeiul art. 150 C.pr.Civ. și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 26.11.2012, reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari a chemat în judecată pe pârâtul M. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.572,84 lei reprezentând debit neachitat, 142,06 lei reprezentând penalități de întârziere, aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că în perioada 04.2012 – 09.2012, pârâtul nu a mai achitat contravaloarea cheltuielilor comune, aferente apartamentului în care locuiește, în cuantum de 2.572,84 lei, motiv pentru care au fost calculate și penalități de întârziere în cuantum de 142,06 lei.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. Legii nr. 230/2007.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 5-10, 14-2).
Pârâtul deși legal citat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Apartamentul pârâtului este situat în Cluj-N., ., . și face parte din ASOCIAȚIA DE P..
Pârâtul nu a achitat contravaloarea cheltuielilor comune, aferente apartamentului în care locuiește.
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea, funcționarea asociațiilor de proprietari, „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari”, iar conform art. 49 alin. 2 ”termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice“.
După o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plată, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru orice suma cu titlu de restanță, cu mențiunea că penalizările de întârziere nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica astfel încât suma penalizărilor să nu depășească suma la care s-au aplicat (art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007).
Potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007 “Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit “.
Aceste prevederi limitează doar dreptul asociației de proprietari de a solicita instanței de judecată obligarea debitorilor la plata sumelor restante, mai vechi de 90 de zile, neavând nici un efect cu privire la existența obligațiilor debitorilor din această perioadă.
Astfel, văzând lista privind cheltuielile depuse de reclamantă și data introducerii cererii (26.11.2012), rezultă că dreptul de a solicita obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând debit neachitat, se circumscrie prevederilor legale.
Reclamanta a depus la dosar lista de cheltuieli și calcul penalități (f. 5-10), precum și procesul-verbal cu privire la cuantumul penalităților (f. 21-22).
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta a făcut dovada existenței debitului, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații. Pârâtul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
De asemenea, pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru administrarea probei cu interogatoriul, și nici nu a invocat vreun motiv temeinic care să justifice lipsa sa, atitudine procesuală pe care instanța o socotește drept o mărturisire deplină în folosul părții potrivnice, în conformitate cu dispozițiile art. 225 C.proc.civ.
Prin urmare, instanța, constată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea și va obliga pârât la plata către reclamantă a sumei de 2.572,84 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, văzând dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007, instanța apreciază că, este întemeiat. În dosarul de față, cuantumul penalizărilor de întârziere este cel indicat în procesul-verbal cu privire la cuantumul penalităților (f. 21-22), respectiv 0,2 % pe zi de întârziere, în cuantum de 142,06 lei, așa cum a fost indicat în centralizatorul depus la dosar (f. 6-10).
În consecință, instanța va admite capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 142,06 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamanta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamanta a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 300 lei, reprezentând onorariu avocat (1.500 lei x 5 dosare)(f. 23).
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI cu sediul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. V. cu domiciliul în Cluj-N., ., ..
Obligă pârâtul la plata sumei de 2.572,84 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și 142,06 lei penalități de întârziere, aferente debitului principal, către reclamantă.
Obligă pârâtul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. I. C.
Red./Dact./A.P./4 ex./22.01.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 31-01-2013, Judecătoria... → |
|---|
