Somaţie de plată. Sentința nr. 4074/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4074/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 28731/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 4074/2013
Sedinta publica din 27 februarie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare acțiunea formulata de creditoarea . in contradictoriu cu debitorul ., având ca obiect somație de plata.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, mersul dezbaterilor fiind consemnat in incheierea de sedinta din 20 februarie 2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 3 decembrie 2012, sub nr._, creditoarea . a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea ., emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata către creditoare a sumei totale de 7196,92 lei, reprezentând debit neachitat, penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi, in cuantum de_,16 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a învederat că la data de 14.05.2005 s-a încheiat între . și debitoare contractul de telecomunicații nr. 3488. La data de 25.09.2008, în urma cesiunii părților sociale de către ., creditoarea devine unic asociat. Astfel, pentru perioada februarie 2009- februarie 2010 au fost emise facturi fiscale în valoare de 7196,92 lei, neachitate de debitoare, sumă pentru care datorează penalități de întârziere de 1% pe zi, conform art. 4.7 din contract, în valoare de_,16 lei.
În drept au fost invocate prevederile OUG 119/2007.
În probațiune, creditoarea a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: tabel calcul penalități (f. 5), facturi fiscale (f. 13-25), contract (f. 26-29), certificat ONRC (f. 32-33).
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei-taxă judiciară de timbru și 5 lei-timbru judiciar.
Debitoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de emitere a ordonanței de plată, arătând că contractul nr. 3488/12.05.2005 s-a prelungit automat cu o perioada echivalentă cu cea inițiala, până la data de 12 mai a anilor următori. La data de 03.02.2009, în baza art. 3.2 din contract, debitoarea a notificat creditoarei că dorește încetarea contractului începând cu data de 03.03.2009, notificarea fiind recepționată la data de 25.02.2009. De asemenea s-a arătat că pentru o parte a creanței a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, deoarece unele facturi datează din anul 2009, or, acțiunea a fost înregistrată la data de 06.12.2012.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. OUG nr. 119/2007.
La întâmpinare au fost atașate următoarele înscrisuri: contract de telecomunicații, contract de novațiune, notificări.
La termenul din 20 februarie 2013, instanța, în temeiul art. 167 C. proc. civ., a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 14.05.2005, s-a încheiat între . și debitoare contractul de telecomunicații nr. 3488. La data de 25.09.2008, în urma cesiunii părților sociale de către ., creditoarea devine unic asociat. Astfel, pentru perioada februarie 2009- februarie 2010 au fost emise facturi fiscale în valoare de 7196,92 lei, neachitate de debitoare, sumă pentru care datorează penalități de întârziere de 1% pe zi, conform art. 4.7 din contract, în valoare de_,16 lei
În drept, potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, procedura emiterii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști.
Cu toate acestea, creanța pretinsă de către creditoare a fost contestată de către debitoare, invocându-se faptul că, în baza art. 3.2 din contract, debitoarea a notificat creditoarei că dorește încetarea contractului începând cu data de 03.03.2009, notificarea fiind recepționată la data de 25.02.2009, însă creditoarea a continuat să emită facturi fiscale. De asemenea, s-a reliefat prin întâmpinare și aspectul prescrierii dreptului material la acțiune, raportat la faptul că unele facturi datează din anul 2009, or, acțiunea a fost înregistrată la data de 06.12.2012, deci în afara termenului de prescripție de 3 ani de zile.
Bineînțeles că simpla invocare de către debitor a unor apărări de fond nu conduce de plano la respingerea acțiunii, decât în situația în care s-ar impune administrarea unor probe ce ar presupune cercetarea fondului, inadmisibile pe procedura somației.
În acest sens, instanța constată că în cauză creanța invocată de către creditoare a fost contestată de către debitor, fiind aduse în discuție probleme care țin de fondul raporturilor juridice dintre părți. Pentru stabilirea intervenției prescripției dreptului la acțiune, este necesară analiza instituțiilor specifice prescripției, respectiv suspendarea, întreruperea și repunerea în termenul de prescripție, operațiune ce depășește cadrul procedurii speciale și sumare a somației de plată. De asemenea, numai pe calea dreptului comun vor putea fi examinate susținerile părților și, în special, dreptul debitorului de a solicita rezilierea unilaterală a contractului ori dacă notificarea a fost recepționată sau nu de către creditoare, având în vedere că nu este semnată de vreun reprezentant al acesteia.
Prin urmare, raportat la specificul procedurii urgente a somației de plată, care nu permite administrarea unor probe pe fondul raporturilor juridice dintre părți pentru stabilirea cu claritate a situației de fapt, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea de emitere a somației de plată formulată de către creditoare, aceasta având posibilitatea de a-și valorifica creanța pretinsă pe calea dreptului comun.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Totodată, în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ. instanța urmează să oblige creditoarea la plata sumei de 800 lei, cu titlu de onorariu avocațial, dat fiind faptul că suma de 3.100 lei solicitată este mult prea mare, prin raportare la complexitatea obiectului procesului și având în vedere că procedura somației de plată este o procedura simplificată, iar cauza a fost soluționată la al doilea termen de judecată. Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se poate afirma că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.), decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Or, partea căzută în pretenții nu este ținută să contribuie la acoperirea cheltuielilor voluptuarii, pe care debitoarea le-a efectuat cu plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată, formulată de creditoarea S.C. R. & R. S.A., cu sediul procesual ales în Cluj-N., .-100, ., jud. Cluj, având CUI_ și nr. de înregistrare la ORC J40/_/1994, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Jibou, ., jud. S., ca neîntemeiată.
Obligă creditoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, în favoarea debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. POPIOANA M. V.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./05.02.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-03-2013,... → |
|---|
