Plângere contravenţională. Sentința nr. 6498/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6498/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 18947/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6498/2013
Ședința publică din data de 08.04.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta V. I. M. în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., privind procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2012.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul petentei, avocat K. Norbert Ș., cu împuternicire avocațială depusă la fila 16 din dosar, reprezentantul intimatei, consilier juridic F. C. D., cu delegație de reprezentare depusă la fila 13 din dosar, precum și martorii Ș. F. C. și F. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, înainte de deschiderea dezbaterilor, s-a depus la dosar procesul-verbal de executare a mandatului de aducere privind pe martorul Ș. F. C..
Apoi, instanța, în temeiul art. 186 C.pr.civ., încuviințează proba testimonială cu audierea martorilor Ș. F. C. și F. C., și procedează la administrarea acesteia, depozițiile martorilor fiind consemnate la filele 31 - 32 din dosar.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe de propus și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale, fără cheltuieli de judecată. Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei privind restituirea sumei de bani achitată de petentă, arată că lasă soluționarea acesteia la aprecierea instanței. Pe fond, învederează că faptele reținute în sarcina petentei nu corespund realității, focul fiind aprins la o distanță legală. De asemenea, arată că distanța legală este de 30 m și nu 100 m, cum a indicat martorul prin declarație, precum și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, un alt agent constatator nu poate avea calitatea de martor, acesta fiind și cazul martorului F. C..
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată întrucât petenta a recunoscut că a săvârșit fapta, invocând necunoașterea legii. Raportat la restituirea sumei de bani achitată de către petentă, arată că aceasta poate fi restituită doar de către Administrația Locală, întrucât nu a intrat în patrimoniul intimatei. De asemenea, arată că, în prezenta cauză dispozițiile C.pr.civ prevalează dispozițiilor OG nr. 2/2001, respectiv martorul avea posibilitatea de a fi audiat. Arată că nu există motive de nulitate a procesului verbal, acesta fiind constatat personal, iar sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, precum și faptul că în Pădurea F. există un singur loc amenajat pentru a face focul, în poligon, care nu este cel în care a făcut focul petenta.
Reprezentantul petentei arată, în replică, faptul că petenta nu a invocat necunoașterea legii, ci a invocat faptul că a săvârșit fapta în limitele permise de lege, la o distanță mai mare de 30 m de pădure.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 13.08.2012, petenta V. I. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/09.08.2012, restituirea sumei de 1.000 lei achitată cu titlu de amendă la care se adaugă plata dobânzii legale de la data înregistrării prezentei plângeri și până la plata efectivă, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului cu consecința restituirii sumei de 1.000 lei achitată cu titlu de amendă la care se adaugă plata dobânzii legale de la data înregistrării prezentei plângeri și până la plata efectivă, precum și reducerea cuantumului amenzii aplicate.
În motivare, a învederat, în esență, că situația de fapt reținută prin întocmirea procesului verbal de contravenție nu corespunde realității întrucât a aprins focul înafara pădurii la o distanță de cel puțin 50 de metri față de marginea pădurii.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, a depus înscrisuri (filele 6 – 9).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 11.01.2013, prin Serviciul Registratură, intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. a depus întâmpinare - fila 12, prin care a invocat, pe cale de execepție, nulitatea cererii de chemare în judecată, care nu a fost semnată de petentă, excepția lipsei competenței pasive a intimatei raportat la petitul având ca obiect restituirea amenzii achitate în cuantum de 1.000 lei și a dobânzii legale aferente, iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 – 118 C.pr.civ., art. 133 C.pr.civ., Legea nr. 171/2010, OG nr. 2/2001.
În dovedire, a depus raportul agentului constatator (fila 14).
La termenul din data de 14.01.2013, petenta a semnat plângerea contravențională formulată, iar instanța a recalificat excepția lipsei competenței pasive a intimatei, invocată prin întâmpinare, în excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, raportat la petitul de restituire a amenzii achitate, în baza art. 84 C.pr.civ., și a unit cu fondul excepția recalificată, potrivit art. 137 alin. 2 C.pr.civ.
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii S. F. C. (fila 31) și F. C. (fila 32).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform chitanței de la fila 8 din dosar, petenta a achitat suma de 1.000 lei cu titlu de amendă contravențională în contul Municipiului Cluj-N. – Direcția Economică, astfel că pentru petitul având ca obiect restituirea amenzii achitate, instanța apreciază că are calitate procesuală pasivă Municipiul Cluj-N., nu G. de J. Mobilă Cluj-N., motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. cu privire la petitul având ca obiect restituirea amenzii achitate, invocată prin întâmpinare, și va respinge, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă petitul având ca obiect restituirea amenzii contravenționale.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 09.08.2012 a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul intimatei G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. procesul verbal de contravenție . nr._ (fila 6), prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 171/2010, constând în aceea că, în data de 09.08.2012, în jurul orelor 22.30, a fost surprinsă în Pădurea F. împreună cu numita S. F. C. în timp ce întreținea un foc aprins de acestea în interiorul pădurii într-o poiană; pentru aceste motive, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă, dar a fost semnat de martorul F. C..
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 22.02.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub acest aspect, petenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, respectiv faptul că martorul indicat în procesul verbal de contravenție avea calitatea de agent constatator.
Cu privire martorul asistent, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, rolul acestuia este de a atesta motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat de contravenient, respectiv refuzul de a semna procesul verbal sau lipsa contravenientului la momentul încheierii acestuia și că interdicția vizează situația ca la momentul încheierii procesului verbal martorul asistent să nu aibă calitatea de agent constatator, tocmai pentru a asigura imparțialitatea acestuia față de aspectele menționate cu privire la modul în care a fost încheiat procesului verbal. Față de momentul încheierii procesului verbal de contravenție, instanța constată că martorul asistent nu avea calitatea de agent constatator, procesul verbal de contravenție fiind încheiat de plt. maj. C. E. din cadrul Grupării de J. Mobilă Cluj-N..
În consecință, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară
Potrivit art. 9 lit. b din Legea nr. 171/2010 constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte: b) aprinderea focului în fondul forestier național în alte locuri decât cele special amenajate și marcate ori la o distanță mai mică de 30 metri de limita pădurii.
Apoi, în baza art. 1 Cod silvic: “totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pârâielor, a altor terenuri cu destinatie forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.” (alin. 1); “potrivit alin. (1), fondul forestier național include: a) pădurile; b) terenurile în curs de regenerare și plantațiile înființate în scopuri forestiere; c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate și terenuri neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite; d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mama; e) terenurile care servesc nevoilor de producție silvică: culturile de răchită, pomi de C., arbori și arbuști ornamentali și fructiferi; f) terenurile care servesc nevoilor de administrație silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului și producerii de furaje, terenuri date în folosință temporară personalului silvic; g) terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, pastrăvarii, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și cai forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier; h) iazurile, albiile pârâielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice; i) perdelele forestiere de protecție; j) jnepenișurile; k) păsunile împădurite cu consistență mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră.” (alin. 2); “toate terenurile incluse în fondul forestier național sunt terenuri cu destinație forestieră.”Art. 2 - (1) “sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, și sunt incluse în fondul forestier național terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înalțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație. (2) Termenul pădure include: a) pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum și cele incluse ulterior în acestea, în condițiile legii; b) perdelele forestiere de protecție; c) jnepenișurile; d) pășunile împădurite cu consistență mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră.”
Conform declarației martorului S. F. C. (fila 31), în primăvară anului trecut, petenta a aprins focul la o distanță mai mare de 50 m de pădurea F., într-un loc unde era amenajată o vatră, pentru a prăji ciuperci.
Totodată, în baza declarației martorului F. C. (fila 32), în primăvara anului trecut fiind secetă se efectuau mai multe controale pentru evitarea incendiilor, iar petenta a aprins focul pe pășunea din apropierea pădurii, la aproximativ 25 – 30 m de fondul forestier, nefiind un loc special amenajat în acest sens.
Astfel, având în vedere textele legale menționate și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că petenta nu a aprins focul într-un loc special amenajat și marcat, loc special amenajat și marcat în pădurea F. fiind doar cel de la poligon, iar faptul că alte persoane aprinseseră, probabil, în același loc focul, nu înlătură răspunderea contravențională a petentei. Cu privire la aspectul susținut de petentă și martorul propus de aceasta S. F. C., potrivit căruia focul ar fi fost aprins la mai mult de 50 m de pădure, instanța are în vedere subiectivismul martorului raportat la faptul că și acesteia i s-a întocmit un proces verbal de contravenție pentru aceeași faptă, respectiv interesul acesteia de a se constata comiterea faptei la o distanță mai mare decât cea prevăzută de lege, pe rolul Judecătoriei Cluj-N. fiind în curs de judecată un litigiu cu privire la procesul verbal întocmit pe numele d-nei S. F. C., și în care, în calitate de martor a fost citată și audiată și petenta din prezenta plângere (aspecte verificate în sistemul Ecris al instanței). Mai mult, din declarația martorului F. C., în calitate de pădurar, cunoscător al locului, rezultă că focul a fost aprins la aproximativ 25 – 30 m de pădure, declarație care se coroborează cu situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin plângerea formulată, petenta nu a dovedit inexactitatea situației de fapt și nici nu a oferit o explicație rațională pentru care agentul constatator ar fi întocmit procesul verbal de contravenție cu consemnarea unei situații care nu corespundea realității, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În cauză, instanța reține că petenta nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, deși, sarcina probei îi revenea acesteia. Procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie, conform unei practici constante, poziție exprimată în acest sens și de Curtea Constituțională (Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003, Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003, etc.).
Raportat la cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În speță, instanța constată că petenta a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului întrucât se află la prima sancționare contravențională, focul aprins a fost de mică amploare, având asupra sa o cantitate suficientă de apă pentru a-l stinge. Analizând susținerile petentei, instanța reține că simplul motiv că petenta s-ar afla la prima sancțiune contravențională, iar focul aprins ar fi fost de mică amploare (deși chiar martorul propus de petentă în cauză a declarat că „atunci când agenții de poliție le-au spus să stingă focul, având doar un bidon de apă, le-au comunicat agenților că focul nu s-ar stinge imediat, doar s-ar risipi apă și le-a luat ceva timp pentru a stinge focul”) nu sunt de natură, în opinia instanței, să atragă aplicarea sancțiunii avertismentului, ținând cont și pericolul care s-ar fi putut produce, focul fiind făcut în apropierea pădurii și pe timp de secetă.
În ceea ce privește solicitarea petentei de reducere a cuantumului amenzii aplicate, aceasta fiind vădit exagerată față de fapta săvârșită, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, sancțiunea amenzii contravenționale fiind aplicată în conformitate cu art. 9 lit. b din Legea nr. 171/2010 în cuantumul minim prevăzut de lege.
Față de considerentele expuse și având totodată în vedere și împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța reține că forța probantă a acestuia nu a fost răsturnată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În consecință, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea dedusă judecății, cu consecința menținerii în totalitate a procesului verbal contestat.
În baza art. 274 alin. 1 Cpr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. cu privire la petitul având ca obiect restituirea amenzii achitate, invocată prin întâmpinare.
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta V. I. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 23, jud. Cluj.
Respinge, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, petitul având ca obiect restituirea amenzii contravenționale achitate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 08.04.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 12.04.2013/4 ex.
| ← Servitute. Sentința nr. 6493/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
