Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 14126/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 13.10.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții M. D. și M. A. în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMÂNIA SA și O. B. ROMÂNIA SA – SUCURSALA/AGENȚIA CLUJ, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților, avocat B. O. M., cu împuternicire avocațială depusă la fila 10 din dosar, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 29.07.2014, prin Serviciul Registratură, pârâtele au depus la dosar întâmpinare, însoțită de un set de înscrisuri în probațiune, iar la data de 18.08.2014, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul reclamanților depune la dosar raport de expertiză extrajudiciară contabilă, în 2 exemplare, arătând că suma stabilită de d-l expert este identică cu cea indicată prin răspunsul la întâmpinare.
Apoi, instanța pune în discuția reprezentantului reclamanților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocată prin întâmpinare, care are prioritate față de celelalte excepții invocate de pârâte.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 109 C.pr.civ., competența fiind alternativă. De asemenea, arată că toate plățile s-au făcut la Cluj-N..
Instanța pune în discuția reprezentantului reclamanților mențiunea făcută de pârâtă prin întâmpinare privind clauza din contractul de credit, prin care s-a ales competența la instanța în circumscripția căreia se află sediul social al băncii.
Reprezentantul reclamanților arată că apreciază că respectiva clauză nu se aplică, raportat la dispozițiile legale, precum și la faptul că prezenta cerere nu a putut fi soluționată pe cale amiabilă, astfel că Judecătoria Cluj-N. este competentă să judece cerere.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauze civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 25.06.2014 sub nr. _, reclamanții M. D. și M. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMÂNIA SA și O. B. ROMÂNIA SA – SUCURSALA/AGENȚIA CLUJ constatarea caracterului abuziv și înlăturarea clauzelor contractuale abuzive cuprinse în contractul de credit ipotecar pentru persoanele fizice nr. C_ din data de 09.09.2008, respectiv art. 6, pct. 6.2 și 6.6, art. 7, pct. 7.1, lit. c) privind stabilirea nivelului dobânzii și a modului de calcul al acestora, precum și clauzele privind comisionul de administrare, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a convenției de credit, emiterea unui grafic de rambursare, ținând cont de clauzele inițial stabilite, recalcularea dobânzii și implicit a ratei în funcție de marja de referință din momentul încheierii contractului plus indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni pe întreaga perioadă a creditului, obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanți a sumelor de bani încasate nelegal de către acestea, plătite în plus și în mod nejustificat de către reclamanți, cu dobânda legală aferentă de la data achitării acestora și până la data achitării efective de către pârâte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat, în esență, că, clauzele contractuale a căror anulare au solicitat-o sunt abuzive întrucât generează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile celor două părți, iar consimțământul dat de consumator la momentul încheierii contractului este considerat de legiuitor inexistent întrucât a fost exprimat în contextul unei stări de constrângere financiară, stare de care pârâta, în calitate de comerciant, a înțeles să se folosească și să impună obligații excesive cocontractantului aflat într-o poziție defavorabilă.
Au mai arătat că, contractul de credit fiind unul de adeziune, clauzele contestate sunt abuzive deoarece nu au putut fi negociate și au creat în detrimentul lor și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile lor contractuale.
În drept, reclamanții au invocat în susținerea cererii lor dispozițiile art. 948, art. 966, art. 969 C.civ., art. 29 și urm., art. 194 și urm., art. 453 C.pr.civ., art. 15 alin. 2 Constituție, art. 1, art. 2 și art. 4 din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 287/2009, Legea nr. 71/2011, art. 15 din Legea nr. 190/1999, Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului din data de 05.04.1993.
În dovedire, au fost depuse, în copie, la dosar, înscrisuri (filele 11 - 43).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
Pârâta O. B. ROMÂNIA SA, legal citată, a depus întâmpinare – filele 49 - 54, la data de 29.07.2014, prin Serviciul Registratură, prin care a invocat pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Cluj-N., netimbrarea/insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere privind nivelul dobânzii și al modului de calcul al acesteia, precum și cu privire la comisionul de administrare, excepția prescripției extinctive pentru perioada 2008 – 2011, precum și excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut, în esență, că instanța competentă să soluționeze cererea reclamanților este Judecătoria Sectorului 1 București, iar cererea formulată nu a fost timbrată în mod corespunzător, acțiunea în constatarea nulității unui act juridic civil fiind evaluabilă în bani este supusă timbrajului la valoare.
A mai arătat că acțiunea formulată este lipsită de obiect și mai ales de interes deoarece interesul nu este nici născut și nici actual, lipsește cauza acțiunii sau dacă ar exista este falsă, iar acțiunea este întemeiată în drept pe acte normative fără aplicabilitate în cauză, doar pentru a masca adevăratul scop ilicit al reclamanților, acela de a câștiga bani.
Pe fond, a învederat că, pe parcursul derulării contractului de credit cu reclamanții, de la acordare și până în prezent, pârâta și-a respectat toate obligațiile asumate și reglememtările legale incidente în materia creditelor acordate persoanelor fizice, în măsura în care acestea au fost aplicabile și creditelor în derulare, iar, în cauză de față, reclamanții au avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzelor atacate, putând opta între mai multe tipuri de credite.
În drept, a invocat prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, art. 969 C.civ., art. 3 alin. 1 lit. k din Legea nr. 289/2004, art. 93 lit. e, g și h din OUG nr. 174/2008, art. 107, art. 205 – 208 C.pr.civ. și art. 247 C.pr.civ., art. 29 din OUG nr. 80/2013.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (filele 55 – 75).
Pârâta O. B. ROMÂNIA SA – SUCURSALA/AGENȚIA CLUJ, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
La data de 18.09.2014, prin Serviciul Registraură, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare– filele 83 – 86 și au atașat în probațiune înscrisuri – filele 87 – 89.
La termenul de astăzi, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocată prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței teritoriale invocate, instanța reține următoarele:
Întrucât prevederile art. 248 C.pr.civ. impun analiza cu prioritate a excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocată prin întâmpinare.
Conform art. 132 alin. 1 C.pr.civ., „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă”, iar potrivit art. 129 alin. 2 C.pr.civ., „Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura; alin. 3 În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.”
Potrivit art. 126 alin. 1 C.pr.civ. „Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.”
Acest din urmă articol reglementează prorogarea convențională (voluntară) a competenței, în sensul existenței unei convenții a părților pentru ca litigiul să fie soluționat de către o altă instanță decât cea care este, în mod normal, competentă, prorogarea fiind posibilă numai în acele cazuri în care legea permite părților să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește, deci în cazul competenței teritoriale reglementate de norme de ordine privată și doar în pricini referitoare la bunuri și la alte drepturi de căre părțile pot să dispună, cu excepția cazurilor de competență teritorială exclusivă (cele prevăzute în art. 114, art. 117 – 121 C.pr.civ., precum și alte cereri privitoare la persoane, cu excepția celor pentru care legiuitorul prevede expres competența teritorială alternativă - art. 113 pct. 1 și 2 C.pr.civ.), cazuri care nu sunt incidente în speța de față.
În cauză, reclamanții au solicitat anularea unor clauze abuzive din contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. C_ din data de 09.09.2008, contract încheiat cu pârâta O. B. Romania SA – prin Sucursala/Agenția Cluj.
Prin întâmpinare, pârâta O. B. ROMANIA SA a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., prin raportare la prevederile art. 107 C.pr.civ. și art. 969 C.civ., apreciind că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze prezenta cerere, fiind instanța de la sediul social al băncii (București, . – 68, sector 1), așa cum s-a stabilit prin convenția părților.
Potrivit art. 18.2 din contract - fila 24 din dosar “orice neînțelegere rezultând din interpretarea și/sau executarea prezentului contract se va rezolva, pe cât posibil, pe cale amiabilă. În cazul în care o soluție amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre soluționare instanțelor judecătorești competente unde este înregistrat sediul social al băncii, conform legii”.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au invocat în vederea respingerii excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., prevederile art. 109 C.pr.civ., precum și cele ale art. 113 pct. 8 C.pr.civ., ambele reglementând cazuri de competență teritorială alternativă.
Dar față de prevederile art. 126 alin. 1 C.pr.civ., analizând și clauza contractuală prin care părțile, de comun acord, au stabilit competența de soluționare a litigiilor legate de contractul de credit ipotecar la instanța de la sediul social al băncii, cu privire la care instanța constată că îndeplinește toate condițiile pentru a produce efectul extinderii de competență, respectiv: părțile au capacitate procesuală de exercițiu, consimțământul lor a fost liber și neviciat, convenția părților este expresă sub acest aspect, se determină instanța aleasă de părți, iar instanța aleasă nu este necompetentă absolut, toate litigiile dintre părți legate de interpretarea/executarea contractului de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. C_ din data de 09.09.2008 sunt de competența instanței de la sediul social al băncii, sediul acesteia fiind în București, . – 68, sector 1, chiar dacă prezenta cerere ar putea fi și de competența Judecătoriei Cluj-N., prin raportare la prevederile art. 109 sau art. 113 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., invocate de reclamanți. Raportat la prevederile art. 126 alin. 2 C.pr.civ., instanța apreciază că acestea nu pot lipsi de efecte clauza atributivă de competență din contractul încheiat între părți, în condițiile în care acesta a fost încheiat la data de 09.09.2008, părțile neavând posibilitatea de a prevedea, la data încheierii convenției, intervenirea acestor modificări legislative, modificări care ar anihila în totalitate efectele clauzei contractuale asumată de părți la nivelul anului 2008.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că se impune admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. în soluționarea cererii de față, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocată prin întâmpinare.
Declină soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect anulare act formulată de reclamanții M. D. și M. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B. O. M., în Cluj-N., ., cam. 1, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, . – 68, sector 1, și O. B. ROMÂNIA SA – SUCURSALA/AGENȚIA CLUJ, cu sediul în Cluj-N., Piața Unirii nr. 23, parter, jud. Cluj, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 13.10.2014.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./13.11.2014/2 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 5687/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
