Somaţie de plată. Sentința nr. 305/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 305/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 28881/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 305/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul format din:
PREȘEDINTE I. - C. V. C.
Grefier L. P. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea .) SRL și pe debitoarea ., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în temeiul art. 1015, art. 94 alin. 1 lit. j) coroborat cu art. 107 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Instanța constată că nu s-a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, constată epuizată probațiunea, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 09.12.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, creditoarea .) SRL a chemat în judecată debitoarea ., solicitând instanței să dispună obligarea debitoarei să achite creditoarei creanța în valoare totala de 10.947,53 lei, dobânda legală aferentă, să se dispună actualizarea debitului în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că între J.T. I. (ROMÂNIA) SRL și societatea debitoare s-a încheiat o convenție verbală de distribuție, având ca obiect obligația societății reclamante de a furniza iar cea a societății debitoare de a achiziționa periodic, pe bază de comandă, diverse produse din tutun. Astfel, în baza comenzilor primite, . (ROMÂNIA) SRL a efectuat către debitoare livrări de produse pentru care au fost emise următoarele facturi fiscale: F.F. nr._ / 04.01.2013,_ / 04.03.2013,_ / 04.03.2013,_ / 04.03.2013,_ / 04.03.2013, facturi care au fost acceptate la plată și recunoscute de către debitoare prin semnătura de primire și aplicarea ștampilei societății. Termenul de plată a produselor era de 7 zile, termen ce se calculează de la data livrării produselor comandate și emiterii facturilor fiscale.
Deși creditoarea . (R.) SRL și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile contractuale de livrare asumate, societatea debitoare nu a înțeles să-și onoreze obligațiile de plată, astfel că în prezent aceasta înregistrează către creditoare un debit principal in cuantum de 10.947,53 LEI aferent facturilor fiscale susmenționate și neachitate de către debitoare. Pentru neachitarea produselor livrate, în termenul de scadență a facturilor, creditoarea înțelege să solicite, în temeiul art. 1017/ NCPC, coroborat cu art. 4 din Legea nr. 72/2013 și cu art. 3, alin (21) din OG 13/2011, dobânda legală aferentă pentru fiecare zi de întârziere la plată calculată la suma neachitată, pe perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi și data plății efective, ca fiind rata dobânzii de referință (care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României) plus 8 puncte procentuale.
În conformitate cu prevederile Art. 223 alin. 3 Cod Procedura Civila, a solicitat și judecarea în lipsă.
În drept, a invocat art. 1013 si urm. din Codul de procedura civila, Art. 1270 c.civ.
În probațiune, a depus la dosar: extras ORC (f. 7-8), facturi fiscale (f. 13-20), Dovada somării debitorului de a efectua plata conform art. 1014 C. Pr. Civ. (f. 9-12).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 200 lei.
Pârâtul, legal citat cu copie de pe acțiune nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta creditoarea .) SRL, în calitate de furnizor și pârât, în calitate de beneficiar s-au desfășurat relați comerciale (conform contractului de la filele 12-13 dosar) în temeiul cărora creditorul a livrat pârâtului mărfuri (țigări), conform facturilor fiscale depuse la dosar, din a căror valoare a mai rămas de achitat suma de 10.947,53 lei.
Facturile fiscale au fost emise în perioada 04.01-04.03.2013 și au fost însușite de către debitoare prin semnătura și ștampilă.
Creditoarea a comunicat debitoarei somația prin care i s-a pus în vedere celei din urmă să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea somației.
Pârâta, legal citată cu copie de pe acțiune nu a depus întâmpinare și nu a făcut dovada faptului că a achiat debitul solicitat prin prezenta cerere de către creditoare.
În drept, raportat la prevederile art. 102 din L 71/2011, instanța constată că relațiilor dintre părți le sunt aplicabile dispozițiile C.civ. în vigoare.
Potrivit art. 1270 C. civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
Instanța reține că, în ceea ce privește facturile depuse la dosar reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe-existența ei rezultă din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și asumate valabil prin semnătură și ștampilă-, lichide-cuantumul ei este determinat prin facturi fiscale - și exigibile -fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale-împotriva pârâtei, aceasta însă nu a făcut proba plății integrale.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că în conformitate cu art. 1017 C.p.c., (1) Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.
(2) Creanța produce dobânzi după cum urmează:
1. în cazul contractelor încheiate între profesioniști, de la data la care obligația a devenit exigibilă;
2. în cazul contractelor încheiate între profesioniști și o autoritate contractantă, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului:
a) dacă în contract a fost fixat un termen de plată, din ziua următoare acestui termen;
b) dacă termenul de plată nu este fixat în contract:
(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea solicitări de plată;
(ii) dacă data primirii facturii sau a unei solicitări echivalente de plată este incertă, după 30 de zile de la recepția mărfurilor sau prestarea serviciilor;
(iii) dacă solicitarea de plată a fost comunicată înainte de a primi mărfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea mărfurilor sau prestarea serviciilor;
(iv) dacă legea sau contractul stabilește o procedură de acceptare ori de verificare, permițând certificarea conformității mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plată la data verificării sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la această dată;
3. în celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii.
În speță, creditorul a solicitat obligarea debitorului la plata dobânzii legale începând cu data expirării termenului de plată prevăzut pentru fiecare factură. Fiind evident că odată cu expirarea acestui termen de plată debitorul este în întârziere, instanța constată întemeiată cererea creditorului și sub acest aspect.
Cu toate acestea, în ceea ce privește solicitarea ca instanța să dispună actualizarea debitului în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, instanța consideră că nu este întemeiată, întrucât, conform art. 628 al. 3 C.pc., dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri. Interpretând această dispoziție legală prin raționamentul „per a contrario”, instanța constată că dacă prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, nu poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani. Este și normal să fie așa întrucât altfel, creditorul ar primi de două ori sume de bani pentru aceeași cauză (atât dobânda legală cât și actualizarea au ca scop înlăturarea efectuelor devalorizării).
Având în vedere aceste aspecte și luând în considerare faptul că debitorul nu a depus întâmpinare, instanța constată parțial întemeiată cererea de chemare în judecată, urmând să o admită în parte.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că potrivit art. 451 alin.(1), Cod proc. civilă, „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”
În conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civilă, „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar potrivit art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere acest temei juridic, precum și împrejurarea că partea reclamantă, pentru a promova prezenta cerere a cheltuit 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, instanța va obliga debitorul să plătească creditorului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditorul .) SRL, cu sediul procesual în loc. București, ., .. 14, Sector 1, la sediul reprezentantului său legal - Cabinet de Avocat P. - Mawas L.-Fida, în contradictoriu cu debitorul ., cu sediul în Cluj-N., ., Nr. 13, . și, în consecință:
Ordonă debitorului să plătească creditorului în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 10.947,53 lei reprezentând debit restant și dobânda legală calculată asupra debitului principal începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la plata integrală a debitului.
Respinge cererea de actualizare a debitului în raport de data inflației, ca neîntemeiată.
Obligă debitorul la plata către creditor a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 01 2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. C. L. P.
Red. ICCV/4ex./14.02.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4470/2014.... → |
|---|
