Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9457/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9457/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 8770/211/2014
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILĂ NR. 9457/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 23.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. R.-V.
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâtii B. E. TOP SRL-D- debitor principal si B. C.- fideiusor, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima cât și la a doua strigare, lipsă părțile.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cererea, raportat la dispozițiile art. 1027 si art. 126 din Codul de Procedură Civilă, avand in vedere alegerea de competenta stipulata in contractul depus la dosar.
În probațiune, conform prev. art. 1029 alin. 9 raportat la art. 250, 255 și 265 din Codul de procedura Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând că este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea procesului.
Întrucât părțile nu sunt prezente pentru a li se acorda cuvântul asupra cererii, în temeiul art. 1030 din Codul de procedura Civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect pronunțarea unei hotărâri conform prevederilor art. 1025- art. 1032 din Codul de Procedura Civilă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 28.04.2014, sub nr. de mai sus, reclamanta ., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtii B. E. TOP SRL-D- debitor principal si B. C.- fideiusor, conform prevederilor art. 1028 alin. 2 din Codul de Procedura Civilă, pronunțarea unei hotărâri prin care paratii să fie obligati la plata sumei de 2410,38 lei cu titlu de pretentii reprezentand contravaloare facturi, precum si la plata dobanzii contractuale in cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de intarziere; cu cheltuieli de judecata in valoare de 200 lei.
În esență, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, intre parti, a fost incheiat contractul de furnizare produse si servicii nr. 2835/06.12.2013, in temeiul caruia a pus la dispozitia paratei un terminal EFT-POS pentru vanzare de cartele valorice electronice, pe baza de proces-verbal. Serviciile de incarcare electronica au fost facturate, insa parata nu a achitat contravaloarea facturilor, deși aceasta a arătat în mod expres că recunoaște citirile din sistemul informatic și le însușește, conf. art. 4.11 din contract. A mai aratat reclamanta ca indeplinirea obligatiilor contractuale a fost garantata, in solidar, de catre B. C., asociat al pârâtei, in calitate de fideiusor, conf. cap. VII din contract.
Cererea a fost legal timbrata cu taxă de timbru de 200 lei (fila 2).
In probațiune, reclamanta a depus inscrisuri la dosarul cauzei (filele 10-45).
Conform art. 1029 alin. 3 din Codul de Procedura Civila, instanta a comunicat paratilor formularul de cerere.
Pârâta B. E. TOP SRL-D- debitor principal nu a depus răspuns la cererea reclamantei, însă pârâtul B. C.- fideiusor, a depus răspuns la data de 10.06.2014, prin care a arătat că prin Decizia de Asociat Unic al B. E. TOP SRL-D din data de 21.03.2014 a hotărât retragerea din societate ca asociat unic și administrator și cesionarea părților sociale către M. M. care s-a folosit de documentele firmei și ștampilă. A susținut că DGRFP Ploiești a formulat opozitie împotriva acestei decizii care se soluționează la Tribunalul Comercial Argeș. A mai arătat că va satisface pretențiile reclamantei pentru suma de 2410,38 lei.
La data de 07.07.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile pârâtului B. C. cu privire la faptul că M. M. s-a folosit de firma pârâtă și că a cesionat părțile sociale către acesta nu au relevanță în cauză având în vedere că acesta s-a obligat în calitate de fideiusor pentru pârâta B. E. TOP SRL-D prin contractul nr. 2835/06.12.2013. A mai arătat că prin răspunsul depus pârâtul nu contestă pretențiile sale ci le acceptă în mod expres.
La data de 09.07.2014 reclamanta a depus completare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtilor B. E. TOP SRL-D- debitor principal si B. C.- fideiusor la plata sumei de 1087,90 lei reprezentând contravaloarea a două terminale de tip TPS300 predate pârâtei, cu penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere.
A susținut că pârâta nu i-a predat terminalul la încheierea relațiilor comerciale deși avea această obligație potrivit contractului nr. 2835/06.12.2013 și proceselor verbale de predare primire încheiate între părți.
Conform art. 1029 alin. 3 din Codul de Procedura Civila, instanta a comunicat paratilor completarea la acțiune, insa acestia nu au formulat nici un fel de raspuns fata de cererea reclamantei.
In probatiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că, între parti, s-au desfășurat relații civile de natura profesionala in temeiul contractului de furnizare produse si servicii inregistrat sub nr. 2835/06.12.2013 (filele 34-41). Conform prevederilor contractuale, reclamanta a pus la dispozitia paratei B. E. TOP SRL-D terminalele individualizate în cuprinsul proceselor verbale nr._/06.12.2013 și_/16.12.2013 pentru vanzare de cartele valorice electronice. Atat contractul incheiat intre parti cat si procesele-verbale de predare a terminalelor au fost insusite de catre ambele parti pe baza de semnatura si ștampila. Serviciile de incarcare electronica au fost facturate, conform facturilor de la filele 18-33 din dosar, insa parata nu le-a achitat.
Totodata, in respectarea obligatiilor contractuale asumate, reclamanta a vandut paratei B. E. TOP SRL-D produsele identificate in cuprinsul facturilor de la f. 13-17, marfa fiind receptionata pe baza de ștampila, insa nu a fost achitată.
Având în vedere că pârâta nu a restituit terminalele primite prin procesele verbale nr._/06.12.2013 și_/16.12.2013, reclamanta a emis factura nr_/03.07.2014 în sumă de 1087,90 lei.
Instanța reține că, potrivit art. VII din contractul încheiat intre parti, obligațiile pârâtei au fost garantate de catre paratul B. C. asociat a societatii contractante, care, in calitate de fidejusor, s-a obligat, in solidar, la respectarea acestora, prin semnarea contractului de produse si servicii depus la dosar.
În drept, având în vedere că, între părți, a fost încheiată o convenție, care este dovedită prin contactul și facturile fiscale depuse la dosar, se impun a fi respectate ca atare dispozițiile art. 1270 și 1516 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil. Potrivit dispozițiilor legale menționate “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Astfel, din moment ce reclamanta și-a îndeplinit prestația asumată, de livrare a produselor comandate de către societatea pârâtă, prestație în baza căreia a emis facturile fiscale aflate, în copie, la dosar trebuia ca și pârâta să-și îndeplinească obligația de plată a prețului aferent bunurilor de care a beneficiat. Obligația pârâtei constă, așadar, în plata sumelor de bani corespunzătoare produselor livrate de către reclamantă, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Obligatia de plata nefiind respectata, a devenit eficace raportul de fidejusiune si garantul trebuia sa achite debitul, conform art. 2280 raportat la art. 2293 din Codul Civil.
Instanța nu poate să rețină apărările pârâtului B. C. cu privire la faptul că M. M. s-a folosit de firma pârâtă și că el a cesionat părțile sociale către acesta deoarece acest pârât a garantat obligațiile de plată ale pârâtei pârâta B. E. TOP SRL-D, în calitate de fideiusor, potrivit contractului nr. 2835/06.12.2013.
Instanța reține că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor art. 662 din Codul de procedura Civilă, în cuantum de 3498,28 lei, reprezentând contravaloare produse în sumă de 2410,38 lei și contravaloare a două terminale tip TPS300 în sumă de 1087,90 lei, creanța față de care reclamanta și-a dovedit pretențiile conform prevederilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă, prin depunerea la dosarul cauzei a contractului semnat și ștampilat de pârâți și a facturilor însușite de pârâți potrivit art. 4.11 din contract, precum și prin semnare și ștampilare. De asemnea prin răspunsul depus pârâtul B. C. a recunoscut debitul de 2410,38 lei. Ca atare, instanta urmeaza a obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 3498,28 lei, reprezentând contravaloare facturi.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere prevăzute în contract la art. 4.7 și 7.6, au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1538 Noul C.civ., clauza penală pe care pârâții și-au însușit-o prin semnarea contractului astfel fiind întrunit acordului de voință al părților.
Astfel, potrivit art. 1538 Noul C. civ. clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Prin urmare, clauza penală reprezintă o evaluare anticipată, realizată pe cale convențională, a daunelor interese contractuale.
Instanța reține că obligația de plată a sumei reprezentând contravaloarea facturilor depuse la dosar este exigibila de la data scadentei- data indicata in cuprinsul fiecarui document de plata prezentat de reclamanta si atasat la dosarul cauzei, pârâții fiind de drept în întârziere în temeiul art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul Civil. În consecință, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere și a-i obliga pe pârâti, în solidar, să platească reclamantei penalitatile de intarziere datorate de la data scadentei fiecarei facturi, care formează debitul principal de 3498,28 lei si pana la achitarea integrala si efectiva a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila:” Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.”
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei (f.2) și a solicitat restituirea acestei sume, instanța va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, apreciind că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, instanța urmează a admite cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții B. E. TOP SRL-D - debitor principal, CUI_, J_, cu sediul în Ștefănești, .. 150, jud. Argeș si B. C., - fideiusor, CNP_, Ștefănești, .. 150, jud. Argeș și în consecință:
Obligă pârâtii, in solidar, să plătească reclamantei suma de 3498,28 lei din care 2.410,38 lei, reprezentând contravaloare produse în sumă de 2410,38 lei și contravaloare a două terminale tip TPS300 în sumă de 1087,90 lei, precum si penalitatile de intarziere in cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere datorata de la data scadentei fiecarei facturi, care formează acest debit, si pana la achitarea integrala si efectiva a debitului.
Obliga paratii, in solidar, sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 200 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
Președinte, Grefier,
T. R.-V. S. E.
Red./Dact. TRV
5 ex./10.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4470/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
