Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 9318/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 15.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș. G.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: A. M.
Pe rol se află pronunțarea în dosarul civil nr._, având ca obiect cerere de anulare a ordonanței de plată înaintată de debitoarea S.C. H. W. S.R.L., în contradictoriu cu creditoarea S.C. U. A. S.R.L.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.10.2014, când partea prezenta a pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța a amânat succesiv pronunțarea la data de 08.10.2014, iar ulterior la data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 05.05.2014, sub nr._, debitoarea S.C. H. W. S.R.L. în contradictoriu cu creditoarea S.C. U. A. S.R.L. a solicitat instanței să dispună anularea în parte a ordonanței civile nr. 858/30.01.2014 pronunțate de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, în sensul admiterii cererii de emitere a ordonanței de plată doar pentru suma de 981,36 lei.
În motivare, susține faptul că prin întâmpinarea depusă în termenul legal în cadrul primului ciclu procesual a invocat pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune pentru realizarea creanțelor născute anterior datei de 10.10.2010, deoarece ar fi trecut mai bine de 3 ani de când creditoarea ar fi avut dreptul la acțiune conform art. 2517 din C.civ. Instanța a respins greșit excepția reținând că achitarea a 5 facturi de către debitoare a întrerupt cursul prescripției si în privința sumelor înscrise pe celelalte facturi, întrucât între părți nu exista încheiat un contract cu executare succesivă. Arată că cele cinci facturi au fost achitate la data emiterii, pentru vânzare unor produse care nu au vreo legătură cu produsele vândute anterior. Astfel, factura nr._/11.10.2010 în suma de 154,15 lei a fost achitată cu chitanța nr._/11.10.2010, factura nr._/18.10.2010 în suma de 84,6 lei a fost achitată cu chitanța nr._/18.10.2010, factura nr._/20.10.2010 în suma de 131,47 tei a fost achitată cu chitanța nr._/20.10.2010, factura nr._/23.10.2010 în sumă de 28,72 lei a fost achitată cu chitanța nr._/23.10.2010, iar factura nr._/18.12.2010 în suma de 40,78 lei a fost achitată cu chitanța nr._/18.12.2010.
Instanța nu a ținut seama că aceste facturi au fost achitate și a mai obligat-o din nou pe debitoare la plata acestor sume (439,72 lei).
În al treilea rând, sumele înscrise pe facturile cu nr.:_,_,_,_, 375 si 378, societatea nu le recunoaște la plata întrucât facturile nu au fost comunicate societății, unele nu sunt semnate sau poarta o alta semnătura decât cea a reprezentatului legal al societății așa cum se poate observa pe confirmarea de primire a somației si pe factura_/05.10.2010 singura pe care o recunoaște la plata. Având in vedere faptul ca societatea nu a achiziționat produsele înscrise pe facturile indicate anterior, dovada in acest sens fiind si faptul ca acestea nu sunt înscrise in contabilitatea societății, solicita instanței de judecata sa respingă si aceste pretenții.
Debitoarea mai arată că nu recunoaște sumele înscrise pe facturile nr._,_,_,_, 375 și 378, întrucât facturile nu au fost comunicate, unele purtând semnătura unei alte persoane decât administratorul debitoarei, iar altele fiind nesemnate.
Debitoarea precizează că recunoaște la plată doar factura nr._/05.10.2010.
În final, societatea debitoare învederează că, deși a depus întâmpinare, instanța a reținut faptul că nu a depus întâmpinare și că nu a contestat în nici un mod existența și întinderea creanței, apreciind aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor deduse judecății.
În drept, invocă prevederile art. 1023 din C.p.c.
În etapa regularizării, a fost achitată taxa judiciară de timbru de 200 lei.
Prin întâmpinarea introdusă la 03.09.2014, creditoarea S.C. U. A. S.R.L. a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii în anulare, menținerea sentinței civile și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditoarea susține că între părți s-au derulat o . raporturi comerciale concretizate prin livrarea unor produse de specialitate de către debitoare.
Cu toate că societatea creditoare și-a îndeplinit cu promptitudine și bună-credință obligațiile de a livra marfa solicitată, debitoarea a refuzat să achite integral contravaloarea facturilor fiscale emise.
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de către debitoare în fața primei instanțe, întrucât prin achitarea unor facturi a fost întrerupt termenul de prescripție. Învederează că în decursul celor trei ani în care curge termenul de prescripție a realizat procedura somației prevăzută de art. 1014 care întrerupt termenul de prescripție.
În continuare, creditoarea susține că plățile parțiale efectuate de către debitoare au fost imputate asupra celor mai vechi debite, sens în care ar depune o fișă client în care se pot observa raporturile economice care au avut loc între părți, încă de la momentul încheierii contractului comercial și până la momentul formulării cererii de emitere a ordonanței de plată.
Prin înscrisurile depuse, debitoarea nu a putut face dovada că aceasta ar fi achitat contravaloarea facturilor pe care creditoarea și-a întemeiat cererea de emitere a ordonanței de plată.
În final, susține că deține o creanță certă, lichidă si exigibilă.
A anexat întâmpinării fișa clientului S.C. H. W. S.R.L. (f. 23-30)
Analizând înscrisurile dosarului și explicațiile părților, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța civilă nr. 858/30.01.2014 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, judecătorul cauzei a admis cererea formulată de către creditoarea S.C. U. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. H. W. S.R.L. și a obligat debitoarea la plată către creditoare, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, suma de 3.108,59 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale, respectiv la plata cheltuielilor de judecată de 200 lei.
În motivare, judecătorul cauzei a reținut că între părți s-au derulat o . raporturi comerciale concretizate în livrarea unor produse de specialitate de creditoare către debitoare.
Judecătorul din primul ciclu procesual a apreciat că plățile parțiale efectuate de debitoare reprezintă o recunoaștere a debitului, deci o întrerupere a cursului prescripției, cu consecința curgerii unuia nou.
A mai reținut că existența creanței rezultă din însuși actele de creanță, respectiv facturile fiscale acceptate la plată. Cu privire la caracterul lichid al creanței, a apreciat că facturile fiscale acceptate la plată prevăd în mod expres cuantumul sumelor de bani datorate. Creanța existentă a fost acceptată de debitoare prin semnarea si stampilarea facturilor fiscale mai sus amintite.
Debitoarea a efectuat o plată parțială la factura fiscală cu nr. SIA10/_ în discuție, ceea ce reprezintă o recunoaștere a debitului datorat.
Totodată, judecătorul cauzei a apreciat că se impune achitarea penalităților de întârziere în valoare de 0,5% pe zi de întârziere, aferente facturilor mai sus amintite, pentru perioada cuprinsă între data scadenței facturilor și data înregistrării prezentei cereri și, în continuare, până la achitarea în întregime a sumei datorate, în baza clauzei exprese prevăzute la cap. 5.
S-a mai reținut că, deși debitoarea a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat în fața instanței și nu a contestat în nici un alt mod concret existența și întinderea creanței pretinse de către reclamantă. Totodată, a reținut că debitoarea nu a depus întâmpinare, aspect apreciat de instanță ca o recunoaștere a pretențiilor deduse judecății.
Ordonanța de plată a fost comunicată debitoarei la data de 17.04.2014, iar la data de 28.04.2014, debitoarea a depus la oficiul poștal cererea în anulare.
Astfel, cererea în anulare a fost introdusă în termenul legal de 10 zile (calculat pe zile libere) de la data comunicării ordonanței de plată, potrivit art. 1023 alin. (1) din C.p.c.
La o primă analiză a ordonanței de plată contestate, instanța, în complet colegial, observă că aceasta cuprinde motive străine de obiectul pricinii. Astfel, se face trimitere la acordarea unor penalități de întârziere în considerente, cu toate că acestea nu au fost solicitate prin acțiunea introductivă și nici nu au fost acordate prin dispozitiv.
Totodată, în mod greșit s-a reținut nedepunerea întâmpinării și necontestarea creanței de către debitoare cu consecința aplicării sancțiunii prevăzute de art. 1018 alin. (3) din C.p.c., întrucât din actele dosarului reiese contrariul, debitoarea introducând în termenul legal întâmpinare prin care a contestat în parte creanța și a invocat prescripția unor facturi.
Prin cererea introductivă creditoarea a invocat existența unei creanțe totale în valoare de 3.108,59 lei, rezultând din însumarea sumelor cuprinse într-un număr de 19 facturi, potrivit listei facturilor neachitate de la fila 5 și 13 din dosarul nr._/211/2013. Cu toate că la efectuarea acestui calcul a invocat un număr de 19 facturi neachitate de către debitoare, la dosar au fost depuse doar 16 facturi, facturile nr. SIA10/_/30.12.2010 (în valoare de 27,7 lei), nr. SIA11/375/06.01.2011 (în valoare de 385,78 lei), nr. SIA11/378/06.01.2011 (în valoare de 362,34 lei) lipsind cu desăvârșire. Lista facturilor neachitate emisă de către creditoare este un act unilateral al acesteia și nu poate face dovada în contra debitoarei (întrucât nu are valoarea unui registru în sensul art. 280 alin. (1) din C.p.c.). Astfel, suma de 775,82 nu a fost probată cu un înscris acceptat de către debitoare și, în consecință nu este certă.
Debitoarea a mai arătat că nu recunoaște sumele înscrise pe facturile nr. SIA10/_/06.12.2010 (în valoare de 22,53 lei), nr. SIA10/_/09.12. 2010 (în valoare de 98,72 lei), nr. SIA10/_/27.12.2010 (în valoare de 133,56 lei), întrucât nu i-au fost comunicate, pentru două contestând semnăturile, iar una nefiind semnată. Instanța observă că prima și a treia factură invocată cuprind semnături diferite, altele decât cele cuprinse în confirmarea de primire a somației, aspect care ar ridica suspiciuni asupra acceptării facturilor de către societatea debitoare și ar impune administrarea altor probe decât cele permise în această procedură sumară. Cea de-a doua factură nu este semnată. În consecință, nici suma de 254,81 lei rezultând din aceste trei facturi nu este certă.
După cum reiese din actele atașate la filele 41-44 din dosarul nr._/211/2013, factura nr._/11.10.2010 în suma de 154,15 lei a fost achitată cu chitanța nr._/11.10.2010, factura nr._/18.10.2010 în suma de 84,6 lei a fost achitată cu chitanța nr._/18.10.2010, factura nr._/20.10.2010 în suma de 131,47 lei a fost achitată cu chitanța nr._/20.10.2010, factura nr._/23.10.2010 în sumă de 28,72 lei a fost achitată cu chitanța nr._/23.10.2010, iar factura nr._/18.12.2010 în suma de 40,78 lei a fost achitată cu chitanța nr._/18.12.2010.
În privința acestor plăți, creditoarea a susținut că acestea au fost imputate asupra unor datorii mai vechi fără a se indica despre ce datorii este vorba, dar depunându-se o fișă client care este un act unilateral ce nu produce efecte juridice față de debitoare și nu face dovada că o eventuală imputație a plății a fost efectuată în mod corect.
Observând că sumele cuprinse în aceste facturi au fost achitate, instanța observă că nici suma de 439,72 lei nu este datorată de către debitoare.
Referitor la facturile nr. SIA10/3/_/13.09.2010 în valoare de 121,86 lei – rest de plată, nr. SIA10/_/14.09.2010 în valoare de 37,96 lei, nr. SIA10/_/16.09.2010 în valoare de 33,55 lei, nr. SIA10/_/21.09. 2010 în valoare de 67,88 lei, nr. SIA10/_/23.09.2010 în valoare de 14,36 lei, nr. SIA10/_/24.09.2010 în valoare de 375,18 lei, nr. SIA10/_/27.09.2010 în valoare de 15,09 lei, instanța apreciază că a intervenit prescripția invocată de către debitoare.
Astfel, plățile efectuate cu privire la alte facturi nu are efect întreruptiv de prescripție, întrucât fiecare factură în parte dă naștere la un raport juridic distinct. Facturile nu au fost emise în baza unui contract, ci ele însele reprezentau contracte distincte în formă simplificată.
Prescripțiile în cauză și regimul juridic aferent acestora sunt supuse, conform art. 201 din Legea nr. 71/2011, dispozițiilor legale care le-au instituit, sub care au început să curgă, anume Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă.
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă abia la data de 17.12.2013, iar art. 1014 alin. (2) din C.p.c., privind efectul întreruptiv de prescripție al somației, face trimitere expresă la art. 2540 din C.civ. și se aplică doar prescripțiilor începute sub auspiciile Noului Cod civil, în raport cu limitele prescripției invocate de către debitoare și cu recunoașterea facturii SIA10/_/05.10.2010, în valoare de 981,36, instanța observă că pentru cele 7 facturi menționate anterior, cuprinzând suma totală de 656,88 lei a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
În concluzie, în baza art. 1023 alin. (6) din C.p.c., instanța va admite cererea în anulare formulată de către debitoarea S.C. H. W. S.R.L.
Va anula, în parte, ordonanța civilă nr. 858/2014 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei, suma de 981,36 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală.
Va respinge cererea de emitere a ordonanței de plată pentru diferența de 2127,23 lei.
Conform art. 453 alin. (1) rap. la art. 452 din C.p.c., va obliga creditoarea la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente cererii în anulare – din care 200 lei, taxă judiciară de timbru, respectiv 700 lei, onorariu avocațial.
În raport cu art. 453 alin. (2) teza I din C.p.c., va menține dispoziția din ordonanță privind obligarea debitoarei la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei.
În baza art. 453 alin. (2) teza finală din C.p.c., va compensa cheltuielile de judecată, rămânând un rest de plată în valoare de 700 lei în sarcina creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în anulare formulată de către debitoarea S.C. H. W. S.R.L., cu sediul în ., ., jud. Sibiu, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J_, în contradictoriu cu creditoarea S.C. U. A. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, reg. ./1999, CUI_, și, în consecință:
Anulează, în parte, ordonanța civilă nr. 858/2014 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei, suma de 981,36 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală.
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată pentru diferența de 2127,23 lei.
Obliga creditoarea la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente cererii în anulare – din care 200 lei, taxă judiciară de timbru, respectiv 700 lei, onorariu avocațial.
Menține dispoziția din ordonanță privind obligarea debitoarei la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei.
Compensează cheltuielile de judecată, rămânând un rest de plată în valoare de 700 lei în sarcina creditoarei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 15.10.2014.
Președinte, Judecător,
M. Ș. G. A. P.
Grefier,
A. M.
Red. si teh. M.Ș.G.
Nr. ex. 4/11.11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9200/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3631/2014.... → |
|---|
