Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9200/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9200/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 15769/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9200/2014
Ședința camerei de consiliu din 16.09.2014
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: P. A. G.
Pe rol fiind soluționarea cererii cu valoare redusă înaintată de reclamanta S.C. M. D. S.R.L.. în contradictoriu cu pârâții S.C. D. .. și B. D..
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art.131 alin.1 NCPC, analizând din oficiu competența, instanța constată, în temeiul art. 1027 NCPC raportat la art. 107 alin. 1 NCPC, că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cerere cu valoare redusă.
În temeiul art. 238 NCPC raportat la înscrisurile aflate la dosar apreciază că prezenta cauza se poate soluționa la acest termen de judecata.
Instanta, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 255 alin. 1 NCPC și art. 258 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2014 sub nr._, reclamanta S.C. M. D. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S.C. D. .. și B. D. obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 456,62 lei reprezentând contravaloare facturi precum și la plata unor penalități de întârziere de 0.5% pe zi.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu debitoarea S.C. D. .. și cu debitorul fidejusor B. D. Contractul de furnizare produse și servicii înregistrat sub nr. 2742/13.11.2013. Reclamanta a pus la dispoziția S.C. D. .. un terminal de reîncărcare electronică, urmând ca reclamanta să factureze pârâtei sumele datorate raportat la tranzacțiile înregistrate în sistem electronic.
Pârâta S.C. D. .. nu a achitat însă contravaloarea facturilor. Reclamanta a mai arătat că prin contract, B. D. a garantat în solidar cu pârâta îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Cu privire la penalități, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata în solidar a penalităților de întârziere de 0.5% pe zi, în baza mențiunilor de pe facturile emise.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și următoarele N.C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 OUG nr. 80/2013, așa cum reiese din înscrisurile de la dosar.(fila 7)
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: calcul penalități (fila 14), facturi (filele 15-17), contract de furnizare (filele 18-25) și proces-verbal predare terminal (filele 26-27).
Deși pârâților le-au fost comunicate formularele de cerere însoțite de înscrisurile depuse de cǎtre reclamantǎ, împreunǎ cu formularele de rǎspuns, aceștia nu și-au exprimat poziția procesualǎ în raport de acțiunea promovată, nu au completat formularul și nici nu au rǎspuns într-o altǎ modalitate adecvatǎ.
Instanța a încuviințat și a admnistrat proba cu înscrisurile, constând în înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 12.11.2013, între reclamanta .S.C M. D. S.R.L. și pârâta S.C. D. .. s-a încheiat contractul de furnizare produse și servicii V6, așa cum s-a probat prin înscrisul depus la filele 18-25. Prin același contract, pârâtul B. D. a garantat în calitate de fidejusor îndeplinirea obligațiilor asumate de către pârâta S.C. D. ..
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale de furnizare produse și servicii, reclamanta a emis următoarele facturi: factura . nr._/24.02.2014 pentru suma de 159,96 lei, scadentă la data de 24.03.2014 și factura . nr._/24.03.2014 pentru suma de 296,66 lei, scadentă la data de 31.03.2014. Pârâta nu a achitat contravaloarea acestor facturi, cumulând un debit de 456,62 lei. Instanța a reținut aceste aspecte de fapt prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în dosar, respectiv contract de furnizare servicii și produse și facturile emise în baza acestuia. (filele 18-25 și 15-17).
În cuprinsul facturilor menționate anterior, era inserată mențiunea că neplata la scadență a facturilor atrage plata unor penalități de 0.5 pe zi de întârziere.
În drept, instanța reține că raporturile juridice contractuale dintre părți sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii lor, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 2 N.C.civ., fiind așadar reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
Cu referire la dispozițiile procedurale în materie, instanța constată că raportat la momentul formulării prezentei acțiuni, respectiv 15.07.2014, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 456,62 lei, reprezentând contravaloarea facturii . nr._/24.02.2014 și a facturii . nr._/24.03.2014, instanța apreciază că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Articolul 1350 alin. 1 și 2 N.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 N.C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
În materia răspunderii contractuale, referitor la sarcina probei, instanța reține că creditorul trebuie doar să facă proba existenței creanței. De îndată ce a fost făcută această dovadă, neîndeplinirea obligației de către debitor se prezumă, dacă acesta nu face dovada contrară, așa cum prevede art. 1548 N.C.civ..
Așa cum rezultă din prevederile contractului încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să furnizeze servicii și produse iar pârâta S.C. D. .. și-a asumat obligația de a achita contravaloarea acestor servicii, contravaloare specificată pe facturi. Pârâtul B. D. a garantat executarea acestor obligații.
Reclamanta a făcut proba existenței obligației pârâtei de a achita suma de 456,62 lei, prin contractul de furnizare încheiat între părți și prin facturile depuse.
De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin înscrisurile menționate, și exigibilă, data scadenței fiecărei facturi fiind menționată în cuprinsul acestora.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamanta a probat că pârâtei îi revine obligația de a achita suma de 456,62 lei, reprezentând contravaloare facturi iar pârâta nu a făcut proba executării precum și faptul că pârâtul B. D. a garantat executarea obligațiilor contractuale ale pârâtei, în calitate de fidejusor, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să oblige pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 456,62 lei.
Referitor la petitul prin care se solicită obligarea pârâților la plata penalităților contractuale aferente sumei de 456,62 lei, instanța urmează să îl respingă ca neîntemeiat.
Instanța reține că clauza penala este convenția prin care părțile determină anticipat întinderea daunelor-interese pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare ori cu întârziere a prestațiilor la care s-a îndatorat. Așa fiind, clauza penală apare ca un veritabil contract cu toate consecințele ce decurg din această calificare.
Simpla mențiune în cuprinsul facturilor referitoare la plata penalităților nu poate fi asimilată unui contract căruia să îi fie aplicat principiul instituit de art. 1270 alin. 1 N.C.civ., respectiv principiul forței obligatorii a contractului. Mențiunea inserată de reclamantă în facturile emise referitoare la stabilirea unor penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere constituie o manifestare unilaterală de voință, nefiind vorba de un acord de voințe din moment de pârâții nu și-au manifestat expres consimțământul la stabilirea unor penalități contractuale de întârziere. Prin acceptarea facturilor la plată, pârâta a confirmat doar primirea produselor în cantitatea descrisă în facturi, fără a putea extinde această confirmare și la penalități.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că nu a existat un acord de voințe al părților cu privire la stabilirea penalităților, instanța urmează să respingă capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâților la plata penalităților contractuale de întârziere ca neîntemeiat.
Conform art. 1031 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În același context, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.”
Cheltuielile efectuate în scop procesual de către reclamantă sunt reprezentate de taxa judiciară de timbru, în cuantum de 50 lei. Având în vedere caracterul indivizibil al cheltuielilor judiciare suportate de către reclamantă și faptul că taxa de timbru achitată pentru formularea prezentei cereri este una fixă, fiind stabilită independent de valoarea obiectului cererii, instanța urmează să oblige pârâții la plata integrală a cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să oblige pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. M. D. S.R.L., CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții S.C. D. .., CUI RO _, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în B., .. Nedeculcu C., nr. 89, jud. Braila și B. D., CNP_, cu domiciliul în B., .. Nedeculcu C., nr. 89, jud. Braila .
Obligă în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 456,62 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata penalităților în cuantum de 0.5% pe zi de întârziere.
Obligă în solidar pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Cluj-N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. P. A. G.
Red./Dact./I.V.V./2 ex/23.09.2014
| ← Reexaminare amendă judiciară. Încheierea nr. 6351/2014.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
