Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6043/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6043/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 5934/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6043/2014
Ședința Camerei de consiliu din 11 iunie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii cu valoare redusă înaintată de reclamanta S.C. R. & R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul P. C. A..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art.131 alin.1 NCPC, analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cerere cu valoare redusă și în temeiul art. 238 NCPC raportat la înscrisurile aflate la dosar, apreciază că prezenta cauza se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, declară închisă faza probatorie și în temeiul art. 394 alin.1 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, pe baza actelor de la dosar.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data de 20.03.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul P. C. A. prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2.409 lei din care suma de 759 lei contravaloare servicii de telefonie și suma de 1.650 lei contravaloare discount lei cu penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de furnizare servicii nr._/26.09.2012 pe durata a 24 de luni, contract în temeiul căruia s-a obligat să furnizeze pârâtului servicii de comunicații electronice, cu obligația corelativă a acestuia de a achita contravaloarea serviciilor furnizate.
Potrivit actului adițional din 1.10.2012, pârâtul a achiziționat un pachet de servicii voce Digi Mobil Smart 12 în condițiile prevăzute în contract, respectiv achiziționarea a două telefoane mobile model Samsung SII la preț subvențional, telefonul fiind predat pârâtului.
De asemenea, reclamanta a arătat că a prestat pârâtului serviciile la care s-a obligat, însă acesta nu a achitat sumele datorate, acumulând un debit de 759 lei. Pentru debitul restant, reclamanta a arătat că în temeiul art.3.6 din contract, pârâtul este obligat la plata de penalități de întârziere de 0,2%, totalul penalităților putând depăși valoarea debitului.
Privitor la suma de 1.650 lei, reclamanta a arătat că aceasta reprezintă diferența dintre prețul de listă a telefoanelor – 1.900 lei și ratele facturate conform facturilor atașate cereri..
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 NCPC, art.1270 NCC, precum și prevederile contractuale.
Întrucât a fost înregistrată ulterior datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, cererea a urmat etapa scrisă, conform art.200 NCPC.
Pârâtul, deși i s-a comunicat acțiunea introductivă, nu a depus întâmpinare în termenul de 30 de zile instituit de art.1029 alin.4 NCPC.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că părțile au încheiat contractul de furnizare servicii nr._/26.09.2012 pe durata a 24 de luni, prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului servicii de comunicații electronice, cu obligația corelativă a acestuia de a achita contravaloarea serviciilor furnizate.
Pentru plata contravalorii serviciilor prestate, reclamanta a emis facturile fiscale nr._ din 18.10.2012, nr._ din 19.03.2013, nr._ din 19.12.2012,_ din 19.02.2013, nr._ din 19.11.2012 și nr._ din 18.01.2013, debitul restant ridicându-se la suma de 759,12 lei.
Se mai reține că prin art.3.6 din contract, părțile au convenit ca în caz de neplată la scadență, pârâtul va datora penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere.
Analizând clauza înscrisă în art.3.6, se constată că părțile au stabilit valoarea penalităților, fără însă a prevedea și durata pentru care acestea se datorează ci doar faptul că valoarea penalităților pot depăși cuantumul debitului.
Totodată, se reține că la data achiziționării serviciilor, pârâtul a primit un telefon mobil Samsung Galaxy SII, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire depus la fila 36 din dosar, în care se prevede că în cazul încetării din orice motiv a contractului, abonatul ( pârât în cauză ) se obligă ca în termen de cel mult 2 zile să achite echivalentul în lei a 1.900 Euro pentru fiecare telefon mobil.
Din anexa nr.1 depusă la fila 33, se constată că prețul unui telefon mobil ca cel achiziționat de pârât este de 1.900 fără însă a se preciza moneda. Astfel, din procesul-verbal de la fila 36 ar rezulta că este vorba de suma de 1.900 Euro, iar din cererea de chemare în judecată ar reieși că suma este exprimată în lei.
Potrivit art.1270 NCC, „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
Se mai reține că în conformitate cu dispozițiile art.1350 NCC, „ (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”
Nu trebuie ignorat faptul că prin stabilirea cuantumul penalităților de întârziere, părțile au stabilit cuantumul prejudiciul suferit de reclamanta creditoare ca urmare a neachitării la scadență a sumelor datorate de către pârâta debitoare, clauza înscrisă în art.4 din contract fiind o veritabilă clauză penală ( art.1.538 și urm. NCC ).
În ceea ce privește clauza penală, se reține de către instanță că întrucât nu se prevede perioada pentru care se datorează penalități și nici de când acestea încep să curgă, ci doar faptul că acestea pot depăși cuantumul debitului principal.
În acest sens, instanța reține că față de modul în care este redactată această clauză penală se pune problema caracterului abuziv al acesteia.
În analizarea caracterului abuziv al clauzei penale, trebuie pornit de la prevederile art.3 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5.04.1994 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Astfel, raportat la contractul de furnizare, este necontestabil că pârâtul are calitate de consumator, contractul de furnizare servicii nr._/26.09.2012 născând în sarcina reclamantei obligația de a furniza pârâtului servicii de comunicații electronice, cu obligația corelativă a acestuia de a achita contravaloarea serviciilor furnizate.
Privitor la caracterul abuziv, se reține că potrivit art.3 din Directiva nr.93/13/CEE alin.1 „o clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului” și alin.2 prevede că „Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci dând a fost redactată în prealabil, iar dina cest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.”
În ce privește aplicabilitatea acestei directive, instanța reține că de la aderarea României la U.E., dreptul comunitar a devenit obligatoriu pentru instanțele române, aplicându-se cu prioritate față de normele juridice interne, fapt statuat cu valoare de principiul în art.5 din NCC.
În cauză, se reține că clauza penală este înscrisă în „Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice”, care nici măcar nu poartă semnătura de acceptare din partea pârâtului. De altfel aceste clauze penale îmbracă forma unui contract de adeziune în care posibilitatea de negociere a consumatorului este redusă.
Pe de altă parte, reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit că aceste condiții generale au fost negociate individual cu pârâtul consumator, îndreptățind instanța să ridice problema caracterului abuziv al acestei clauze.
De altfel, prin efectul pe care îl generează, în opinia instanței clauza penală înscrisă în art.3.6 din condițiile generale este aptă a crea un dezechilibru semnificativ, întrucât pe de o parte se prevede doar cuantumul penalităților, fără a se specifica perioada pentru care se datorează ( respectiv de când încep să curgă ), ci doar că acestea pot depăși valoarea debitului, fapt ce imprimă clauzei în discuție un caracter abuziv.
Raportat la cele mai sus reținute, instanța găsește cererea formulată de reclamantă ca fiind întemeiată doar în parte, astfel că în baza art. 1025-1032 NCPC combinat cu art.1270, 1350 și 1539 NCC, o va admite în această măsură și în consecință:
Va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 759,12 lei cu titlu de contravaloare servicii.
În baza art.249 NCPC cu aplicarea art.1270 și urm. NCC va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.650 lei cu titlu de discount.
În temeiul art.3 din Directiva 93/3/CEE va constata nulitatea absolută a clauzei privind stabilirea penalităților de întârziere.
În temeiul art. 453 NCPC, fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, raportat la valoarea pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea cu valoare redusă formulată de formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.R.L. cu sediul în mun. București, . nr.75, Clădirea Forum 2000, Faza I, etaj 2 și sediul procesual ales în mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr.98-100, Clădirea O., etaj 1, înmatriculată la O.R.C sub nr.J40/_/1994, CUI_ în contradictoriu cu pârâtul P. C. A., CNP_, domiciliat în mun. Cluj-N., ..6, ., jud. Cluj.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 759,12 lei cu titlu de contravaloare servicii.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.650 lei cu titlu de discount.
Constată nulitatea absolută a clauzei privind stabilirea penalităților de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se vor depune la instanța a cărei hotărâre se atacă - Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.- 26.06.2014./R.E.G./R.E.G./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2227/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
