Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3996/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3996/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 27274/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3996/CC/2014
Ședința din Camera de Consiliu din data de 14.04.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: B. I. A.
GREFIER: N. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ ., și C. L. AL COMUNEI MERENI, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, cu citarea părților.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat S. A., în substituie avocat C. M., care depune delegație de substituire l dosar, lipsă fiind pârâții.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care,
Instanța pune în discuția reprezentantului reclamantei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. Teritorială . pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței să se pronunțe asupra excepției odată cu fondul cauzei. Apoi, arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum aceasta a fost formulată și precizată, pentru motivele indicate în cuprinsul acțiunii, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere de valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 21.11.2013, reclamanta . a solicitat obligarea pârâților U. A. TERITORIALĂ ., și C. L. AL COMUNEI MERENI la plata sumei de 971,22 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi în parte și până la achitarea integrală a debitului restant, cu cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că, între . și pârâți s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora s-au prestat acesteia din urmă servicii de editare, publicare, menținere, actualizare și găzduire a paginii sale electronice de prezentare, iar ulterior, la 20.07.2012, între . și reclamanta . a intervenit un contract de vânzare cumpărare a fondului de comerț, convenție ce a fost notificată pârâtei la data de 02.08.2012, în temeiul acestui contract reclamanta dobândind toate drepturile și obligațiile patrimoniale deținute de către vânzătorul cedent față de clientela cedată, printre care se numără și pârâta . de a urmări și încasa eventuale debite, prezente sau viitoare, pe care pârâta le-ar avea față de vânzătorul cedent. În ceea ce privește serviciile efectiv prestate, s-a reliefat că facturile emise în derularea relației contractuale nu au fost achitate, iar referitor la penalitățile de întârziere, s-a învederat că acestea au fost convenite de către părțile contractante, fiind stabilite la un cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței facturilor și până la plata efectivă a debitului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 113 pct. 3 C.pr.civ.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri (filele 6 și 8 - 30).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – fila 7.
Pârâta U. A. TERITORIALĂ ., legal citată, la data de 06.01.2014, a depus întâmpinare – filele 40 – 41, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât contractul de servicii de cercetare și dezvoltare și implementare a paginii de internet proprie nr. 2161/29.11.2006 nu a fost încheiat cu U.A.T. Mereni.
În drept, a invocat prevederile art. 245 și urm. C.pr.civ.
Pârâtul C. L. AL COMUNEI MERENI, legal citat, la data de 06.01.2014, a depus întâmpinare – filele 44 – 46, prin care a solicitat respingerea cererii de valore redusă, ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a susținut că, începând din data de 01.04.2011, a fost reziliat contractul de servicii de cercetare și dezvoltare și implementare a paginii de internet proprie nr. 2161/29.11.2006, iar cele trei facturi a căror contravaloare s-a solicitat în prezentul litigiu au fost emise ulterior datei rezilierii.
În drept, a invocat prevederile art. 969 C.civ., art. 1073 și urm., art. 1020 C.civ., art. 453 C.pr.civ.
În probațiune, a depus înscrisuri – filele 47 – 57.
La data de 29.01.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare – filele 66 – 68 și a anexat la dosar înscrisuri – filele 70 – 80.
La data de 07.03.2014, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise – filele 89 – 90.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, respectiv asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT MERENI, invocată prin întâmpinare.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. Teritorială a Comunei Mereni, pentru următoarele considerente:
Indiferent de subiectul care, în mod formal, apare ca beneficiar în cuprinsul contractului de servicii de cercetare și dezvoltare și implementare a paginii de internet proprie nr. 2161 perfectat la data de 29.11.2006, respectiv C. L. al Comunei Mereni (fila 13), doar unitatea administrativ teritorială corespunzătoare, anume . calitate procesuală pasivă în cauza de față. Astfel, mai întâi, este de relevat că, așa cum reiese din art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, numai unitatea administrativ teritorială deține personalitate juridică de drept public, fiind titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu persoanele fizice sau juridice, în condițiile legii, consiliul local fiind doar o autoritate a administrației publice locale, după cum rezultă din art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, un organ deliberativ care hotărăște în privința tuturor problemelor ce privesc administrarea unității administrativ teritoriale, așa încât actele sale sunt, în realitate, chiar actele unității administrativ teritoriale, de vreme ce consiliul local funcționează în calitate de organ al acesteia. În al doilea rând, instanța nu poate omite că, așa cum reiese din contractul pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, acesta a fost semnat de către primar (fila 14), ori chiar în condițiile în care acesta apare ca fiind reprezentant al beneficiarului C. L. al Comunei Mereni (fila 14), se impune concluzia că, față de prevederile art. 21 alin. 1și 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul a acționat în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, acesta fiind cel care deține puterea de reprezentare a comunei în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, așadar unitatea administrativ teritorială, care deține și personalitate juridică, are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Așa cum rezultă din cuprinsul Contractului de servicii de cercetare - dezvoltare și implementare a paginii de internet proprie nr. 2161 din data de 29.11.2006 (filele 13 - 14), încheiat între ., în calitate de prestator, și C. L. al comunei Mereni, în calitate de beneficiar, au intervenit raporturi contractuale în baza cărora s-au furnizat servicii specifice de editare, publicare, menținere, actualizare și găzduire a paginii electronice de prezentare, astfel cum acestea au fost determinate prin clauza 1 a convenției menționate (fila 13).
În ceea ce privește activitatea de găzduire a paginii electronice, aceasta urma să fie realizată de către prestator potrivit clauzei 1.2 din contract (fila 13), tariful lunar fiind convenit la suma de 10 euro în echivalentul în lei, la cursul BNR din ziua emiterii facturii, după cum se poate observa din cuprinsul clauzei 4.3 din convenția perfectată (fila 14), termenul de plată fiind stabilit la 15 zile de la data emiterii facturilor de către prestator, acestea urmând să fie expediate beneficiarului pe cale poștală, conform clauzelor 4.4 și 4.8 din același contract (fila 14). Ca urmare a serviciilor prestate în favoarea beneficiarului, . a emis, în temeiul contractului încheiat, facturile . nr._ din data de 01.07.2011 – fila 6 și . nr._ din data de 04.01.2012 – fila 9, ce au fost comunicate beneficiarului prin poștă (filele 8 și 10), însă contravaloarea acestora nu a fost până în prezent achitată, nefiind făcută dovada plății de către pârâtă.
Ulterior, la data de 20.07.2012, între ., în calitate de vânzător cedent și ., în calitate de cumpărător cesionar, a intervenit un Contract de vânzare cumpărare fond de comerț (filele 19 - 22), potrivit căruia reclamanta cesionară prelua clientela cedentului, astfel cum aceasta a fost individualizată în anexa la contract, împreună cu toate drepturile și obligațiile patrimoniale și nepatrimoniale, deținute de către vânzătorul cedent față de aceasta, potrivit clauzei 2.1.a. din convenția încheiată (fila 19), pârâta U. administrativ teritorială . categoria clientelei cedate, după cum se poate observa din cuprinsul anexei nr. 197 la același contract (fila 22). Totodată, trebuie relevat că, la data de 18.09.2012, pârâtei i-a fost notificată cesiunea intervenită între . și reclamanta ., după cum se poate observa din înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar (filele 24 - 26), corespondența fiind efectiv recepționată la 20.09.2012 (fila 25).
În condițiile în care . a dobândit, potrivit contractului de vânzare cumpărare a fondului de comerț, drepturile patrimoniale ale cedentului față de clientela sa, s-a emis factura . nr. 784 din data de 02.10.2012 pentru suma de 336,12 lei (fila 11) reprezentând contravaloarea serviciilor de găzduire prestate în favoarea beneficiarului, ce a fost comunicată prin poștă (fila 12), însă nici în privința acesteia nu s-a făcut dovada efectuării plății.
Față de cele anterior relevate, instanța constată că între . și pârâți s-a încheiat un contract de furnizare de servicii, or obligația principală a beneficiarului este aceea de a achita contravaloarea serviciilor prestate, prețul datorat fiind cel prevăzut în contract, în acest context fiind relevante prevederile art. 969 alin. 1 din C.civ. 1864, în temeiul cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, aplicabil în cauză în raport de data încheierii contractului, potrivit art. 6 alin. 2 din C.civ., coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011.
Așadar, cum pârâta este ținută a-și îndeplini obligațiile asumate și ținând seama de împrejurarea că între . și reclamantă a intervenit un contract de vânzare de fond de comerț, în condițiile mai sus relevate, capătul principal al cererii formulate urmează a fi admis, nefiind făcută dovada plății debitului principal restant, sens în care pârâții vor fi obligați să achite reclamantei suma de 971,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Din această perspectivă, instanța reține că susținerile pârâtului C. L. al Comunei Mereni, astfel cum acestea se desprind din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar (filele 44 - 46), sunt neîntemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, mai întâi, relativ la aspectul că s-ar fi solicitat încă din anul 2011 rezilierea convenției perfectate, este de reținut, cu titlu preliminar, că pârâta a încheiat contractul în discuție la data de 29.11.2006, durata sa inițială fiind stabilită prin clauza 5.1, respectiv de 3 ani (fila 14). Pe de altă parte, nu poate fi omis că, așa cum reiese din aceeași clauză contractuală anterior menționată, părțile au stabilit prelungirea automată a convenției pe perioade succesive de 3 ani, în aceleași condiții, dacă niciuna dintre părți nu o denunță cu minim 120 de zile înainte de expirarea sa, or în cauza de față pârâta nu a făcut dovada că, în baza clauzei 5.1, ar fi reziliat unilateral contractul, cu respectarea cerințelor în care această denunțare putea opera, de vreme ce a depus la dosarul cauzei o . email-uri și adresa de la fila 48 din dosar, fără însă a face dovada că aceasta ar fi fost comunicată în termenul de 120 de zile antemenționat sau că ar fi devenit operantă clauza din art. 6.3 din contract, referitoare la condițiile denunțării fără respectarea termenului de preaviz, cu achitarea sumei de 3.000 euro (fila 14). În aceste circumstanțe, instanța observă că în privința contractului încheiat la data de 29.11.2006 a operat prorogarea duratei sale, dincolo de termenul inițial de 3 ani, pentru o nouă perioadă de 3 ani, de la 29.11.2009 și până la 29.11.2012, în baza clauzei 5.1 (fila 14), așa încât facturile pe care reclamanta își fundamentează pretențiile în cauza de față, ce au în vedere prestarea serviciilor aferente intervalelor indicate în cuprinsul acestora au fost emise în raport de perioade ce se încadrează în durata pentru care a operat prorogarea termenului contractului, potrivit voinței părților sale.
În al doilea rând, cu privire la împrejurarea că facturile anexate formularului de cerere nu ar fi fost însușite în mod expres, prin semnătură și ștampilă, este de relevat aspectul că, așa cum reiese din clauza 3.1, pârâta s-a angajat a achita serviciile prestate (fila 14), termenul de plată stabilit fiind de 15 zile de la data emiterii facturii, potrivit clauzei 4.4 (fila 14). Mai mult decât atât, nu poate fi omis că, așa cum reiese din cuprinsul clauzei 4.8, facturile urmau a fi transmise beneficiarului prin poștă (fila 14), or în asemenea circumstanțe trebuie apreciat că susținerile pârâtei sunt nejustificate, obligația achitării serviciilor furnizate, astfel cum au fost individualizate prin facturile emise de către prestator, ce au fost comunicate pârâtei pe cale poștală, decurgând din însăși convenția perfectată, câtă vreme tariful lunar pentru găzduirea paginii electronice de prezentare a fost stabilit prin clauza 4.3 din contract (fila 4), iar condițiile de plată au fost precis determinate prin stipulațiile convenționale ale părților, după cum s-a evidențiat pe larg mai sus.
Referitor la penalitățile de întârziere pretinse de către reclamanta prin acțiunea introductivă, instanța observă că, într-adevăr, potrivit clauzei 6.2 din contractul încheiat (fila 14), pârâta s-a angajat a achita penalități în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, în cazul nerespectării obligației de plată, de la data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului principal, însă, cu toate acestea, apreciază că față de considerentele ce vor fi arătate în continuare, pretențiile formulate în acest sens de către reclamantă sunt neîntemeiate. Astfel, instanța observă că, în prezentul litigiu, este necesar a fi luate în considerare prevederile art. 1088 din C. Civ. 1864 raportat la dispozițiile art. 5 și 9 din O. G. nr. 9/2000, în vigoare la data perfectării contractului anterior menționat, respectiv 29.11.2006. Din această perspectivă, este de reținut că, potrivit art. 5 din O. G. nr. 9/2000, în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar conform art. 9 din același act normativ evidențiat, în raporturile civile obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile prezentei ordonanțe este nulă de drept, deci se impune a examina dacă, în cauza de față, raportul contractual intervenit între . și pârâta . caracter civil, așa încât să devină aplicabile prevederile art. 5 și 9 din O. G. nr. 9/2000. În acest context, instanța reține că, așa cum reiese din art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, . administrativ teritorială, calificată ca persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, conform art. 21 alin. 1 din același act normativ. În asemenea condiții, instanța apreciază că, în pofida aspectului că s-a perfectat de către pârâtă contractul pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, aceasta din urmă fiind o societate comercială, iar obligațiile asumate fiind îndeplinite cu prilejul exercitării activității sale, totuși nu s-ar putea considera că, în ce privește pârâta unitate administrativ teritorială, raportul juridic în care a devenit parte ar prezenta caracter comercial, câtă vreme activitatea pe care aceasta o desfășoară în mod obișnuit nu poate fi circumscrisă sferei actelor de comerț obiective sau subiective, în reglementarea art. 3 și 7 din C.. data încheierii convenției. Pe de altă parte, instanța constată că, potrivit art. 8 din C. . și . calitatea de comercianți, tocmai din prisma aspectului că reprezintă subiecte de drept public, învestite cu prerogative speciale și expres stabilite de lege, de la care acestea nu pot abdica, or în asemenea circumstanțe trebuie conchis că raportul juridic de drept privat în care acestea au devenit părți nu poate fi calificat, din perspectiva unității administrativ teritoriale, ca având un caracter comercial, ci exclusiv civil, indiferent de persoana și calitatea celuilalt subiect al raportului juridic, comerciant sau necomerciant. Mai mult decât atât, în ce privește particularitățile litigiului de față, instanță constată că, deși pârâtei nu i s-ar putea atribui calitatea de consumator în sensul art. 2 pct. 2 din O. G. nr. 21/1992, totuși nu poate fi omis că aceasta a contractat serviciile furnizate în calitate de beneficiar, fără a acționa în scopuri de natura celor avute în vedere de către . sau de către reclamantă în momentul perfectării convenției, care desfășurau, pe această cale, o activitate obișnuită, potrivit obiectului societății comerciale, așa încât concluzionează că, din perspectiva pârâtei, raportul juridic născut din perfectarea contractului din data de 29.11.2006 prezenta un caracter civil.
În consecință, cum penalitățile stabilite prin contract pentru neplata la termen a contravalorii serviciilor prestate se situau la un nivel de 1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 365% și cum dobânda legală la data de 29.11.2006, când a fost încheiat contractul, prezenta un nivel de 6%, determinat potrivit art. 3 alin. 3 și 4 din O. G. nr. 9/2000, se impune concluzia că penalitățile de întârziere convenite de părțile litigiului depășesc nivelul dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an și, prin urmare, stipulațiile convenționale referitoare la asumarea de către pârâtă a acestora sunt nule de drept, conform art. 9 din O. G. nr. 9/2000. Așadar, față de aspectele anterior evidențiate și în condițiile în care nu poate avea loc o executare a unei obligații asumate printr-o clauză contractuală considerată de legiuitor ca fiind nulă de drept, solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal decurgând din contractul nr. 2161 din data de 29.11.2006 va fi respinsă ca neîntemeiată.
Conform art. 1031 alin. 1 din C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar potrivit art. 451 alin. 1 C.pr.civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciară de timbru. În același context, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. 2 teza I din C.pr.civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cauza de față, este de reținut, că cererea formulată va fi admisă numai în parte, având în vedere statuarea instanței privind capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere. Totuși, nu poate fi omis că pârâta se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a îndeplinit în termen obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate. În consecință, având în vedere și caracterul indivizibil al cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamantă, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 50 lei (fila 7), care se impunea a fi achitată independent de capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, instanța apreciază că este justificată plata integrală de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ce privește solicitarea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța constată că nu s-a făcut dovada acestora în condițiile art. 452 C.pr.civ., motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. ADMINISTRATIVĂ TERITORIALĂ ., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite în parte cererea având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta ., cu sediul în Cluj-N., ., ., înregistrat la Registrul Comerțului Cluj sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâtele U. ADMINISTRATIVĂ TERITORIALĂ ., cu sediul în Mereni, ., jud. C., și C. L. AL COMUNEI MERENI, cu sediul în Mereni, ., jud. C..
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 971,22 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata penalităților de întârziere de 1% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data achitării în întregime a sumei datorate.
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtului C. L. al comunei Mereni de plată a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 14.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact./B.I.A./N.S./5 ex./15.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3538/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
