Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 721/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 721/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 21608/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 721/2014
Ședința camerei de consiliu din 28.01.2014
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul MARȚEAN R.-A. în contradictoriu cu pârâtul ., având ca obiect pretenții cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, se prezintă reprezentanta reclamantului av. G. C. în substituirea av. H. M., cu delegație de substituire la dosar și reprezentanta pârâtei, av. M. N. în substituirea av. A. U., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură în data de 24.01.2014 de către reclamant, înscrisurile solicitate de instanță cu privire la persoana vinovată de producerea accidentului.
Reprezentanta pârâtei solicită în probațiune încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială, martorul fiind persoana care a ținut legătura cu reclamantul, a comunicat facturile la momentul predării autoturismului.
Reprezentanta reclamantului se opune probelor solicitate.
Instanța respinge proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială ca nefiind utile soluționării cauzei, aspectele cunoscute de martor nefiind contestate de reclamant.
În temeiul art. 258 N.C.pr.civ raportat la art. 255 N.C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, încheie faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 2207 lei, menționată în cuprinsul cererii, cu cheltuieli de judecată. Susține că reclamantul nu este vinovat de producerea accidentului, iar autoturismul beneficiază de asigurare CASCO. Suma de 500 euro achitată cu titlu de garanție se cuvine a fi restituită reclamantului, acesta nefiind vinovat de producerea daunei. În contractul încheiat între părți sunt stabilite condițiile în care partea este obligată la plata daunei. Mai arată că în situația în care s-ar menține și această garanție, societatea pârâtă obține o dublă dezdăunare, respectiv îmbogățire fără justă cauză.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii. Arată că nu s-a făcut dovada îmbogățirii duble a pârâtei. Susține că indiferent de culpa persoanei în producerea accidentului, mașina este avariată și chiar dacă asigurarea despăgubește reparația autoturismului, aceasta nu poate fi folosită o perioadă. Mai arată că reclamantul are dreptul să își recupereze prejudiciul de la persoana vinovată de producerea accidentului. În ce privește cheltuielile de judecată, arată că onorariul este exagerat de mare față de obiectul cererii, iar înscrisul depus nu este conform cu originalul, potrivit dispozițiilor NCPC.
Reprezentanta reclamantului arată că înscrisul a fost comunicat prin e-mail. Arată că în situația în care instanța apreciază că nu este valabil solicită amânarea pronunțării pentru a face dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei arată că se opune depunerii acestuia după închiderea dezbaterilor.
În temeiul art. 394 alin.1 C. proc. civilă instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă formulată la data de 16.09.2013 pe formular conform art. 1028 alin.2 C. proc. civilă și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus de reclamantul MARȚEAN R.-A., împotriva pârâtei ., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei 2207,00 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._ din data de 03.01.2013, precum și penalități de întârziere constând în dobânda legală, de la data de 13.09.2013 și până la achitarea debitului.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că a închiriat de la pârâtă un autovehicul marc Mercedes model E 200, având numărul de înmatriculare_, conform contractului de închiriere nr. 577/24.12.2012. La data de 24.12.2012, pe drumul național DN1C, autovehiculul închiriat de către acesta a fost implicat într-un accident rutier, produs din culpa numitului O. I., conform documentelor anexate.
Deși autovehiculul pârâtei a beneficiat de asigurare, respectiv a fost determinată persoana responsabilă de producerea accidentului, totuși pârâta i-a reținut garanția achitată în momentul semnării contractului, în mod nejustificat, invocând prevederile art. 3.2 din contract.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1028 din Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri. În dovedirea cererii s-au depus copii după următoarele înscrisuri: factură (f.8), contract de închiriere (f.10-11), copie CI (f.12-13), copie RCA auto implicat în accident (f.13), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.15-18), RCA auto Mercedes (f.20),
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
Pârâtul, legal citat cu copie de pe acțiune precum și cu formularul de răspuns prevăzut de art. 1029 alin.3 C. proc. civilă, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În apărare a arătat, în esență, că prin contractul semnat, reclamantul și-a asumat obligația de a constitui o garanție, pentru situația în care mașina ar suferii avarii pentru perioada în care este închiriată, obligație care include și „daune ( accidente) cauzate vehiculului închiriat, constatate de către organele abilitate de Poliție (inclusiv și situația în care vehiculul este găsit lovit în parcare”). A mai arătat că fiind avizați cu privire la producerea accidentului din data de 24.12.2012, care a avut ca efect producerea unor daune autovehiculului său, daună constatată de către organele abilitate din cadrul Poliției, a făcut aplicarea prevederilor art. 3.3 din contract, facturând cu titlu de daune suma inițială constituită ca garanție, în cuantum de 2207 lei. Reclamantul a privit fără rezerve factura emisă, confirmând în acest mod obligațiile asumate și însușite prin contract.
A mai arătat pârâta că daunele interese de 2207 lei nu acoperă integral prejudiciul produs ca urmare a accidentului. Suma stabilită pentru garanție era menită să acopere nu doar prejudiciul direct, prin avarierea autovehiculului, ci și prejudiciul creat prin indisponibilizarea lui.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul MARȚEAN R.-A. a închiriat de la pârâtă un autovehicul marc Mercedes model E 200, având numărul de înmatriculare_, conform contractului de închiriere nr. 577/24.12.2012. La data de 24.12.2012, pe drumul național DN1C, autovehiculul închiriat de către acesta a fost implicat într-un accident rutier, produs din culpa numitului O. I., conform documentelor anexate, care nu a adaptat viteza la condițiile de drum în curbă deosebit de periculoasă, a pătruns pe sensul opus și a intrat în coliziune cu partea stângă față a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către reclamat (f.42).
Autoturismele implicate în accident aveau asigurara RCA (f. 13, 20).
În data de 03.01.2013 pârâtul a emis factura fiscală nr._ și bon fiscal, pentru suma de 2207, reprezentând garanția achitată de către reclamant, la încheiere contractului de închiriere (f.8-9).
În drept, instanța arată că, potrivit art. 1270 C. civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
Conform prevederilor art. 1351, C. civil, (1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
(2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat și în caz de forță majoră.
Art. 1341, care reglementează plata nedatorată, prevede la alin.1 că cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. La alin.2 se prevede că nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
În speță, cu privire la primul capăt de cerere, privind obligare pârâtei la plata sumei de 2207,00 lei, instanța reține că cererea reclamantului este întemeiată.
Astfel, pârâta se prevalează de faptul că în contractul de închiriere semnat de către părți, la pct. 3.3 se prevede că garanția se facturează (...), pentru daune (accidente) cauzate autovehiculului închiriat, constatate de către organele abilitate de Poliție (include și situația în care autovehicul este găsit lovit în parcare). Cu toate acestea pârâta nu a luat în considerare faptul că potrivit art. 1351 C. civil, răspunderea este înlăturată în caz de forță majoră sau de caz fortuit, dacă părțile nu convin contrariul sau legea nu prevede altfel. Or, în prezenta cauză, prin contractul semnat părțile nu au prevăzut că reclamantul va răspunde și în caz de forță majoră sau caz fortuit.
Cazul fortuit, după cum este definit în C. civil, este un eveniment care nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către cel chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. Or, în ceea ce-l privește pe reclamant, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că producerea accidentului a reprezentat un caz fortuit, acesta nu avea cum să prevadă că cealaltă persoană o să intre pe contrasens și o să acroșeze autovehiculul condus de el și nici nu putea să împiedice acest lucru, fiind exonerat de răspundere, potrivit art. 1351 alin.1 C.civil.
Susținerile pârâtei, potrivit cărora nu și-ar putea recupera prejudiciul este vădit neîntemeiată, având în vedere că cele două autovehicule erau asigurate. Mai mult, chiar dacă polița RCA nu ar acoperii întregul prejudiciu, pârâta are posibilitatea să se întoarcă pentru diferență împotriva celui vinovat de producerea accidentului, în baza răspunderii civile delictuale, până la repararea integrală a prejudiciului ( care poate să includă inclusiv imobilizarea - lipsa de folosință).
Nici faptul că reclamantul a semnat factura fiscală prin care i s-a reținut garanția nu are relevanță, atâta vreme cât este vorba despre o plată nedatorată, care poate fi solicitată în termenul de prescripție, potrivit art. 1341 C. civil.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de către reclamantul MARȚEAN R.-A., în contradictoriu cu pârâtul ., va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2207,00 lei.
Cu privire la petitul având ca obiect penalități de întârziere, instanța constată că acesta este întemeiat doar în parte. Deși a solicitat penalități constând în dobânda legală, de la data de 13.09.2013, instanța arată că potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, penalitățile sunt datorate de la scadență. Or, în prezenta cauză pârâta a fost pusă în întârziere prin cererea de chemare în judecată, care a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 16.09.2013, motiv pentru care va acorda penalități de întârziere constând în dobânda legală, de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la achitarea efectivă a debitului, și va respinge cererea de acordare a penalităților de întârziere aferente perioadei 13.09._13, ca neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că potrivit art. 1031 alin.1 C. proc. civilă, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit alin. 2 din același articol „cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuieli care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii”.
Având în vedere acest temei juridic, principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, precum și împrejurarea că reclamantul, pentru a promova prezenta cerere, a achitat taxa de timbru în valoare de 200 lei, și onorariu avocațial de 1500 lei, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1700 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul MARȚEAN R.-A., domiciliat în G., ..8, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., ., ., având ca obiect pretenții cu valoare redusă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2207,00 lei, reprezentând contravaloarea facturii din data de 03.01.2013, precum și penalități de întârziere constând în dobânda legală, de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la achitarea efectivă a debitului.
Respinge cererea de acordare a penalităților de întârziere aferente perioadei 13.09._13, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei, reprezentând taxa de timbru iar suma de 1500 lei onorariu avocațial.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Specializat Cluj.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
Red/.Dact/I.G./I.G./4 ex/15.02.2014
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 7200/2014.... | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 3605/2014. Judecătoria... → |
|---|
