Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4501/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4501/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 1247/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4501/2014
Ședința camerei de consiliu de la 30.04.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. P. SRL în contradictoriu cu pârâta M. P. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 17.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ( f.23), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.04.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 23.01.2014 sub nr._, reclamanta ., cu sediul în A. I., . nr. 6, jud. A., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj N., .. 39, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 6166,75 lei reprezentând debit principal, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ a livrat pârâtei anumite produse, însă aceasta din urmă nu a achitat integral contravaloarea facturii emise, înregistrându-se un debit restant de 6166,75 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 alin. (1) din C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 7 - 10 ).
Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 6 ).
Deși pârâtei i-a fost comunicat formularul de cerere, împreună cu înscrisurile anexate ( f. 12 - 14 ), totuși aceasta nu a completat formularul de răspuns.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din factura . nr. 0399 din data de 15.07.2013 ( f. 7 ), emisă pentru suma de 6166,75 lei, înscris ce nu a fost contestat de către pârâtă, între părțile litigiului s-au derulat raporturi materializate prin livrarea de către reclamantă, în favoarea pârâtei, a unei copertine retractabile verticale, pemtru un preț total de 9180,75, din care a fost achitată suma de 3014 lei ( f. 8 ), pentru restul rămas fiind eliberată factura anterior menționată, cu termen de plată la 30.07.2013 ( f. 7 ). Pe de altă parte, este de observat că, așa cum reiese din somația nr. 194 din data de 12.12.2013, recepționată de către pârâtă la 13.12.2013 ( f. 10 ), acesteia din urmă i s-a pus în vedere îndatorirea de a achita suma de 6166,75 lei în 15 zile de la primirea notificării, făcându-se mențiunea că, în caz contrar, la expirarea termenului acordat va fi introdusă o cerere de chemare în judecată, în vederea recuperării debitului restant.
În acest context, este de relevat că, la data de 17.12.2013, pârâta a emis ordinul de plată nr. 771 în favoarea reclamantei, pentru o sumă de 6166,75 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 399 din 15.07.2013 ( f. 22 ).
Ținând seama de aspectele anterior redate, instanța reține cǎ, într-adevăr, între părțile prezentului litigiu s-a încheiat un contract de vânzare, în sensul art. 1650 alin. (1) din C. Civ., iar una dintre obligațiile principale ale cumpărătorului se referă la plata prețului, după cum reiese din cuprinsul art. 1719 lit. b) din C. Civ., revenind vânzătorului posibilitatea de a obține executarea silită a obligației de achitare a contravalorii bunului, așa cum reiese din art. 1724 din C. Civ.
Totuși, în ce privește cauza de față, instanța constată că, în realitate, la data transmiterii prin serviciul de curierat a formularului de cerere, anume 22.01.2014 ( f. 11 ), respectiv la momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței, adică 23.01.2014 ( f. 2 ), dreptul de creanță al reclamantei, având ca obiect plata prețului bunului vândut, era deja stins ca urmare a plății voluntare efectuate de către pârâtă, potrivit ordinului nr. 771 din 17.12.2013, emis chiar pentru suma de 6166,75 lei ce face obiectul prezentului litigiu ( f. 22 ), așa încât față de această observație, trebuie apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată, aceasta din urmă nemaideținând un drept de creanță împotriva pârâtei la data învestirii instanței.
Din această perspectivă, este de reținut că, așa cum reiese din art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., formularea unei pretenții reprezintă una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii civile, a căror întrunire este examinată de către instanța sesizată, de principiu, în raport de momentul introducerii cererii, or în cauza de față, după cum s-a evidențiat mai sus, la data predării formularului de cerere către serviciul de curierat rapid, conform art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., în patrimoniul reclamantei nu se mai regăsea dreptul de creanță privind plata de către pârâtă a sumei de 6166,75 lei cu titlu de preț, obligația corelativă fiind stinsă anterior prin plată, ca urmare a somației transmise la 13.12.2013 ( f. 9 - 10 ).
În acest context, este de observat, totodată, că potrivit art. 1469 alin. (1) din C. Civ., Obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie, iar din cuprinsul art. 1488 alin. (1) - (3) din C. Civ. reiese împrejurarea că executarea obligației de a da o sumă de bani poate fi realizată fie prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate, fie prin utilizarea unui alt mijloc folosit în mod obișnuit, inclusiv un cec sau alt instrument de plată, acceptarea sa de către creditor fiind în asemenea circumstanțe efectuată sub condiția onorării instrumentului de plată. Nu mai puțin, trebuie relevat că, în baza art. 1497 din C. Civ., Dacă plata se face prin virament bancar, data plății este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani ce a făcut obiectul plății, însă acest text trebuie coroborat cu dispozițiile art. 1504 alin. (1) din C. Civ., potrivit cărora Dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor și vizat de instituția de credit plătitoare prezumă efectuarea plății, până la proba contrară. În ce privește cauza de față, instanța reține, așadar, că ordinul nr. 771 din 17.12.2013 face dovada plății efectuate de către pârâtă în favoarea reclamantei ( f. 22 ), la o dată mult anterioară introducerii formularului de cerere, atâta vreme cât acesta poartă viza instituției de credit ( f. 22 ), având în vedere și dispozițiile art. 2 pct. 16 din Regulamentul privind plățile emis de către B. N. R., din cuprinsul cărora rezultă că perioada de executare a ordinului de plată reprezintă intervalul de o zi sau două zile bancare consecutive în care un ordin de plată poate fi executat, așa încât față de o asemenea observație, trebuie apreciat că susținerea reclamantei, în sensul că pârâta a achitat întreaga creanță în timpul procesului, cererea rămânând fără obiect ( f. 17 ), nu este fundamentată de proba cu înscrisuri administrată, reclamanta nefăcând dovada că ordinul de plată menționat mai sus ar fi fost refuzat ori că nu ar fi fost acceptat sau că alimentarea contului său s-ar fi realizat ulterior introducerii cererii, nefiind așadar răsturnată prezumția instituită de art. 1504 din C. Civ.
În consecință, față de împrejurarea că pârâta a făcut dovada plății, ce a fost realizată cu mult timp înainte de sesizarea instanței, în condițiile art. 1488 alin. (2) și 1504 din C. Civ., cererea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată, reclamanta nedeținând un drept de creanță împotriva pârâtei, dată fiind stingerea obligației sale prin plată.
Referitor la cheltuielile de judecatǎ solicitate de către reclamantă, este de observat cǎ, potrivit art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecatǎ se include și taxa judiciarǎ de timbru. În ce privește prezenta cauză, cum cererea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată, se impune concluzia că reclamanta nu este îndreptățită a obține plata cheltuielilor de judecată pretinse, constând în suma de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru ( f. 6 ), aceasta fiind în culpă procesuală de vreme ce a sesizat instanța în contextul în care pârâta își îndeplinise anterior obligația. Referitor la timbrul judiciar la care se face referire în formularul de cerere, instanța constată că O. G. nr. 32/1995 nu mai este în prezent în vigoare, ca urmare a abrogării sale prin art. 58 din O. U. G. nr. 80/2013, oricum în raport de cererea formulată nefiind aplicat vreun timbru judiciar.
Pe de altă parte, este de observat că, potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, având în vedere împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal anterior redat, respectiv ținând seama de poziția reprezentantului pârâtei, exprimată cu ocazia dezbaterilor, instanța urmează a lua act că aceasta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea formulată de cǎtre reclamanta ., cu sediul în A. I., . nr. 6, jud. A., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj N., .. 39, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_.
Respinge ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 30.04.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
30.04.2014 - 4 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 3591/2014.... | Grăniţuire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
