Contestaţie la executare. Sentința nr. 461/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 461/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 24709/211/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 461/2014
Ședința Publică din 21.01.2014
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: D. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul N. D. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de pensii Cluj.
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 23.10.2012, sub nr._, contestatorul N. D. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de pensii Cluj, a formulat contestație la executare împotriva executării silite deschise de intimată împotriva acestuia prin somația nr._/08.05.2012 emisă în baza titlului executoriu în dosarul de executare nr. 75/2012, prin care solicită anularea somației precum și a tuturor actelor de executare din acest dosar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că, la data de 15.06._, C. Județeană de pensii Cluj i-a comunicat decizia nr.212/09.04.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, avându-se în vedere referatul Serviciului Plăți Prestații NR._/05.04.2012 din care rezultă că în perioada 01.05.2009 – 31.12.2009; 01.03._10; 01.01._11 s-a plătit suma de 45.884 lei, reprezentând drepturi salariale necuvenite, această sumă urmând a-i fi imputată în calitatea sa de beneficiar a indemnizației lunare reparatorii ( de revoluționar) în conformitate cu prevederile art. 4 alin.4 din Legea nr.341/2004. S-a apreciat de către intimată că suma respectivă a fost generată de depășirea salariului mediu brut pe economie.
A arătat că a contestat această decizie în fața instanței de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr._ .
De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele de bani solicitate pentru perioada 01.05.2009 – 15.06.2009, prin raportare la prevederile art. 179 alin.1 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiar în termenul general de prescripție de 3 ani.
Pe fond, a arătat că se impune anularea somație, deoarece aceasta are la bază un titlu executoriu emis în condiții de nelegalitate, deoarece în perioada de referință a avut un venit mai mic decât salariu mediu brut utilizat la fundamentare bugetului asigurărilor sociale de stat: în anul 2009 a avut un venit de 1702 lei, în anul 2010 – 1825 lei și în anul 2011 un venit de 1954 lei.
În ceea ce privește aspectele de formă, a arătat că Decizia nr.212/2012 este asimilată unui act administrativ fiscal, fiind o veritabilă decizie de impunere. Or, deciziile de impunere nu pot fi emise decât în baza unei declarații a contribuabilului sau în urma unei inspecții fiscale. Contestatorul a arătat că, în speță, nu a dat nicio declarație și nici organul fiscal nu a efectuat nicio inspecție.
A mai arătat că potrivit prevederilor art. 9 C.proc. fiscală și art. 41 alin.2 din Cartea Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, înainte de luarea oricărei decizii în material fiscală este necesară ascultarea contribuabilului. Or, în cazul de față nu s-a procedat la audierea sa, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 CEDO.
Contestatorul a formulat și cerere de suspendare a executării silite.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-174 C. proc. fiscală art. 274 C. proc. civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: somație (fila 10), decizia nr.212/2012 (fila 11), referat (f.12).
La solicitarea instanței s-a depus de către intimată copie de pe dosarul execuțional nr.75/2012 (f.32-93).
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
În ședința publică din data de 26.03.2013 instanța a admis cererea de suspendare a executării silite (f.97-98).
La termenul din data de 14.05.2013 a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Cluj prin care s-a atacat decizia de impunere, dosar soluționat irevocabil la data de 12.11.2013 prin Decizia nr. 4410/R/2013 A Curții de Apel Cluj (f.116-119).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 15.06._, C. Județeană de pensii Cluj i-a comunicat contestatorului decizia nr.212/09.04.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, avându-se în vedere referatul Serviciului Plăți Prestații NR._/05.04.2012 din care rezultă că în perioada 01.05.2009 – 31.12.2009; 01.03._10; 01.01._11 s-a plătit suma de 45.884 lei, reprezentând drepturi salariale necuvenite, această sumă urmând a-i fi imputată în calitatea sa de beneficiar a indemnizației lunare reparatorii ( de revoluționar) în conformitate cu prevederile art. 4 alin.4 din Legea nr.341/2004.
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.06.2012, pe rolul Tribunalului Cluj sub nr._, reclamantul N. D. în contradictoriu cu pârâta C. JUDETEANĂ DE PENSII CLUJ, a contestat Decizia nr.212/09.04.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Prin Decizia nr.4410/R/2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis în parte recursul declarat de către contestatorul N. D. împotriva sentinței nr.8674/2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ și în consecință a dispus anularea în parte a Deciziei nr.212/09.04.2012 emisă de către intimata și a înlăturat obligația contestatorului din prezenta cauză de a restitui sumele încasate în perioada 01.03._10 și perioada 01.01._11, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
În drept, potrivit art. 172 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Potrivit alin. 3 din din același articol, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Având în vedere obiectul și motivarea prezentei contestații, precum și faptul că, în cauză, se contestă un titlu executoriu, înscris ce nu provine de la o instanță de judecată sau organ jurisdicțional, urmează a se stabili dacă contestatorul avea la îndemână alt mijloc procedural pentru a invoca apărări de fond.
În acest sens, instanța apreciază că, în interpretarea prevederilor art. 172 alin. 3 Cod procedura civila, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatoarei în vederea clarificării titlului executoriu.
Astfel, în condițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Iar, potrivit alin. 3, baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
În acest context se impune a fi realizată distincția între titlul de creanță, titlu executoriu și actul administrativ fiscal. Titlul de creanță fiscala este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Astfel, art. 41 din Codul de procedura fiscala, definește actul administrativ ca fiind „actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale”. Rezultă, deci, că noțiunea de act administrativ fiscal are o sferă mai larg decât cea a titlului de creanță fiscală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală care vorbesc de titluri de creanță sau alte acte administrative.
În ceea ce privește noțiunea de „titlu executoriu”, art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea la scadență, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod. Așadar, între cele două titluri, există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Prin urmare, evoluția în timp a aceluiași titlu și ajungerea la scadență, determină transformarea acestuia în instrument de executare silită, important fiind caracterul definitiv al titlului de creanță în fond, în raport de cum acesta a fost contestat pe căile prevăzute de lege, în condițiile în care a și fost cunoscut de către debitor, fiind îndeplinită cerința comunicării titlului. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Astfel, deși au naturi juridice diferite, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu se suprapun în ceea ce privește fondul sau conținutul dreptului pus în executare. În acest sens, potrivit art. 43 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă și cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului. Iar art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 dispune că titlul executoriu emis potrivit alin. 1 de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Rezultă, deci, că aspectele de fond referitoare la natura sumei și cuantumul acesteia, anume datorarea sumei sau determinarea cuantumului, trebuie să fie invocate în procedura contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ fiscal în legătură cu acesta, reglementată de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală, în caz contrar ajungându-se ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil.
În speță, Contestatorul a atacat titlul de creanță constând în Decizia nr.212/2012 în termenul legal la Tribunalul Cluj. Titlul de creanță a devenit titlul executoriu prin sentința nr. 8674/2013 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a respins acțiunea formulată de către contestator.
Prin Decizia nr.4410/R/2013, titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită în dosarul execuțional nr.75/2012 al intimatei a fost anulat în parte, cu privire la sumele încasate în perioada 01.03._10 și perioada 01.01._11.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile legale menționate și considerentele anterioare instanța va anula în parte somația nr._/08.05.2012 precum și toate actele de executare efectuate de către intimată în dosarul execuțional nr.75/2012 cu privire la sumele încasate în perioada 01.03._10 și în perioada 01.01._11.
În ceea ce privește executarea silită pornită pentru sumele aferente perioadei 01.05._09, instanța reținând că executarea silită împotriva contestatorului este începută în baza unui titlu executoriu valabil ( anularea acestuia fiind numai în parte) și, având în vedere, că nu reiese din materialul probator alte motive de nelegalitate ale actelor de executare silită, va respinge contestația la executare cu privire la executarea civilă pornită în temeiul somației de plată nr._/08.05.2012 și a titlului executoriu Decizia nr.212/09.04.2012, pentru sumele aferente perioadei 01.05._09, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către contestator cu privire la sumele datorate pentru perioada 01.05.2009 – 15.06.2009, instanța arată că aceasta este o critică de fond care a fost formulată în cadrul contestării titlului de creanță în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj fiind soluționată prin respingerea excepției ca neîntemeiată, soluție menținută și în recurs.
Instanța nu va reține nici apărarea contestatorului potrivit căreia dacă titlul executoriu a fost anulat în parte, se impune ca somația de executare precum și toate actele de executare să fie anulate în întregime, urmând a se emite un nou titlu executoriu și o nouă somație. Nulitatea parțială este acea nulitate care desființează numai o parte din efectele actului juridic, celelalte efecte menținându-se întrucât nu contravin legii.
În temeiul art. 274 C. proc. civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Văzând acest temei juridic precum și faptul că cea căzută în pretenții este intimata, instanța o va obliga să plătească contestatorului suma de 694,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul N. D., domiciliat în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Cluj, cu sediul în Cluj-N., .. 2, jud. Cluj.
Anulează în parte somația nr._/08.05.2012 precum și toate actele de executare efectuate de către intimată în dosarul execuțional nr.75/2012 cu privire la sumele încasate în perioada 01.03._10 și în perioada 01.01.._11.
Respinge contestația la executare cu privire la executarea civilă pornită în temeiul somației de plată nr._/08.05.2012 și a titlului executoriu Decizia nr.212/09.04.2012, pentru sumele aferente perioadei 01.05._09, ca neîntemeiată.
Obliga intimata să plătească contestatorului suma de 694,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar și onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, azi, 21.01.2014.
P., GREFIER,
I. G. D. S.
Red. I.G./Thred. I.G./
4 ex./26.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3324/2014. Judecătoria... → |
|---|
