Obligaţie de a face. Sentința nr. 4062/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4062/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 25057/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4062/2014
Ședința publică din data de 15.04.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de către reclamantul R. C. A. în contradictoriu cu pârâta U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.03.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 01.04.2014 și apoi pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei la data de 23.10.2012 sub numărul_/211/2012, reclamantul A. R. C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR DE INSOLVENȚĂ, prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24.10.2009 în cadrul căruia acesta a fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecțiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment; în subsidiar, să dispună restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24.10.2009 și urmarea a cumulării obținut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvență definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24.10.2009; obligarea pârâtei la plata de daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, la nivelul venitului mediu lunar al practicienilor de insolvență din cadrul UNPIR Filiala Cluj, ulterior faptei de discriminare urmare căreia nu a fost admis ca practician în insolvență la examenul de admitere în profesie din data de 24.10.2009 și până la data admiterii acestuia în profesie.
În motivare, a arătat, în esență, că la data de 09.10.2009 s-a înscris la examenul de admitere în profesia de practician în insolvență, la sediul Filialei UNPIR Cluj-N.. Prin adresa nr. 203/20.10.2009 a înregistrat la sediul filialei UNPIR Cluj o cerere prin care a solicitat, justificat cu motive medicale, condiții speciale de examinare, concret, acordarea unui timp suplimentar de ½ față de timpul normal de examinare. A mai arătat că în baza acelorași acte medicale atestând o . tulburări de concentrare, deteriorare cognitivă și slabă capacitate de concentrare a atenției cu rezultate slabe ca viteză, i s-a oferit beneficiu unul timp suplimentar de examinare în iunie 2009 cu ocazia susținerii examenului final de absolvire a cursului „Human Rights, Law, Theory and Practice” organizat de către London School of Economics and Political Science.
A mai arătat reclamantul că aceste afecțiuni medicale necontagioase au fost dobândite în urma unui grav accident rutier produs în data de 19.12.2003, soldat cu traumatisme serioase: stare comatoasă prelungită grad 3 Glasgow, datorită unui politraumatism cerebral cu focare multiple. A arătat că efectul programelor de recuperare este evidențiat de redobândirea în mare măsură a capacităților fizice și psihice astfel încât Comisia județeană de expertiză a capacității de muncă Cluj a constatat în luna aprilie 2007 că este apt de muncă, dar cu program parțial, pentru a-și proteja totuși sănătatea. Din toamna anului 2007 desfășoară cu succes activitatea de consilier ( cu normă parțială). Activitatea de practician în insolvență nu diferă mult de cea de consilier juridic, astfel încât a considerat că va putea practica această profesie.
A mai arătat că întrucât a presupus că s-ar putea ca, în condiții de stres, sub imperiul unei limitări temporale, viteza de reacție și capacitatea de concentrare nu sunt suficient de eficiente, a solicitat motivat timp suplimentar, dar Comisia de examinare numită pentru acel concurs nici măcar nu a binevoit să-i răspundă solicitării formulate în scris anterior datei stabilite pentru examen.
În continuare a arătat că în data de 24.10.2009 s-a prezentat în București, la examen și la întrebarea sa privitoare la solicitarea de timp suplimentar, i s-a răspuns că nimeni nu știa nimic de existența acelei adrese. Ulterior, în urma discuțiilor purtate cu Secretarul General A. F., acesta i-a comunicat verbal că nu se pune problema de acordare de timp suplimentar pentru că legea nu prevede așa ceva, deși i-a comunicat acestuia că rezolvarea acestei situații speciale este strict de competența Comisiei de Examinare stabilită pentru acel examen, ținând cont de legislația în vigoare referitoare la combaterea discriminării, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care reprezintă transpunerea în dreptul intern a Directivei Consiliului 2000/78/CE din data de 27.11.2000, care conform prevederilor art. 20 și art. 148 alin. 2 din Constituție face parte din dreptul intern.
A susținut examenul și cu toate că a fost victima situației mai sus descrise a acumulat 99 puncte din 200 posibile, iar baremul de promovare era de 120 de puncte. Aceste 99 puncte au fost acumulate în condițiile în care la ultimele 20 de întrebări a răspuns aleatoriu, pentru că nu i s-a acordat timp suplimentar.
A mai arătat că după aflarea rezultatelor a depus o contestație, înregistrată sub nr. 213/27.10.2009, prin care a solicitat comunicarea unui răspuns scris la cererea nr. 203, depusă la data de 20.10.2009, pentru a putea motiva contestarea rezultatelor la testare. Nu a primit nici un răspuns și în consecință a depus o motivare a contestației înregistrată sub nr. 220/09.11.2009. La data de 19.11.2009 a primit răspuns la ambele sesizări conținând același răspuns în sensul lipsei unei prevederi legale care să permită prelungirea timpului de examen. Reclamantul a susținut că această situație este incalificabilă, având în vedere că există o legislație concertată în România și U. Europeană referitoare la actele de combatere a discriminării, cum ar fi Directiva Consiliului 2000/78/CE din data de 24.11.2000, legislație pe care speră că numai UNPIR-ul nu o cunoaște.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 20 art. 148 din Constituția României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, art. 6 lit. d, art. 7 alin.1, 2, 3 din OG nr.137/31.08.2000 modificată, art. 2 lit. g din HG nr.1194/27.11.2001, modificată, privind Organizarea și funcționarea Consiliului Național de Combaterea Discriminării, Recomandarea R. (2004)5 adoptată la data de 12 mai 2004 la cea dea 114 sesiune a Comitetului de Miniștri din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: hotărârea nr. 126/07.07.2010 pronunțată de către CNCD în soluționarea petiției nr._/04.12.2009(f. 7-21), corespondență electronică (f. 22-23).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform art. 27 din OG nr.137/2000.
Legal citat, pârâta a depus întâmpinare prin care au solicitat pe cale de excepție declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției necompetenței materiale a arătat că potrivit art. 46 din OUG nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, aprobată prin Legea nr. 254/2007 UNPIR este „persoană juridică de utilitate publică, autonomă și fără scop lucrativ, din care fac parte practicienii în insolvență, în condițiile stabilite de prezenta ordonanță. Sediul UNPIR se află în municipiul București”. Dispozițiile art. 47 din același act normativ prevăd că „UNPIR controlează și supraveghează activitatea practicienilor de insolvență, autoritatea acesteia se întinde pe întregul teritoriul al țării”.
Statutul de persoană juridică de utilitate publică este confirmat și de art. 1, art.3 și art.5 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență ( act publicat în MO nr. 724/13.10.2011), UNPIR fiind o autoritate publică de nivel central, cu acoperire națională, organizând la nivel local propriile filiale.
Conform art. 3 pct.1 din C. proc. civilă, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin. 1 lit. f din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, refuzul de soluționare a unei cereri referitoarea la un drept sau un interes legitim este asimilat actelor administrative unilaterale. Potrivit art. 10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel.
A mai arătat că față de împrejurarea în cauză, întrucât reclamantul a solicitat să se constate că UNPIR, ca și instituție centrală, i-a refuzat solicitarea de a-i acorda timp suplimentar în vederea susținerii examenului de primire în profesia de practician în insolvență, competența materială aparține în fond, curții de apel.
Pe fond, pârâta a arătat în esență că art. 53 lit. a din OUG nr.86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență stabilește examenul de admitere în profesie este organizat în mod unitar, la nivel național de către Consiliul național al UNPIR ( numit în continuare CNC). În virtutea acestei dispoziții, prin Decizia nr.7 din data de 04.07.2009, CNC a aprobat textul anunțului privind organizarea examenului de acces în profesie. În detaliile organizatorice se prevedea în mod expres că durata examenului este de 120 de minute. Aceste reguli erau cunoscute de către reclamant, astfel cum rezultă din cererea de înscriere la examen, semnată de către acesta, în care se declara expres că a luat la cunoștință de regulile de examen.
Derogarea de la regulile proprii poate fi aprobată exclusiv de către CNC în virtutea atributului său de organizator al examenului. Or, este evident faptul că reclamantul a avut posibilitatea să aducă la cunoștința UNPIR situația sa medicală specială încă de la momentul depunerii actelor de înscrierea la concurs, însă a ales să comunice acest fapt cu 4 zile înainte de concurs, punând astfel UNPIR în imposibilitatea practică de a acționa în timp real raportat la dispozițiile legale stricte privind organizarea examenului de admitere în profesie. Prin urmare, a mai arătat pârâta, lipsa de diligență cu care acesta a acționat nu este imputabilă pârâtei, în condițiile în care informațiile legate de examen erau cunoscute, sălile de examen erau închiriate pe un termen limitat, seriile participanților la examen erau cunoscute, etc.
A mai arătat pârâta că, trecând peste aspectele privind temeinicia sau netemeinicia refuzului UNPIR în acordarea unui timp suplimentar solicitat, a înțeles problema cu care se confruntă reclamantul și prin Decizia nr. 3/19.03.2010 precum și prin adresa nr. 593/10.05.2010 a hotărât ca în cazul în care dl. A. R. C. se va înscrie la un alt examen de dobândire a calității de practician în insolvență și se va acorda un timp suplimentar de examinare. Totodată s-a luat decizia ca în situația în care reclamantul se va prezenta la un alt examen, acesta să fie scutit de plata taxei de examinare. Reclamantul a luat cunoștință de soluția adoptată de către CNC în ceea ce îl privește, înscriindu-se la examenul organizat în luna octombrie 2010, însă nu s-a prezentat la examen, fiind declarat absent.
În fine, a arătat pârâta a arătat că în ceea ce privește cererea de primire în profesia de practician în insolvență, aceasta nu este întemeiată, nota obținută la examen fiind de 6,15 față de nota minimă de promovare care este 7. În ceea ce privește cererea de acordare a unei ore în vederea rezolvării ultimelor 20 de întrebări, a arătat că grilele respective au fost publicate pe site-ul UNPIR împreună cu răspunsurile, ori să i se acorde această posibilitate acum, după atâta timp ar reprezenta o discriminare față de ceilalți candidați. Referitor la solicitarea de-a fi obligată pârâta să achite daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, a arătat pârâta că se impune respingerea acesteia motivat de împrejurarea că solicitare pornește de la prezumția că reclamantul ar fi promovat examenul în anul 2009.
În drept, au invocat prevederile art. 115, OUG nr.86/2006, Legea nr.254/2007, Legea nr. 554/2004.
În probațiunea au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat la dosar în copie: cerere înscriere reclamant (f.30), cerere acordare timp suplimentar (f.32), acte medicale (f.33-37), contestație (f38), contestația nr. 213/2009 (f.43-49), buletin de examinare (f.50), decizia nr. 7 a CNC (F.55-57).
Reclamantul a depus în data de 12.03.2013, prin serviciul registratură răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N., ca neîntemeiată, arătând că UNPIR nu este o autoritate publică ci o persoană juridică de utilitate publică autonomă.
Prin Sentința civilă nr.5499/2013 pronunțată de către instanță în dosarul civil nr._/211/2012, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N., invocată de către pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, fiind înregistrat pe rolul acesteia la data de 11.04.2013, sub nr._ .
Prin Sentința civilă nr.308/2013, pronunțată la data de 14 mai 2013, în dosarul de mai sus, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj-N.. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6215 pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 17.09.2013 a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
La data de 28.10.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr._ .
La termenul din data de 28.01.2014, reclamantul și-a precizat oral cererea cu privire la daunele solicitate, în sensul că solicită daune morale în cuantum de 10.000 Euro.
La solicitarea instanței a depus precizarea de acțiune în scris cu privire la daunele solicitate, astfel: 10.000 Euro daune morale, datorate pentru prejudiciul de imagine, respectiv acțiunile următoarea pe care a fost obligat să le intreprindă, cum ar fi cheltuieli de deplasare la București, atât pentru promovarea și susținerea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 487/2009 privitor la petiția nr._/04.12.2009 soluționat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cât și cheltuielile de transport și subzistență pentru prezentarea la examenul de admitere în profesie din luna octombrie 2010, precum și pentru cel puțin două vizite anuale făcute la sediul Uniunii Practicienilor de Insolvență în încercarea de soluționare pe cale amiabilă a acestui litigiu; 5500 Euro, echivalent în lei/lună începând cu luna noiembrie 2009 și până la înscrierea efectivă a reclamantului ca și practician de insolvență, înscrierea care să aibă caracter retroactiv, începând cu luna noiembrie 2009, lună începând cu care, în lipsa faptei de discriminare săvârșite de pârâtă trebuia să fie admis în profesia de practician de insolvență. A arătat că valoarea acestor daune interese solicitate cu titlu de beneficiu nerealizat este în sumă de 275.000 Euro, calculat pentru perioada nov. 2000 – ianuarie 2014. În ceea ce privește daunele interese cu titlu de beneficiul nerealizat, a arătat că este consilier juridic definitiv începând cu luna iulie 2006. În perioada 2008 – nov. 2012 a ocupat funcția de Șef departament juridic în cadrul BEN&BEN SA. Începând cu anul 2010 este mediator autorizat, membru fondator al Colegiului Mediatorilor din Regiunea Nord-Vest, fiind ales din anul 2013 Director Administrativ. Din datele furnizate de site-ul oficial al Ministerului finanțelor, patru administratori judiciari din raza filialei UNPIR Cluj obține venituri de peste 65.000 Euro/an, ceea ce reprezintă un venit minim de 5500 Euro/lună, un venit comparabil cu cel pe care l-ar fi putut obține și el în lipsa faptei de discriminare.
Pârâta a depus în data de 06.03.2014, întâmpinare la precizarea de acțiune, prin care a solicitat respingerea cererilor de obligare a acesteia la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 5500 Euro/lună, cu titlu de beneficiul nerealizat.
Cu privire la daunele morale, a arătat pârâta, că reclamantul motivează acest capăt de cerere doar prin prisma prejudiciului de imagine suferit. Celelalte argumente ale acestui capăt de cerere fiind argumente ce pot susține exclusiv o cerere de daune materiale nu și morale. Mai mult, a arătat că nici cheltuielile de transport solicitate și nici prejudiciul de imagine nu au fost dovedite. De asemenea, fiind vorba despre o cerere în răspundere civilă delictuală, trebuie să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, printre care se numără și existența unui prejudiciu nepatrimonial. Or, reclamantul nu a dovedit existența unui prejudiciu de imagine, așa cum susține. Mai mult, în anul imediat următor, reclamantul avea posibilitatea de a participa la examen, cu acordarea timpului suplimentar de examinare și fără plata unei taxe de participare.
În ceea ce privește daunele materiale, constând în suma de 5500 Euro/lună, din luna noiembrie 2009 și până în prezent, a arătat că simpla indicare a veniturilor unor practicieni de insolvență nu poate duce imediat la concluzia că și reclamantul ar fi putut beneficia de această sumă. Mai mult, faptul că reclamantul este consilier juridic și mediator, în același timp nu constituie o dovadă a beneficiului nerealizat.
Reclamantul a depus la data de 24.03.2014 răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că există fapta ilicită ( adică fapta de discriminare). Referitor la prejudiciu, a mai arătat reclamantul că prejudiciul de imagine constă în faptul că în urma nepromovării acestui examen de admitere în profesie a fost și este supus oprobriului și desconsiderării publice, fiind considerat în mod nejustificat o persoană cu grave probleme medicale și mentale, incapabilă să desfășoare o activitate productivă. În plus, suplimentar prejudiciului de imagine, a arătat că începând cu luna noiembrie 2012, se mai adaugă starea de nesiguranță, consum psihic și frământare determinată de lipsa unui loc de muncă, pierdut intempestiv prin . fostului său angajator. Or, în condițiile în care capacitatea sa de muncă este redusă la jumătate, a fost și este în imposibilitatea de a desfășura o activitate productivă cu normă întreagă, de natură să-i asigure măcar veniturile necesare supraviețuirii. A arătat că comisia de expertiză medicală încă mai consideră că starea sa medicală necesită un program de lucru cu normă parțială.
Referitor la daunele interese solicitate, cu titlu de beneficiul nerealizat, în sumă de 5500 Euro/lună, a arătat că, din poziția de șef de departament juridic al unuia dintre cele mai mari grupuri de firme din Cluj-N., în speță grupul de firme Ben&Ben, care cuprinde nu mai puțin de 15 societăți, dintre care mai bine de patru sunt în diferite faze ale procedurii de insolvență, consideră că putea să preia cel puțin aceste patru proceduri de insolvență, obținând venitul la care a făcut referire.
În ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia în anul 2010 i s-a oferit posibilitatea de a participa la examenul organizat, fără să mai achite taxa de înscriere și cu acordarea de timp suplimentar, a arătat că UNPIR a modificat în anul 2010 condițiile de examinare și, mai mult, în loc să-l pună în situația anterioară și să îl supună unui test de o oră care să cuprindă ultimele 20 de întrbări din examenul de admitere, a fost de acord doar cu readministrarea întregului test. A mai arătat că cele 99 de puncte câștigate, reprezintă un drept câștigat. În continuare, reclamantul a arătat algoritmul prin care a susținut examenul și întrebările la care a răspuns corect, raportat la numărul lor și dificultate, dacă ar fi dispus de timp suplimentar, ar fi fost declarat admis la examen.
Referitor la opinia formulată de către pârâtă, potrivit căreia reclamantul a stat în pasivitate din anul 2010, a arătat că prin adresa formulată sub nr. 1986/01.11.2010, a solicitat UNPIR acordarea timpului de examinare suplimentar recomandat de CNCD, în condiții similare de examinare cu cele din anul 2009. Decizia nr. 11/19.11.2010 prin care este respinsă solicitarea sa, nu i-a fost comunicată decât la termenul din data de 11.03.2014, așa încât dacă ar fi avut cunoștință de atitudinea UNPIR nu s-ar fi lăsat dus cu vorba atâta vreme.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul reclamantului (f.47-49),
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
În fapt, reclamantul a fost victima unui grav accident rutier produs în data de 19.12.2003, soldat cu traumatisme serioase: stare comatoasă prelungită grad 3 Glasgow, datorită unui politraumatism cerebral cu focare multiple. În urma accidentului a fost diagnosticat cu o diminuare a funcției prosexice și deteriorare cognitivă, în special tulburare de concentrare și capacitate de concentrare a atenției cu rezultate slabe, ca viteză, conform biletului de ieșire din spital și scrisorii medicale depuse la dosar (f.33-35).
La data de 04.10.2009 reclamantul s-a înscris la examenul de admitere în profesia de practician în insolvență, la sediul Filialei UNPIR Cluj-N. (f.31). Prin adresa nr. 203/20.10.2009 înregistrată la sediul filialei UNPIR Cluj, a formulat o cerere prin care a solicitat, justificat de motive medicale, condiții speciale de examinare, concret, acordarea unui timp suplimentar de ½ față de timpul normal de examinare (f.32).
La data de 24.10.2009, a susținut examenul și a acumulat 99 puncte din 200 posibile, iar baremul de promovare era de 120 de puncte.
Ulterior, reclamantul a depus o contestație, înregistrată sub nr. 213/27.10.2009, prin care a solicitat comunicarea unui răspuns scris la cererea nr. 203, depusă la data de 20.10.2009, pentru a putea motiva contestarea rezultatelor la testare. neprimind un răspuns a depus o motivare a contestației înregistrată sub nr. 220/09.11.2009. La data de 19.11.2009 a primit răspuns la ambele sesizări conținând același răspuns în sensul lipsei unei prevederi legale care să permită prelungirea timpului de examen (f.39).
În baza acelorași acte medicale atestând o . tulburări de concentrare, deteriorare cognitivă și slabă capacitate de concentrare a atenției cu rezultate slabe ca viteză, i s-a oferit beneficiu unul timp suplimentar de examinare în iunie 2009 cu ocazia susținerii examenului final de absolvire a cursului „Human Rights, Law, Theory and Practice” organizat de către London School of Economics and Political Science (f.22).
Prin Hotărârea nr. 126/07.07.2009 pronunțată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. 487/2009, ca răspuns la Petiția nr._ din data de 04.12.2009, s-a reținut că aspectele sesizate în petiție intră sub incidența prevederilor art. 2 alin.3 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare (f.80).
În urma acestei hotărâri, pârâta, prin Decizia nr. 3/19.03.2010 precum și prin adresa nr. 599/10.05.2010 a hotărât ca în cazul în care reclamantul se va înscrie la un alt examen de dobândire a calității de practician în insolvență i se va acorda un timp suplimentar de examinare. Totodată s-a luat decizia ca în situația în care reclamantul se va prezenta la un alt examen, acesta să fie scutit de plata taxei de examinare.
Reclamantul a luat cunoștință de soluția adoptată de către CNC în ceea ce îl privește, înscriindu-se la examenul organizat în luna octombrie 2010 (f.13), însă nu s-a prezentat la examen, fiind declarat absent.
În drept, potrivit art. 27 alin.1 din OG NR. 137/2000 „Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului”.
În speță, instanța constată că prin Hotărârea nr. 126/07.07.2009 pronunțată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. 487/2009, s-a reținut că a avut loc o faptă de discriminare a reclamantului, cu ocazia susținerii examenului de admitere în profesie, prin faptul că nu i s-a acordat timpul de examen suplimentar solicitat, ca urmare a situație sale medicale diferite.
În ceea ce privește petitul numărul 1 formulat de către reclamant, de obligare a pârâtei să-l declare promovat la examenul de primire în profesia din data de 24.10.2009, instanța constată că nu este întemeiat, pentru motivele care urmează. Primirea în prefesia de practician de insolvență este reglementată de art. 53 lit. a din OUG nr.86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, potrivit căruia examenul de admitere în profesie este organizat în mod unitar, la nivel național de către Consiliul național al UNPIR. Instanța nu se poate substitui acestui organism, pentru a dispune declararea reclamantului promovat.
Restabilirea situației anterioare, reglementată de art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000 prevede înlăturarea situației de discriminare, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 2 lit. b din OG nr.137/2000, potrivit căruia o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită religie sau convingeri, cu o anumită dizabilitate (...). Situația de discriminare a fost înlăturată de către pârâtă, prin Decizia nr. 3/19.03.2010 precum și prin adresa nr. 599/10.05.2010, prin care a hotărât ca în cazul în care reclamantul se va înscrie la un alt examen de dobândire a calității de practician în insolvență i se va acorda un timp suplimentar de examinare. Totodată s-a luat decizia ca în situația în care reclamantul se va prezenta la un alt examen, acesta să fie scutit de plata taxei de examinare.
Referitor la petitul a doilea, potrivit căruia se solicită restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră, cuprinzând doar ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere din profesie din data de 24.10.2009, și urmare rezultatului obținut să fie declarat admis în profesie, instanța arată că nici acesta nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare. În primul, rând, după cum rezultă din grila de examen completată de către reclamant (f.40), acesta a răspuns la toate cele 60 de întrebări, neexistând nicio dovadă că din lipsa timpului, reclamantul nu ar fi putut răspunde la ultimele 20 de întrebări. După cum însuși reclamantul a recunoscut în fața instanței, modul său de rezolvare a problemelor implica faptul că prima dată parcurgea toate întrebările și dădea răspunsul direct, la întrebările mai simple și apoi, la a doua trecere peste chestionar, rezolva problemele mai grele. Or, în aceste condiții, rezultă că reclamantul a dat răspunsul, cel puțin la prima trecere peste chestionar și la o parte din ultimele 20 de întrebări, astfel încât susținerea că nu a avut timp să soluționeze ultimele 20 de întrebări, apare ca neîntemeiată, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine la care din cele 60 de întrebări nu a putut răspunde reclamantul, sau mai bine zis, la care ar fi dat un răspuns diferit de cel pe care l-a dat. Mai mult, a admite ca reclamantului să i se administreze un examen în vederea soluționării ultimelor 20 de întrebări din grilele de examen utilizate de pârâtă în data de 24.10.2009, ar constitui o discriminare față de ceilalți candidați, raportat la perioada de timp avută la dispoziție pentru însușirea întrebărilor și răspunsurilor aferente examinării, cu atât mai mult cu cât aceste grile precum și răspunsurile corecte au fost publicate pe site-ul UNPIR, fapt ce a permis reclamantului să ia cunoștință de acestea. Susținerea acestuia din urmă, că din anul 2009 a avut altceva mai bun de făcut decât să învețe răspunsul la întrebările respective este neîntemeiată, deoarece, în ipoteza în care instanța ar încuviința un astfel de petit, de la pronunțarea hotărârii și până la organizarea examenului de către pârâtă, reclamantul ar avea timp suficient să învețe nu doar răspunsurile la ultimele 20 de întrebări ci la toate cele 60 de întrebări din toate variantele de concurs. Or, acesta nu ar mai fi examen de verificare a cunoștințelor.
În ceea ce privește ultimul petit formulat de către reclamant, de obligare a pârâtei la plata de daune interese, formate din daune materiale și morale, instanța arată că acesta este întemeiat doar în parte.
Conform art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art.999 cod civil prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Din prevederile legale amintite rezultă că pentru a fi in prezența unei răspunderi delictuale pentru fapta proprie trebuie să fie întrunite următoarele condiții: să existe prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau greșeala, adică vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Prejudiciul reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a unei fapte ilicite săvârșită de o altă persoană. Prejudiciul poate fi: patrimonial și nepatrimonial ( moral). Prejudiciul patrimonial - poate fi material ( distrugerea unui bun, cheltuieli efectuate, etc.) sau corporal ( reducerea capacității de muncă); prejudiciul nepatrimonial există în cazul prejudiciului estetic, al atingerii aduse onoarei sau demnității, al suferinței provocate de durerile fizice ( pretium doloris), al suferinței de ordin afectiv ( pretium affectionis), etc.
In ceea ce privește prima condiție, și anume existența prejudiciului, instanța arată că prejudiciul trebuie, pentru a da dreptul victimei să ceară autorului faptei ilicite să-l repare, să fie cert și nereparat. Un prejudiciu este cert atunci când existență lui este sigură, neîndoielnică și totodată poate fi evaluat in prezent. Sunt certe prejudiciile actuale și prejudiciile viitoare și sigure.
În ceea ce privește prejudiciul material, instanța arată că reclamantul a solicitat obligare pârâtei la plata sumei de 5500 Euro, echivalent în lei lunar, începând cu luna noiembrie 2009 și până în luna înscrierii sale în tabloul practicienilor de insolvență. Reclamantul, în solicitarea acestui prejudiciu, a pornit de la premisa că în lipsa faptei de discriminare ar fi fost promovat examenul, suma solicitată fiind apoi calculată prin raportare la veniturile medii realizate de către practicienii de insolvență. Or, din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că în lipsa faptei de discriminare, reclamantul ar fi promovat examenul susținut în anul 2009. Explicațiile date de către reclamant cu privire la numărul întrebărilor cu dificultate mare la care a răspuns corect, numărul de puncte obținute (123), față de cele necesare promovării examenului (140 puncte), respectiv numărul de puncte pe care le-ar fi putut obține nu reprezintă altceva decât simple calcule statistice, fără valoare juridică. Singura cale prin care un candidat este declarat promovat la examenul de admitere în profesie este cea de susținerea a unui examen organizat de către pârâtă, în urma căruia să obțină numărul necesar de puncte și pe baza acestora să fie declarat promovat. Or, deși reclamantului i s-a acordat ulterior posibilitatea susținerii examenului, cu acordarea de timp suplimentar, precum și prin scutirea acestuia de plata taxei de înscriere, acesta nu a susținut din nou examenul. Deși reclamantul a încadrat la daune morale, cheltuielile de deplasare la București și cele necesare întreținerii sale în aceste deplasări, instanța arată că este vorba tot despre daune materiale, care însă nu au fost dovedite prin niciun înscris. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune materiale, aceste daune nefiind dovedite.
Reclamantul a mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 10.000 Euro daune morale, pentru prejudiciul de imagine cauzat, respectiv cheltuielile efectuate prin deplasările repetate la București, ca urmare a faptei de discriminare la care a fost supus. A arătat că suma solicitată reprezintă o compensare minimă a prejudiciului de imagine suferit, fiind considerată o persoană limitată din punct de vedere medical, și percepută ca o persoană cu dizabilități.
Cu privire la acest capăt de cerere, instanța reține că în cauză a existat un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința psihică la care a fost supus reclamantul ca urmare a faptei de discriminare a pârâtei. Apărarea acesteia din urmă, potrivit căreia reclamantul nu a făcut dovada că imaginea sa a fost prejudiciată nu este întemeiată. Astfel, pentru a exista un prejudiciu moral, nu este neapărat necesar ca această imagine a reclamantului să fie afectată în ochii celorlalți, fiind suficient ca ea să fie afectată în proprii săi ochii. Or, rezultă din actele depuse la dosar faptul că prin fapta de discriminare la care a fost supus, i s-au produs reclamantului suferințe psihice, acesta având convingerea că în urma acesteia, a fost și este supus oprobiului și desconsiderării publice, fiind considerat în mod nejustificat o persoană cu grave probleme medicale și mentale, incapabilă să desfășoare o activitate productivă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale care se cuvin pârâtului instanța reține că, în lipsa unor criterii legale pentru stabilirea acestora, la cuantificarea prejudiciului moral se va raporta la criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectata situația familială, profesionala si sociala, fără însă ca sumele acordate să constituie o sancțiune pentru pârâtă sau venituri nejustificate pentru reclamant. În stabilirea cuantumului acestor daune morale, instanța va lua în considerare, culpa părților în producerea prejudiciului precum și atitudinea părților, ulterior faptei de discriminare. Sub acest aspect, instanța reține că reclamantul s-a înscris la examenul de dobândire a calității de practician de insolvență în data de 08.10.2009. La momentul respectiv, acesta nu a solicitat acordarea unui timp suplimentar de examinare. La data de 20.10.2009, cu doar 4 zile înainte de susținerea examenului, reclamantul a solicitat Comisiei de supraveghere a examenului, acordarea unui timp suplimentar de 1 oră peste timpul normal de examinare de 120 de minute. Or, instanța reține că și reclamantul are o culpă proprie în producerea faptei de discriminare, prin modul în care a înțeles să formuleze solicitarea de acordarea a unui timp suplimentar, solicitare care nu a fost depusă într-un termen rezonabil, mai ales având în vedere că era vorba despre o solicitare specială, neuzuală, care pentru a putea fi analizată în mod corespunzător necesita alocarea unui timp corespunzător. Reclamantul cunoștea starea sa de sănătate încă din momentul în care s-a înscris la examen, dar cu toate acestea a ales să formuleze cererea de acordare timp suplimentar în data de 20.10.2009 și nu în data de 08.10.2009, când a depus dosarul de concurs.
Ulterior, pârâta, înțelegând situația specială în care se afla reclamantul, a luat măsuri ca pe viitor să acesta să nu mai fie discriminat, acordându-i-se posibilitatea de a susține examenul din anul 2010 și în următorii ani, cu acordarea timpului suplimentar solicitat. Mai mult, aceasta a aprobat participarea reclamantului la examen, fără plata taxei de înscriere. Cu toate acestea reclamantul nu s-a prezentat la aceste examene, ocazie cu care putea să demonstreze atât celor din jur cât și sieși, că nu este o persoană cu dizabilități, și că ceea ce credea el că s-a inoculat în conștiința opiniei publice despre el nu este adevărat. Față de aceste considerente, instanța, va stabili valoarea prejudiciului moral suferit de către reclamant la suma de 3000 Euro.
În ceea ce privește celelalte condiții necesare angajării răspunderii, instanța arată că fapta ilicită constă in acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Intre fapta ilicită și greșeală există o distincție. Fapta ilicită este manifestarea de voință exterioară, adică obiectivarea voinței și conștiinței autorului, in timp ce greșeala sau vinovăția este atitudinea psihică, interioară fața de faptă. In cauză, fapta ilicită există, constând în fapta de discriminare la care a fost supus reclamantul cu ocazia susținerii examenului de admitere în profesia de practician de insolvență din data de 24.10.2009, faptă constatată de către CNCD prin Hotărârea nr. 126/07.07.2010 (f.7), faptă care de altfel a fost recunoscută și de către pârâtă. În cauză sunt îndeplinite și ultimele condiții, și anume să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, legătura existând din materialitatea faptei, iar vinovăția existând sub forma culpei.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea formulată și precizată de către reclamant, va obliga pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 3000 Euro, la cursul BNR din momentul plății, reprezentând daune morale, și va respinge restul pretențiilor formulate de către reclamant ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată și precizată de către reclamantul R. C. A. domiciliat în Cluj-N., ., NR.43-45, ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu U. Națională a Practicienilor de Insolvență cu sediul în București, ., . având ca obiect obligație de a face în favoarea Curții de Apel Cluj.
Obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 3000 Euro, la cursul BNR din momentul plății, reprezentând daune morale.
Respinge restul pretențiilor formulate de către reclamant ca neîntemeiate.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. GAGAMIHAELA M.
Red.Dact/I.G./5 ex/26.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6767/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 4506/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
