Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 8110/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din 17 octombrie 2014
Instanța constituita din:
P.: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul – pârât reconvențional C. C. G., în contradictoriu cu pârâții - reclamantii reconvenționali C. A. M. și C. S. L., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 octombrie 2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul pârât reconvențional C. C. G. în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvențional C. A.-M. ȘI C. S.-L., s-a solicitat:
-Obligarea pârâților să se abțină de la orice fel de acțiuni prin care să obstrucționeze fereastra de lumină a reclamantul pârât reconvențional, construită pe mejdia dintre proprietățile părților
- Obligarea pârâților la demontarea panoului de baschet și a streșinii amplasate cu rea-credință pe zidul proprietatea reclamantul precum și obligarea pârâților de a aduce peretele casei care se află pe mejdia dintre proprietăți în starea în care a fost inițial, respectiv de a-l vopsi în alb (iar în caz de neexecutarea autorizarea reclamantul pârât reconvenționalui la efectuarea lucrărilor pe cheltuiala pârâților).
Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că imobilul din Cluj-N., ., aflat în proprietatea sa, a fost construit în anul 1947 conform normelor și uzanței zonei în ceea ce privește limita de proprietate de atunci, fiind dotat cu un geam către fondul vecinului.
În continuare, reclamantul arată că în anul 2011, terenul învecinat de pe . a fost cumpărat de familia C. A., care la data cumpărării avea cunoștință de situația de fapt a imobilului, mai precis de existența ferestrei.
Potrivit reclamantul la scurt timp de la cumpărarea, pârâtul i-a solicitat o porțiune de teren întrucât terenul cumpărat este faptic mai mic de cât în CF și l-a amenințat cu chemarea în judecată precizând că dacă reclamantul pârât reconvențional nu va zidi fereastra de la baie, o va zidi el.
Reclamantul pârât reconvențional susține că în mai 2012, pârâtul, fără acordul său, a demolat o poțiune a gardului comun și a construit în locul acestuia un zid iar persoanele care au construit acel zid au pătruns pe terenul său fără aprobarea sa.
Reclamantul arată că la data de 30.05.2012 s-a înțeles cu pârâtul asupra următoarelor aspecte: zidul construit va rămâne cum este construit dar pe partea reclamantul pârât reconvenționalui va fi vopsit în alb, geamul se va închide astfel încât nu se va mai putea vedea spre proprietatea vecinilor iar pârâții nu vor mai obtura geamul.
Potrivit reclamantul, totul a decurs conform înțelegerii dar la data de 06.12.2013 a observat că geamul de la baie era obturat cu un obiect și a încercat să îl contacteze pe pârât, atât la domiciliu cât și prin telefon, dar acesta nu i-a răspuns, reușind să vorbeească doar cu fiica acestuia care i-a spus că au blocat fereastra deoarece o deranjează lumina.
Reclamantul arată că în urma discuției cu fiica pârâtului, geamul a fost eliberat însă la data de 08.12.2013 obiectul a reapărut.
Reclamantul pârât reconvențional susține că în luna ianuarie 2014 l-a convocat pe vecinul său la mediere iar acesta nu s-a prezentat, anterior convocării pârâții înlocuind obiectul care obtura fereastra cu un panou de baschet.
Pentru a demonstra reaua-credință a pârâtului, reclamantul pârât reconvențional a mai învederat faptul că vecinul său a zugrăvit peretele casei în galben, în condițiile în care întreaga casă era vopsită în alb și, totodată, a lipit de perete un fel de construcție-streașină pentru care nu găsește utilitate.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 616, art. 1516 și art. 1528 Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, a probei testimoniale cu 3 martori.
Reclamantul a depus la dosar extrase CF nr._ și nr. 6958, nr. topo 5900 Cluj-N., planșe foto cu indicații și schiță imobil (f. 10-15).
Pârâții reclamanți reconvențional C. A.-M. ȘI C. S.-L. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat, pe cale de excepție admiterea excepției inadmisibiliății acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii de informare cu privire la avanatajele medierii și excepția lipsei de obiect a petitului nr. 2 iar pe fond, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, pe calea cererii reconvenționale, pârâții reclamanți reconvențional au solicitat obligarea pârâtului reconvențional la înlocuirea cărămizilor din sticlă existente cu unele complet mate (netransparente) și la modificarea dimeniunilor actuale ale ferestrei din zidul comun la dimensiunile existente anterior anului 2012, în caz contrar autorizarea subsemnaților de a executa aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâții reclamanți reconvențional au precizat faptul că au achiziționat imobilul la data de 05.10.2011 și în baza autorizațiilor emise de Primăria Cluj-N., au proceduat la desființarea construcțiilor existente și la construirea unei case unifamiliale P+M, amenajări exterioare și loc de parcare iar în baza autorizației nr. 1071/05.09.2012 au procedat la refacerea împrejmuirii terenul pe același amplasament.
În continuare, pârâții reclamanți reconvențional au arătat faptul că împrejmuirea a fost realizată în seprembrie 2012 doar pe costul lor și în baza autorizației și nu au demolat o parte a gardului comun ci împrejmuirea s-a realizat peste cea anterioară, fără ca pentru realizarea ei să fie necesar accesul constructorilor pe proprietatea reclamantul pârât reconvenționalui. Totodată, s-a arătat faptul că întrucât proprietatea pârâților reclamanți reconvențional este delimitată în mare parte de zidul casei reclamantul pârât reconvenționalui, s-a realizat împrejmuirea prin edificarea unui gard pe proprietatea reclamanților iar streașina la care face referire reclamantul pârât reconvențional a fost realizată pe gard doar pe această porțiune tocmai pentru a evita infiltrarea apei pluviale pe ziul casei reclamantul pârât reconvențional.
În ceea ce privește suprafața terenului achiziționat, pârâții reclamanți reconvențional au arătat că intenționează să promoveze o acțiune în grănițuire întrucât între suprafața terenuluidin CF și cea măsurată există o diferență de 34 mp iar reclamantul pârât reconvențional a încălcat limita dintre proprietăți prin edificarea gardului având ca punct de reper chiar zidul casei sale iar izolarea termică a zidului casei aflat pe mejdia dintre proprietăți a fost realizată fără acordul proprietarului în condițiile în care grosimea izolației este de aproximativ 10-15 cm.
Potrivit pârâților reclamanți reconvențional la data achiziționării imobilului exista pe zidul casei o fereastră de vedere cu deschidere precum și o gură de aerisire, astfel cum rezultă din planșele foto iar contrar susținerilor reclamantul pârât reconvențional, i-a fost comunicată acestuia închiderea gurii de aerisire precum și modificarea ferestrei de vedere. Potrivit pârâților reclamanți reconvențional, reclamantul pârât reconvențional a închis geamul confom înțelegerii părților însă, cu aceeași ocazie, a mărit lățimea ferestrei de vedere.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a petitului cu nr. 2, pârâții reclamanți reconvențional arată că finalitatea urmărită de reclamant prin petitul 2 al acțiunii, în ceea ce privește demontarea panoului de baschet și revopsirea zidului, este deja realizată întrucât poziția panoului mobil de baschet a fost modificată iar zidul de pe mejdie a fost vopsit în alb.
Potrivit pârâților reclamanți reconvențional, reclamantul pârât reconvențional beneficiază de o servitute de lumină iar nu o servitute de vedere iar deschiderile pentru lumină nu trebuie să aducă un prejudiciu proprietarilor fondului vecin, însă, reclamantul pârât reconvențional obișnuiește să lase lumina deschisă în baie, pe parcursul nopții, fapt care este de natură să prejudicieze pârâții reclamanți reconvențional.
Pârâții reclamanți reconvențional mai arată că zidul care desparte cele două proprietăți este un zid comun care constituie proprietatea comună a vecinilor iar actele de dispoziție materială aszpra acestuia, inclusiv crearea unei ferestre sau deschideri pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor.
Potrivit pârâților reclamanți reconvențional, reclamantul pârât reconvențional locuiește doar ocazional în această casă iar obiectul cu care acesta pretinde că i-a fost obturată fereastra nu bloca pătrunderea luminii la fel cum nici panoul de baschet nu a făcut-o, arătându-se, totodată, faptul că acest panou este mobil și nu a fost fixat pe zidul casei reclamantul pârât reconvențional.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată, pârâții reclamanți reconvențional au învederat că fereastra deschisă de reclamant nu respectă prevederile art. 616 din Codul Civil fiind construită fără a împiedica vederea spre fondul vecin datorită dimensiunilor sale.
În dovedire, pârâții reclamanți reconvențional au solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul reclamantul pârât reconvențional, proba testimonială cu 6 martori, cercetare la fața locului și au solicitat instanței să solicite reclamantul pârât reconvențional depunerea la dosarul cauzei a proiectului tehnic din care să rezulte detaliile tehnice ale ferestrei de lumină.
Pârâții reclamanți reconvențional au atașat la dosar memorie tehnic, contract de vânzare-cumpărare, autorizație de desființare nr. 5/16.02.2012, planșe foto, autorizație de construire nr. 363/23.04.2012 (f. 31-64).
La data de 02.06.2014, reclamantul pârât reconvențional a formulat o cerere adițională prin care a solicitat obligarea pârâților reclamanți reconvențional la recunoașterea dreptului său de a avea fereastră de lumină și aerisire în baia apartamentului său, construită în zidul casei reclamantul pârât reconvențional, edificat pe mejdia dintre proprietăți și obligarea pârâților reclamanți reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1334 lei.
În motivare, reclamantul pârât reconvențional a menționat că fereastra de la baie este construită la o înălțime de aproximativ 1,70m, distanță măsurată în interiorul băii de la podea până la baza ferestrei, deci aceasta chiar dacă ar fi transaparentă nu ar permite vederea asupra fondului vecin iar potrivit părerii unanime a doctrinei și jurisprudenței deschiderile de aer și lumina pot fi realizate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin, acesta reprezentând un atribut al dreptului de proprietate și nefiind de natură să aducă nici un prejudiciu proprietarului fondului vecin.
Reclamantul pârât reconvențional a depus la dosar extras CF nr._, practică judiciară, facturi și chitanțe (f. 73-81).
Totodată, reclamantul pârât reconvențional a formulat răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională în care a solicitat respingerea excepțiilor și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivare, reclamantul pârât reconvențional a precizat faptul că zidul a fost ridicat de pârâți până la data de 30.05.2012 fără autorizație, fapt dovedit prin pozele depuse și declarația a două persoane care s-au aflat în vizită în luna iunie iar pentru construcția zidului muncitorii au pătruns pe terenul său.
În ceea ce privește panoul de baschet, reclamantul pârât reconvențional arată că acesta a fost demontat după declanșarea acțiunii iar o astfel de acțiune se poate repeta și după terminarea procesului, în mod continuu și exasperant iar, în ceea ce privește vopsirea peretului în alb, reclamantul pârât reconvențional arată că acesta nu a fost revopsit complet ci doar de la o înălțime de cca 2 m, în partea jos având tot culoare galben, zidul având acum 2 culori.
Totodată, reclamantul pârât reconvențional a învederat faptul că afirmația precum că zidul casei lui este un zid comun nu are nici un fundament real și juridic, întrucât atunci când au cumpărat pârâții reclamanți reconvențional imobilul, această casă exista și aceasta este zidul casei sale și nu un zid comun.
Reclamantul pârât reconvențional a solicitat respingerea cererii reconvenționale întrucât, tocmai pentru a nu avea probleme, a înlocuit fereastra de vedere cu fereastră de lumină, fiind zidite cărămizi de sticlă prin care este obstrucționată orice fel de vedere. În ceea ce privește mărimea ferestrei, reclamantul pârât reconvențional arată că nicăieri în normele Codului civil nu se menționează dimeniunea acestora iar fereastra în cauză este amplasată la o înălțime de circa 1,70 ml, casa fiind înaltă de peste 3 m.
În dovedire, reclamantul pârât reconvențional a depus planșe foto, declarații olografe ale numiților I. Bitai și Gisella Bitai, contract de premediere, adresă către birou de mediator, proces verbal nr. 1/06.01.2014, procură specială autentificat (f. 86-100).
La data de 25.06.2014, pârâții reclamanți reconvențional au depus răspuns la întâmpinare prin care au învederat faptul că petitul al doilea din cuprinsul „cererii adiționale” se regăsește și în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Totodată, în dovedirea relei-credințe a reclamantul pârât reconvențional, pârâții reclamanți reconvențional au arătat că ei au permis reclamantul pârât reconvențional să efectueze lucrările de hidroizolare a fundației, lucrările de extindere și transformare a ferestrei au fost efectuate de reclamant cu ajutorul muncitorilor angajați de pârâți și fără știrea acestora, fiind în concediu, gardul a fost amplasat abuziv pe proprietatea pârâților reclamanți reconvențional, polistirenul de pe zid a fost aplicat fără acordul pârâților reclamanți reconvențional iar costurile privind tencuirea și vopsirea împrejmuirii au fost suportate de pârâți.
Pârâții reclamanți reconvențional au mai arătat faptul că reclamantul pârât reconvențional nu menționează felul în care a fost constituită acea fereastră de lumină iar zidul despărțitor edificat de pârâți este independent de zidul casei reclamantul pârât reconvențional.
Totodată, pârâții reclamanți reconvențional au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de reclamant la data de 02.06.2014 prin care au arătat că servitutea de lumină este exercitată în mod abuziv în dauna pârâților reclamanți reconvențional și cu încălcarea prevederilor art. 616 cod civil întrucât cărămizile de sticlă existente nu obstrucționează orice fel de vedere.
În același timp, raportat la inexistența unei dimensiuni legale a unei ferestre de lumină, pârâții reclamanți reconvențional au arătat că aceasta trebuie să fie direct proporțională cu încăperea a cărei liminare se dorește. Totodată, s-a precizat că dimensiunea fereastrei în cauză a fost modificată în vara anului 2012 fără nicio justificare iar dimensiunea actuală de 85 cm înălțime și 70 cm lățime este prea mare luând în considerare scopul și destinația acesteia.
La data de 15.09.2014 reclamantul pârât reconvențional a depus la dosar o planșă foro reprezentând vechea fereastră (f. 158) și o fișă de măsurători (f. 157) făcută de firma care a montat geamurile precizând prin înscrisul aflat la fila 156 din dosar faptul că anterior fereastra era mai mare având 64cm pe 91 cm.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul reclamantul pârât reconvențional (f. 132-135) și a pârâtului C. A.-M. (f. 130) și proba testimonială cu martorii P. A. M. (f. 178-179), S. T. F. (f.180-181), H. L. I. (f. 182) și M. M. G. (f. 183). Totodată, la data de 01.10.2014 instanța a efectuat o cercetare la fața locului, la dosar fiind depuse procesul verbal încheiat cu această ocazie (f. 162) și un număr de 14 fotografii realizate de instanță cu această ocazie (f. 163-176).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul pârât reconvențional este proprietarul imobilului situat în Cluj-N. nr. 32, . nr._, având nr. topo 5892/2/I, 5901/I iar pârâții reclamanți reconvențional sunt proprietari ai imobilului învecinat situat în Cluj-N. nr. 34 conform CF nr. vechi 6958, având nr. topo 5900. Limita de mejdie între cele două imobile, potrivit susținerilor părților, planșelor foto depuse la dosar și celor constatate de instanță cu ocazia cercetării judecătorești este parțial reprezentată de zidul casei reclamantul pârât reconvențional dar pârâții reclamanți reconvențional au construit un zid împrejmuitor care delimitează întreaga proprietate a acestora față de cea a reclamantul pârât reconvenționalui (f. 97, 137, 143, 164, 166, 172). Având în vedere faptul că limita dintre proprietăți este reprezentată chiar de peretele casei reclamantul pârât reconvenționalui, zidul împrejmuitor realizat de pârât este lipit de acest perete iar în partea superioară este prevăzut cu o streașină înclinată spre imobilul pârâților reclamanți reconvențional.
În zidul casei reclamantul pârât reconvențional, construcție aflată pe mejdia dintre proprietăți, există o deschidere spre curtea imobilului pârâților, singura care deservește baia aflată în casa reclamantul pârât reconvenționalui, după cum se poate observa din schița de la fila 15. Anterior anului 2012, potrivit susținerilor părților, în această deschidere se afla un geam termopan cu sticlă transparentă care a fost înlocuit, conform înțelegerii părților cu cărămida de sticlă transparentă care acoperă întreaga deschidere. Astfel după cum se poate observa în planșele foto aflate la dosar (f. 163, 169, 170) sticla este complet mată și nu permite niciun fel de vizibilitate asupra fondului învecinat. Totodată, în cauză nu este vorba despre o fereastră propriu-zisă întrucât sticla acoperă în întregime această deschidere, neexistând o ramă, și nefiind posibilă deschiderea în vreun fel a geamului. Măsurată în fața instanței cu ocazia cercetării la fața locului, această „fereastră” măsoară 91 cm în lungime și 63-64 cm în lățime
La data de 06.12.2014, pârâții reclamanți reconvențional au obturat această deschidere cu vată minerală potrivit martorilor (f.13, 14, 87), pârâții reclamanți reconvențional menționând faptul că era vorba despre o bucată mică de polistiren iar în urma discuției dintre părți acest obiect a fost dat jos. Ulterior, la începutul anului 2014 pârâții reclamanți reconvențional au amplasat și fixat un panou mobil de baschet în fața acestei deschideri (f. 61, 96-97) dar în urma promovării prezentei acțiuni acest panou a fost luat din acel loc.
În drept, potrivit art. 615 alin. 1 C.civ., „este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond” iar art. 616 C.civ. prevede faptul că dispozițiile de mai sus „nu exclud dreptul proprietatului de a-și deschide, fără limită de distanță, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat”.
Anterior intrării în vigoare a Codului Civil dispozițiile incidente în cauză erau art. 612 Cod civil 1864 conform cărora „nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății ingradite sau neîngradite a vecinului sau, de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecina” precum și art. 613 C.civ. care dispune că „nimeni nu poate avea vedere piezis pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanta de sase decimetri”.
În cauza de față, având în vedere faptul că în anul 2012, conform celor susținute de ambele părți, s-a produs o modificare în forma, dimensiunea și materialele folosite pentru acoperirea dechiderii, instanța reține faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile Noului Cod Civil, în cauză fiind aplicabil art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011 iar nu art. 59 din același act normativ.
Totodată, conform art. 630 alin. 1 C.civ. „dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil”.
În același timp, art. 660 C.civ. instituie prezumția relativă a faptului că zidul dintre două fonduri este prezumat a fi în proprietatea comună a ambilor proprietari, art. 661 C.civ. arătând că există un semn de necomunitate atunci când culmea acestuia este dreaptă și perpendiculară spre un fond și înclinată spre celălat, zidul fiind prezumat că aparține fondului către care este înclinată coama zidului.
În analiza pretențiilor reclamantul pârât reconvenționalui, instanța va începe cu petitul prevăzut în cererea adițională întrucât recunoașterea dreptului precede unei eventuale obligații de respectarea a dreptului prin abținerea de la anumite acțiuni.
• Astfel, prin cererea adițională, reclamantul pârât reconvențional a solicitat obligarea pârâților reclamanți reconvențional la recunoașterea dreptului său de a avea fereastră de lumină și aerisire în baia apartamentului, construită în zidul casei sale, edificat pe mejdia dintre proprietăți.
Prin această solicitare, instanța reține faptul că reclamantul pârât reconvențional a formulat o cerere în constatarea dreptului său de a deține o „ferestră de lumină”.
Acțiunea în constatarea este acea acțiune în justiție prin care reclamantul pârât reconvențional solicită instanței doar să constate existența unui drept subiectiv al său față de pârât ori, după caz, inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.
În literatura juridică acțiunile în constatare sunt clasificate în declaratorii, interogatorii și provocatorii. Astfel, acțiunile declaratorii sunt acelea prin care se solicită instanței să se pronunțe dacă există un raport juridic, sau dimpotrivă, acesta este inexistent, acțiunile interogatorii sunt acelea prin care, în mod preventiv titularul dreptului cheamă în judecată o persoană care ar putea eventual să-i conteste dreptul, pentru a răspunde și a se lua act dacă îi recunoaște sau îi contestă dreptul iar acțiunile provocatorii sunt acela prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care prin atitudinea sau prin actele sale îi tulbură exercițiul dreptului său.
În cauza de față ne aflăm în prezența unei acțiuni interogatorii iar în ceea ce privește susținerea pârâtului privind lipsa unui interes în promovarea acestei acțiuni, instanța o apreciază ca neîntemeiată. Astfel, reclamantul pârât reconvențional a justificat un interes în promovarea prezentei acțiuni în constatare interogatorie, deoarece pârâții reclamanți reconvențional îi contestă parțial dreptul de a avea această fereastră prin promovarea cerereii reconvenționale care are ca obiect modificarea dimensiunilor actualei ferestre.
Analizând situația de fapt și în baza art. 616 C.civ. mai sus amintit, instanța apreciază faptul că acest petit este întemeiat, legea oferind reclamantul pârât reconvenționalui posibilitatea de a deține o „fereastră de lumină” cu încălcarea distanței prevăzute de art. 615 C.civ.
Astfel, instanța reține că fereastra de lumină nu permite vederea spre fondul vecin, fiind acoperită cu cărămidă mată și nefiind posibilă deschiderea sa. Mai mult, această fereastră este singura sursă de lumină aferentă băi reclamantul pârât reconvenționalui.
În aceste condiții, instanța va obligă pârâții reclamanți reconvențional să recunoască dreptului reclamantul pârât reconvenționalui de a avea fereastră de lumină și aerisire în baia apartamentului, construită în zidul casei sale, edificat pe mejdia dintre proprietăți.
• În ceea ce privește primul petit al cererii introductive, privind obligarea pârâților reclamanți reconvențional să se abțină de la orice fel de acțiuni prin care să obstrucționeze fereastra de lumină a reclamantul pârât reconvenționalui instanța reține faptul că în cauză este vorba despre afirmarea unei obligații de a nu face în sarcina pârâților reclamanți reconvențional.
În acest sens, obligația de a nu face constă în îndatorirea subiectului pasiv de a se abține de la o acțiune sau de la anumite acțiuni, această obligație având un conținut diferit, după cum este corelativă unui drept absolut sau unui drept relativ. Astfel, obligația de a nu face corelativă unui drept absolut înseamnă îndatorirea generală de a nu face nimic de natură a aduce atingere acestui drept, iar obligația de a nu face corelativă unui drept relativ este îndatorirea subiectului pasiv de a nu face ceva ce ar fi putut să facă dacă nu s-ar fi obligat la abținere.
În cauza de față ne aflăm în fața unei obligații de a nu face corelative unui drept absolut, aceasta fiind obligația ce revine oricărei persoane de a nu stânjeni exercițiul dreptului de proprietate al titularului unui asemenea drept.
Analizând această pretenție a reclamantul pârât reconvențional, în baza art. 603 și a art. 630 C.civ., instanța apreciază că este întemeiată. Astfel, pârâtul are obligația de a respecta dreptul reclamantului pârât reconvenționalui de a deține o fereastră de vedere și implicit de a se abține de la împiedicarea exercitării acestui drept. În cauza de față, în două rânduri – întâi prin amplasarea vatei minerale apoi prin fixarea coșului de baschet, pârâtul și-a încălcat această obligație. Mai mult, susținerile sale privind faptul că acele obiecte nu blocau lumina sunt în mod clar neîntemeiate, aspect care reiese din fotografiile aflate la dosar și în care se vede cum acele obiecte blocau deschiderea aproape în totalitate.
În aceste condiții, instanța va obligă pârâții reclamanți reconvențional să se abțină de la orice fel de acțiuni de natură să obstrucționeze fereastra de lumină a reclamantul pârât reconvențional.
• În ceea ce privește solicitarea reclamantul pârât reconvențional de obligare a pârâților reclamanți reconvențional la acțiunea concretă de demontare a panoului de baschet, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect întrucât ulterior promovării prezentei acțiuni pârâții reclamanți reconvențional au demontat acest panou.
Cu toate aceste, instanța va reține incidența art. 1523 alin. 1 lit. b teza finală C.civ. potrivit căruia debitorul care prin fapta sa a încălcat o obligație de a nu face se află în întârziere de drept.
• Cu privire la petitul privind demotarea streașinii amplasate pe zidul proprietatea reclamantul pârât reconvenționalui precum și obligația pârâților reclamanți reconvențional de a aduce peretele casei care se află pe mejdia dintre proprietăți, în starea în care a fost inițial, respectiv prin vopsirea sa în alb, instanța apreciază că cererea reclamantul pârât reconvențional este parțial neîntemeiată și parțial lipsită de obiect.
Conform art. 1529 C.civ. în cazul neexecutării obligației de a nu face, creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărârea judecătorescă.
Astfel, cu toate că zidul casei reclamantul pârât reconvenționalui reprezintă linia care desparte cele două proprietăți, pârâții reclamanți reconvențional au construit un zid care separă întreaga lor proprietate de cea a reclamantul pârât reconvenționalui, zidul fiind amplasat pe zidul casei reclamantul pârât reconvențional.
Porivit art. 560 C.civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta. În cauza de față,cele două imobile erau parțial limitate de zidul casei reclamantul pârât reconvenționalui, însă pârâtul a considerat necesar să ridice un zid împrejmuitor care, dat fiind că linia de mejdie e peretele casei reclamantul pârât reconvențional, este practic lipit de acesta din urmă, mai precis de izolația casei reclamantului. Nimic nu împiedică un proprietar să construiască un zid, în interiorul proprietății sale iar streașina în cauză este amplasată doar pe zidul pârâtului și are rolul de a permite curgerea apei pluviale.
În acste condiții, demolarea acestei streașini nu doar că nu se impune întrucât pârâții reclamanți reconvențional aveau dreptul de a construi acest zid, dar ar avea și consecințe dăunătoare permițând infiltrarea apei între zidul casei reclamantul pârât reconvențional și acest zid împrejmuitor.
Totodată, având în vedere faptul că zidul împrejmuitor a fost construit de pârâți și se află strict pe proprietatea lor, alegerea culorii le aparține acestora din urmă, solicitarea reclamantul pârât reconvențional de vopsire în alb a acestei construcții fiind parțial lipsită de obiect și parțial neîntemeiată. Astfel, la momentul introducerii acțiunii peretele casei reclamantului pârât reconvențional era vopsit în galben până la o înălțime de aproximativ 1,50 deasupra streașinii (f. 96-87) iar ulterior promovării acestei acțiuni, această porțiune a fost vopsită în alb.
În aceste condiții, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantul pârât reconvențional de obligarea a pârâților reclamanți reconvențional la demolarea streașinii și va respinge parțial ca neîntemeiată și parțial ca rămasă fără obiect solicitarea de aducere a peretului casei reclamantul pârât reconvențional care se află pe mejdia dintre proprietăți la starea inițială, respectiv prin vopsirea sa în alb, cu reținerea prevederilor art. 1523 alin. 1 lit. b teza finală C.civ.
• În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți prin care aceștia solicită obligarea reclamantul pârât reconvenționalui la înlocuirea cărămizilor din sticlă existente cu unele complet mate (netransparente) și la modificarea dimensiunilor actuale ale ferestrei din zidul comun la dimensiunile existente anterior anului 2012, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește materialul din care este realizată „fereastra de vedere” instanța observă faptul că acesta împedică în totalitate vizibilitatea asupra fondului vecin. De altfel, în anul 2012, reclamantul pârât reconvențional, de bună-voie a înlocuit sticla transparentă cu acest tip de cărămizi, conform înțelegerii părților.
În acest sens, instanța reține faptul că rațiunea prevederii unei interdicții de deschidere a unei ferestre până la o anumită distanță are rolul de a proteja dreptul la intimitate al proprietarului fondului vecin iar în cauza de față acest drept este pe deplin respectat.
De altfel, potrivit susținerilor pârâților reclamanți reconvențional, motivul pentru care sunt deranjați de această deschidere nu privește faptul că le este încălcată intimitatea, că pot vedea la rândul lor ce se întâmplă în încăperea unde se află fereastra ci faptul că, în timpul nopții, se reflectă lumina din acea încăpere în încăperea aflata vizavi. Mai mult, pârâtul nici nu oferă informații exacte cu privire la materialul care ar putea fi folosit și care să înlocuiască această cărămidă mată iar în același timp să permită pătrunderea luminii naturale. Oricum, instanța apreciază că reclamantul pârât reconvențional a dat dovadă de bunăvoință folosind cărămidă din sticlă la acoperirea deschiderii, ținând cont de faptul că legea nu impune acoperirea ferestrei de lumină cu un astfel de material, putând fi folosită chiar și sticlă obișnuită. De altfel, din acest motiv instanța nici nu poate obliga reclamantul pârât reconvențional la efectuarea unor cheltuieli suplimentare pe care le implică achiziționarea unui material de genul celui propus de pârâți dar neindividualizat în concret de aceștia.
Raportat la solicitarea privind reducerea dimensiunii acestei deschideri, instanța reține că motivul pentru care la acest moment este mai mare este acela că, inițial a fost vorba despre o fereastră obișnuită, tip termopan care avea și un cadru alb – o ramă (și care deci putea fi deschisă) în timp ce la acest moment întreaga deschizătură este acoperită cu cărămidă mată (fără nici un cadru).
După cum s-a arătat mai sus, interdicția deschiderii unei ferestre sub o anumită distanță este dată de necesitatea protejării intimității iar art. 616 nu menționează în concret dimensiunile în funcție de care o fereastră reprezintă o „fereastră de lumină” sau una „de vedere”, instanța trebuind să decidă de la caz la caz.
În această situație, în speța de față, având în vedere faptul că fereastra este acoperită cu cărămidă mată care nu permite vizibilitatea, faptul că este amplasată la mai bine de 1,50 de la sol și că fereastra nu poate fi deschisă, instanța apreciază că condițiile prevăzute de art. 616 C.civ. sunt respectate, fereastra fiind una de lumină. Astfel, chiar dacă deschiderea are o dimensiune relativ mare (lungime 90 cm, lățime 63-64), această dimensiune este mai mică decât cea pe care o fereastră de vedere o are. Totodată, instanța mai reține și faptul că datorită materialului gros (cărămida din sticlă fiind mult mai groasă decât sticla obișnuită) din care este construită, lumina nu pătrunde atât de bine în încăpere precum ar pătrunde dacă se folosea sticlă obișnuită, deci în acest caz se justifică mărimea ceva mai mare. Mai mult, după cum se observă clar în planșele foto atașate la dosar (f. 96, 100) distanța dintre imobilele părților este destul de mică iar construcțiile sunt înalte motiv pentru care lumina nu pătrunde suficient de bine în baia reclamantului, justificându-se și din acest motiv proporțiile acestei ferestre.
În aceste condiții, instanța va respinge solicitarea pârâților reclamanți reconvențional de obligare a reclamantul pârât reconvențional la înlocuirea cărămizilor din sticlă existente cu unele complet mate (netransparente) și la modificarea dimensiunilor actuale ale ferestrei din zidul comun la dimensiunile existente anterior anului 2012.
Instanța atrage atenția părților asupra faptului că relațiile de vecinătate implică un anumit grad de responsabilitate, înțelegere și disponibilitate pentru rezolvarea problemelor iar apelarea directă la acțiuni în justiție poate genera mai multe conflicte, lipsă de toleranță, cauzând astfel o relație de ostilitate între vecini. Astfel, instanța recomandă părților mai multă înțelegere, toleranță, lipsă de prejudecăți și mai mult dialog pentru rezolvarea disensiunilor, pentru a se putea stabilit o relație lipsită de tensiuni și pașnică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 53 alin. 1 și 2 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții reclamanți reconvențional la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Astfel, instanța reține faptul că reclamantul pârât reconvențional a solicitat suma de 1334 lei cu acest titlu, din care 1100 lei onorariu de avocat (f. 9), 70 lei extrase CF (f. 80, 81), 140 lei taxă de timbru (f. 6, 70), 5 lei taxe poștale (f. 80)și 19 lei evidența Populației (f. 18). Din această sumă instanța va reține doar suma reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru (în total 1240 lei) întrucât în ceea ce privește restul sumelor nu exită dovada clară că au fost utilizate în acest litigiu.
Instanța va reține, în calcularea sumei cuvenite faptul că cererea a fost admisă doar în partea, însă cu privire la unele petite – cel privind demontarea panoului de baschet și cel privind vopsirea parțială a zidului – pârâții reclamanți reconvențional s-au aflat de drept în întârziere conform art. 1523 alin. 1 lit. b teza finală C.civ., cu privire la aceste pretenții nefiind incident art. 454 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul pârât reconvențional C. C. G. CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul d-nei avocat C. D. situat în Cluj-N., calea Dorobanților nr. 78, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvențional C. A.-M. CNP_ și C. S.-L. CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat „O.-G. T.” situat în Cluj-N., .. 4, .,
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional C. A.-M. și C. S.-L. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional C. C. G., și pe cale de consecință:
Obligă pârâții reclamanți reconvențional să recunoască dreptului reclamantul pârât reconvențional de a avea fereastră de lumină în baia apartamentului, construită în zidul casei sale, edificat pe mejdia dintre proprietăți.
Obligă pârâții reclamanți reconvențional să se abțină de la orice fel de acțiuni de natură să obstrucționeze fereastra de lumină a reclamantul pârât reconvenționalui.
Respinge ca rămas fără obiect petitul privind obligarea pârâților reclamanți reconvențional la demontarea panoului de baschet.
Respinge ca neîntemeiat petitul privind obligarea pârâților reclamanți reconvențional la demolarea streașinii.
Respinge parțial ca neîntemeiată și parțial ca rămasă fără obiect solicitarea reclamantul pârât reconvenționalui de aducere a peretului casei reclamantul pârât reconvenționalui, care se află pe mejdia dintre proprietăți, la starea inițială, respectiv prin vopsirea sa în alb.
Obligă pârâții reclamanți reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 către reclamantul pârât reconvențional.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la sediul Judecătoriei Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 17.10.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
F. IuliaToth R.
Red./dact. – 5 ex. 24.10.2014
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 9284/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3227/2014.... → |
|---|
