Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 15-04-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 19899/211/2013*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ – N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ nr. 4112/2014
Ședința publică din data de 15.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul - pârât B. H. C. în contradictoriu cu pârâta – reclamantă reconvențională B. D. C., având ca obiect ordonanță președințială.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de azi, în aceeași constituire hotărând următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ la data de 22.08.2013, reclamantul B. H. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta B. D. C. ca prin hotărârea pe care o va pronunța in baza prevederilor art. 400 N. C. Civ. sa dispună stabilirea locuinței copiilor B. A. C., in vârsta de 7 ani si B. D. C., in vârsta de 6 ani, la domiciliul reclamantului pana la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunii de divorț care face obiectul dosarului nr._/211/2013, in baza prevederilor art. 402, 529 N.C.Civ., sa dispună obligarea paratei la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere, educare, invatatura si pregătire profesionala a copiilor acestora minori in cuantum de 1/3 din venitul realizat de aceasta, începând cu data depunerii cererii, sa fie obligată parata la predarea alocației de stat pentru copii din Germania.
Motivele de fapt si de drept ale cererii de emitere a ordonanței președințiale sunt expuse la filele 1-4 din dosarul_ .
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 919, art. 996 – 1001 N.C.Civ, art. 400, 402, 496, 529 N. C. Civ.
Prin ordonanța președințială nr._ pronunțată la data de 27.09.2013 de către Judecătoria Cluj-N. instanța în temeiul art. 438 raportat la art. 441 C.pr.civilă a luat act de acordul de mediere încheiat in data de 13.09.2013, in baza contractului de mediere nr. 4/10.09.2013, între reclamantul B. H. C. și pârâta B. D. C. prin care s-a stabilit locuința minorilor la domiciliul tatălui și obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 750 euro lunar în favoarea minorilor.
Prin decizia nr. 3 pronunțată la data de 08.01.2014 de Tribunalul Cluj – Secția Civilă s-a admis cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâta B. D. C., s-a respins excepția tardivității recursului invocată de reclamantul B. H. C., s-a admis recursul declarat de către pârâta B. D. C. împotriva ordonanței președințiale nr._ pronunțată la data de 27.09.2013 de către Judecătoria Cluj-N., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 06.02.2014.
La data de 11.02.2014 pârâta B. D. C. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamant arătând că ea este cea care poate oferi minorilor cele mai bune condiții de creștere, întreținere și educare și aici în România.
A arătat pârâta că din punct de vedere material deține o locuință confortabilă, apartamentul în care a locuit împreună cu soțul și copiii anterior plecării în Germania, iar reclamantul ține copiii într-un apartament închiriat, cu confort redus, chiria fiind achitată din banii sustrași de la ea.
A menționat pârâta că sub toate aspectele, uman, profesional și moral, ea este cea care poate oferi copiilor cea mai bună educație, îngrijire și întreținere. A arătat că reclamantul a profitat de împrejurarea că singura care a muncit și muncește și acum este ea și că, el era acela care fiind liber a petrecut mai mult timp cu copiii.
Prin cererea reconvențională reclamanta a solicitat să se stabilească domiciliul minorilor B. D. C., născut la data de 03.01.2007 și B. A. – C., născută la data de 07.12.2005, până la soluționarea acțiunii de divorț care formează obiectul dosarului nr._/211/2013 la pârâta – reclamantă reconvențională în Cluj-N., .. 34, . și să fie obligat reclamantul - pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în cotă de 1/3 parte din venitul minim pe economie până la majoratul minorilor.
În drept pârâta – reclamantă reconvențională a invocat prev. art. 204 alin. 4 din NCPC, art. 908 și urm., art. 982 și urm. NCPC, art. 483, 488 rap. la art. 396, 400, 402 și urm., art. 497, art. 499 NCC.
Cerereaa fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
La data de 14.02.2014 reclamantul – pârât a depus modificarea a cererii de chemare în judecată (f. 63 – 64) arătând că petitele acțiunii au următorul conținut:
- să se dispună stabilirea locuinței copiilor minori B. A. – C. și B. D. – C. la domiciliul tatălui, luând act de acordul de mediere din data de 13.09.2013;
- să fie obligată pârâta la plata contribuției la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor în cuantum de 750 euro lunar și să se constate că aceasta a fost plătită în avans pentru 31 de luni și jumătate, începând cu data de 01.10.2013, conform acordului de mediere din data de 13.09.2013.
La data de 14.02.2014 reclamantul – pârât a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea primului petit ca nefondat și respingerea celui de-al doilea petit ca inadmisibil.
În motivare a arătat că el este cel care s-a ocupat în mod constant de creșterea și educarea celor doi copii, cunoaște cel mai bine nevoile lor și are capacitatea de a răspunde nevoilor concrete ale acestora. A arătat că el nu și-a neglijat niciodată copii, nu i-a lovit, nu a strigat la ei și încearcă să-i ferească de orice formă de stres și de abuz. A arătat că de când s-au născut, minorii au fost în grija tatălui care i-a îmbăiat, i-a îmbrăcat, le-a dat să mănânce, s-a trezit noaptea la ei pentru a le schimba scutecul și pentru a-i hrăni, în timp ce pârâta – reclamantă reconvențională dormea în camera separată pentru a nu fi deranjată. A mai arătat că după ce copii au mai crescut, el este cel care le gătește, le spală hainele, îi ajută la teme, îi scoate în parc.
A menționat reclamantul că pârâta – reclamantă reconvențională îi hrănește pe copii cu pufuleți, ciocolată, prune uscate și covrigi și nu știe să ce înseamnă să crești un copil, ea știind doar să îi ducă în oraș și la distracții, nu știe să facă teme cu copii, nu le face de mâncare, nici nu este interesată dacă au mâncat sau nu, dacă sunt obosiți sau dacă și-au făcut temele.
Din noiembrie 2013 pârâta – reclamantă reconvențională a provocat o mulțime de scandaluri, supunând copiii unui grav abuz emoțional.
În rejudecare instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului - pârât și al pârâtei – reclamante reconvenționale, proba cu martori, fiind audiați martorii D. F. și D. I., propuși de către reclamantul - pârât și martorii D. E. și B. V., propuși de către pârâta – reclamantă reconvențională.
S-au efectuat anchetă psihosocială de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj de la filele 174-177 și anchetă socială de către Consiliul Local al Municipiului Cluj N. –– Serviciul Autoritate Tutelară la locuința reclamantului – pârât reconvențional (fil. 22 dosar_ ).
De asemenea, minorii au fost ascultați de către instanță în prezența psihologului instanței care a întocmit raportul de audiere al minorilor de la fil. 181 – 182.
În ceea ce privește efectuarea anchetei sociale la domiciliul pârâtei – reclamante reconvenționale, la termenul din data de 14.04.2014, reclamantul – pârât a arătat că renunță și nu mai solicită efectuarea anchetei sociale întrucât recunoaște că pârâta – reclamantă reconvențională poate oferi copiilor la locuința din Cluj-N., .. 34, . condiții asemănătoare cu cele pe care le oferă el.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul – pârât B. H. C. și pârâta – reclamantă B. D. C. s-au căsătorit la 14.05.2005 (f. 5 dosar_ ), din căsătoria acestora rezultând minorii B. A. - C., născută la 07.12.2005 (f. 6 dosar_ ) și B. D. – C., născut la 03.01.2007 (f. 7 dosar_ ).
În luna octombrie 2009, în urma încheierii unui contract de muncă, pârâta – reclamantă reconvențională a plecat în Germania, iar copiii au rămas în România, împreună cu reclamantul - pârât. În luna august 2010 reclamantul – pârât s-a mutat împreună cu copiii în Germania unde aceștia au mers la grădinița și ulterior la școală. În perioada în care părțile au locuit în Germania, pârâta – reclamantă reconvențională a fost cea care a avut loc de muncă, reclamantul – pârât ocupându-se de casă și de copii.
În luna august 2013 părțile s-au întors în România cu copiii, doar pârâta-reclamantă reconvențională reîntorcându-se în Germania, iar minorii au fost înscriși la Colegiul Național G. C..
În România, reclamantul – pârât a locuit împreună cu minorii la locuința comună a familiei din Cluj-N., .. 34, ..
La 19 august 2013 reclamantul – pârât, pe fondul neînțelegerilor cu socrii (care locuiau în alt imobil) și cu pârâta – reclamantă reconvențională (care era în Germania) a părăsit împreună cu copiii locuința, mutându-se într-un alt imobil, în chirie, și înregistrând acțiunea de divorț.
În luna noiembrie 2013 pârâta – reclamantă s-a reîntors în România unde își caută un loc de muncă în domeniul său de specializare.
Prin cererea înregistrată la 22.08.2013 sub nr._/211/2013 reclamantul B. H. C. solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, să se dispună exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007, să se stabilească locuința copiilor minori B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007 la domiciliul reclamantului și să fie obligată pârâta la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor în cuantum de 1/3 din venitul realizat (f. 8 – 12 dosar_ ).
La data de 28.11.2013 pârâta – reclamantă reconvențională a formulat cerere reconvențională în dosarul nr._/211/2013 prin care solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului.
Prin prezentele cereri ambii părinți solicita stabilirea locuinței minorilor la locuința lor pana la soluționarea cererii de divorț care formează obiectul dosarului nr._/211/2013 și obligarea celuilalt părinte la plata pensiei de întreținere.
Potrivit dispozițiilor art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, „Instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială reprezintă mijlocul procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințe particulare, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.
Condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile fiind îndeplinite, instanța va trece la analiza celor trei condiții specifice unei cereri de ordonanță președințială.
Urgența reprezintă o cerință esențială a ordonanței președințiale, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței. Instanța reține că se pot lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanța președințiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii si la folosirea locuinței familiei, potrivit art. 919 C.proc.civ.
Din coroborarea dispozițiilor art. 919 cu cele ale 996 alin. (1) C.proc.civ., instanța reține că urgența este prezumată de legiuitor în privința stabilirii locuinței copiilor minori și a obligației de întreținere pe perioada soluționării acțiunii de divorț.
Cu privire la condiția vremelniciei măsurii, instanța reține că și aceasta este îndeplinită, întrucât măsurile solicitate ar urma sa fie dispuse temporar, până la soluționarea definitiva a cauzei civile ce formează obiectul dosarului civil nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect desfacerea căsătoriei.
În fine, prin soluția data in cadrul ordonanței președințiale, instanța nu va prejudeca fondul litigiului dintre parți, ci va lua doar o măsura vremelnică.
Cu privire la temeinicia cererilor, instanța reține următoarele:
Conform art. 496 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil republicată, copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (…) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Art. 64 din Legea nr. 192 din 2006 prevede posibilitatea rezolvării prin mediere a neînțelegerilor dintre soți privitoare la: a) continuarea căsătoriei; b) partajul de bunuri comune; c) exercițiul drepturilor părintești; d) stabilirea domiciliului copiilor; e) contribuția părinților la întreținerea copiilor; f) orice alte neînțelegeri care apar in raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, iar alin. 1^1 prevede că Acordurile de mediere încheiate de parți, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.
Instanța reține că deși la data de 13.09.2013 părțile au încheiat un acord de mediere prin care au fost de acord cu stabilirea locuinței minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007 la domiciliul tatălui din Cluj-N., .. 133, ., cu un program de vizitare în favoarea mamei și cu o pensie de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 750 euro lunar, care a fost achitată în avans, începând cu data de 01.10.2013 și până la concurența sumei de 23.730 euro, pârâta – reclamantă reconvențională nu mai este de acord cu cele stabilite prin acordul de mediere, solicitând stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său din Cluj-N..
Instanța reține că valoarea juridică a unui contract de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual și sinalagmatic, fiind un înscris sub semnătură privată.
Ca atare raportat la solicitările reclamantului pârât ca instanța să dispună în cauză conform acordului de mediere instanța arată că, cum între momentul încheierii acordului de mediere și solicitarea reclamantului – pârât ca instanța să ia act de acordul de mediere, pârâta – reclamantă reconvențională s-a răzgândit și nu mai este de acord cu cele convenite, nu se poate să se ia act de acordul de mediere și să dispună conform acestuia, neexistând acordul părților cerut de art. 438 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004 „Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socioafectiv si la viata de familie. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
Mai departe art. 6 din Legea nr. 272/2004 stabilește că „In determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel puțin următoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educație si sănătate, de securitate si stabilitate si apartenența la o familie; b) opinia copilului, in funcție de vârsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având in vedere, in mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potențialele situații de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează sa se ocupe de creșterea si îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relații de atașament.”
Din probele administrate în cauză (ancheta psihosocială efectuată, ancheta socială și recunoașterile părților la interogatoriu) reiese că atât tatăl cât și mama pot oferi copiilor condiții de locuit corespunzătoare unei creșteri și educații adecvate și ambii părinți sunt interesați în a le asigura copiilor condiții care să permită dezvoltarea lor fizică, mentală, spirituală și socială și un mediu familial stabil în care copii să se simtă protejați și în siguranță.
Astfel, în prezent mama locuiește în apartamentul situat în Cluj-N., .. 34, unde au locuit minorii de când s-au născut și până în anul 2010 când s-au mutat în Germania, precum și când s-au reîntors în România în vara anului 2013, iar tatăl locuiește împreună cu copiii într-un alt apartament începând cu luna august 2013.
De asemenea, minorii sunt atașați în egală măsură și de mamă și de tată, precum și de bunicii materni, fără a avea o preferință în stabilirea domiciliului la unul sau altul dintre părinți manifestând dorința de a păstra legături apropiate cu ambii părinți.
În ceea ce privește opinia copiilor instanța reține că nu poate fi luată în considerare având în vedere vârsta acestora și conflictele dintre părinți la care asistă și care în mod evident i-au afectat. Astfel, în prezența tatălui copiii susțin că ar dori să locuiască cu acesta, iar mamei îi spun că doresc să locuiască cu aceasta, reieșind că ei nu doresc să îi rănească pe niciunul dintre părinți. Fiind ascultați în prezența psihologului, minorii au arătat că sunt apropiați de ambii părinți și își doresc să poată să fie împreună cu amândoi.
Totodată instanța reține că ambii părinți au un comportament corespunzător față de minori, neexistând cazuri de abuz sau loviri față de copii.
Din declarațiile martorilor și din interogatoriile părților reiese că problemele de fond sunt între părinți, care din dorința de a obține proximitatea copiilor, recurg la mijloace improprii de atingere a acestui deziderat și cu efecte negative în dezvoltarea emoțională și comportamentală a minorilor.
Astfel, neînțelegându-se cu privire la timpul petrecut cu copiii părțile apelează la organele de poliție, se ceartă atât la locuința lor cât și la școală, pârâta – reclamantă ajungând chiar să îl lovească pe reclamantul – pârât (declarația martorului D. I. – f. 204 – 205).
Părinții au pus mai presus de interesul minorilor orgoliile lor personale, afectând astfel echilibrul emoțional al minorilor și nevoia lor de stabilitate.
Prezența ambilor părinți în viața copiilor este absolut necesară, indiferent de natura relațiilor dintre părinți, obligația acestora fiind ca, mai presus de interesele și problemele dintre ei, să pună interesul minorilor.
În condițiile în care părinții nu mai locuiesc împreună, nu au putut decide de comun acord la care dintre ei vor locui copii și solicită fiecare stabilirea la el a domiciliului minorilor, instanța apreciază că este în interesul copiilor ca domiciliul acestora să fie stabilit la mamă, pârâta reclamantă reconvențională, B. D. C., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/211/2013, ținând seama de vârsta acestora, de interesul lor de a fi crescuți împreună, la locuința la care au crescut înainte de a pleca în Germania și de faptul că mama poate să asigure condiții mai bune pentru copii. Instanța reține că mama are capacitatea să se ocupe de creșterea si îngrijirea minorilor și prin stabilirea locuinței minorilor la mamă, minorii au posibilitatea să mențină relații personale cu persoanele fata de care au dezvoltat relații de atașament, respectiv bunicii.
Instanța arată că procesul de creștere și educare al copiilor nu a fost influențat negativ de către mamă și nu se poate reține o lipsă de interes a acesteia față de copii, cu toate că mama nu a fost permanent alături de ei.
Este adevărat că în ultimii trei ani tatăl a petrecut mai mult timp cu copiii întrucât nu a avut loc de muncă și s-a ocupat de creșterea copiilor. Însă, nu se poate reține o culpă a pârâtei, respectiv pasivitatea acesteia față de copiii doar pentru că a avut un loc de muncă cu un program destul de încărcat și a petrecut cu copiii timpul după serviciu. Faptul că mama este atașată de copii și dorește să fie alături de aceștia reiese și din împrejurarea că și-a dat demisia de la locul de muncă pe care îl avea în Germania și s-a mutat la Cluj-N., căutându-și un loc de muncă aici, tocmai pentru a fi mai aproape de copii.
Fiecare dintre părți a depus la dosar diferite înregistrări cu copiii însă instanța nu le va avea în vedere întrucât conțin înregistrări parțiale, putând fi desprinse dintr-un anumit context. Faptul că minorii sunt afectați de certurile dintre părinți reiese și din aceste înregistrări în care fiind în fașa catedralei fetița plânge și arată că nu dorește să o vadă pe mama ei. Însă, motivul pentru care nu dorește să o vadă nu este că nu-și dorește să fie alături de ea, ci pentru că dacă părinții se întâlnesc „iese ceartă” și ea nu își dorește să mai vină poliția.
Raportat la susținerile reclamantului - pârât constând în aceea că pârâta reclamantă reconvențională este o persoană instabilă emoțional, nehotărâtă și incapabilă să ia decizii fără a se răzgândi de nenumărate ori și a fost internată la o clinică din Germania cu diagnosticul bornout instanța reține că nu sunt susținute de nici un mijloc de probă.
Raportat la concluziile anchetei psihosociale efectuată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, instanța apreciază că locuința mamei este corespunzătoare unui nivel de trai care să permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială, dezvoltarea aptitudinilor și a personalității minorilor, în înțelesul art. 44 și art. 47 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, până la soluționarea litigiului pe fond, sens în care va admite cererea reconvențională și va stabili locuința minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007 la domiciliul mamei lor, B. D. C., la adresa din Cluj-N., .. 34, ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. și va respinge cererea principală de stabilire a domiciliului minorilor la tată.
Potrivit art. 524 si 525 N. C. civ. minorul are dreptul la întreținere atâta timp cât nu se poate întreține din munca sa aflându-se în stare de nevoie.
Art. 529 N. C. civ. precizează cuantumul întreținerii stabilindu-se pentru doi copii până la o treime din venitul lunar net al părintelui, debitor al întreținerii.
Având in vedere ca reclamantul – pârât reconvențional nu este angajat și nu obține venituri, fata de dispozițiile legale arătate, instanța va stabili pensia de întreținere la 1/3 din venitul minim net pe economie, câte 1/6 pentru fiecare copil, care la data pronunțării prezentei este conform H.G. nr. 871/2013 în cuantum de 850 lei lunar. Instanța nu va stabili un cuantum fix întrucât salariul minim pe economie s-ar putea majora ceea ce ar presupune introducerea unei noi cereri de chemare în judecată de către pârâta - reclamantă.
În legătură cu data de la care va fi acordată pensia de întreținere în această formă, respectiv 1/3 din venitul minim pe economie, instanța arată că având în vedere că până la acest moment minorii au locuit la reclamantul – pârât întreținerea fiind acordată în natură, va obliga pârâtul la plata către reclamantă și în favoarea minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007, cota de 1/3 parte din venitul minim pe economie, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data pronunțării prezentei ordonanțe și până la soluționarea definitiva a dosarului de divorț nr._/211/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 919 C.pr.civ., art. 496, 524, 525 și 529 din Codul civil instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât și va admite cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențională, va stabili locuința minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007 la domiciliul mamei lor, B. D. C., la adresa din Cluj-N., .. 34, ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. și va obliga reclamantul - pârât B. H. C. să plătească reclamantei și în favoarea minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007, cota de 1/3 parte din venitul minim pe economie, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data pronunțării prezentei ordonanțe și până la soluționarea definitiva a dosarului de divorț nr._/211/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
În temeiul art. 453 din C.p.c. instanța va lua act că pârâta – reclamantă reconvențională nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - pârât B. H. C., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă reconvențională B. D. C.,cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., jud. Cluj, la cabinet avocat C. N. având ca obiect ordonanță președințială.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențională B. D. C. în contradictoriu cu reclamantul - pârât B. H. C. având ca obiect ordonanță președințială și în consecință:
Stabilește locuința minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007 la domiciliul mamei lor, B. D. C., la adresa din Cluj-N., .. 34, ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Obligă reclamantul - pârât B. H. C. să plătească reclamantei și în favoarea minorilor B. A. - C., născută la 07.12.2005 și B. D. – C., născut la 03.01.2007, cota de 1/3 parte din venitul minim pe economie, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data pronunțării prezentei ordonanțe și până la soluționarea definitiva a dosarului de divorț nr._/211/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Ia act că pârâta – reclamantă reconvențională nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 15.04.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MCF/4 ex./17.04.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 7424/2014.... → |
|---|
