Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

La apelul nominal făcut în sedinta publică, se constata lipsa partilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că la dosarul cauzei a fost depusă de către petentă, la data de 17.10.2014 prin serviciul Registratură, un înscris prin care se indică teza probatorie pentru martorul propus si prin care se arata ca nu se insista in administrarea probei testimoniala, care este lasata la aprecierea instantei (f.61).

Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile conform prevederilor legale în vigoare.

Instanta, in temeiul art. 258 alin.1 Cod procedură civilă încuviințează pentru părți probele cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 Cod procedură civilă. Referitor la proba testimoniala, raportat la teza probatorie propusa, apreciaza ca nu se impune audierea martorului propus.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Constata ca:

Prin plangerea inregistrata pe rolul instantei sub nr. de mai sus, petenta . contradictoriu cu intimatul I. De S. Pentru Controlul In Transportul Rutier – ISCTR, a solicitat in principal anularea procesului verbal de contraventie . nr._/7.07.2014 incheiat de intimat si a amenzii ce i-a fost aplicata in cuprinsul acestuia, iar in subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului.

In fapt, petenta a aratat in esenta ca starea de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde realitatii, fiind contrazisa de nota de cantar detaliata pe care a intocmit-o si care atesta ca autovehiculul transporta marfa pentru 10 cumparatori, conform avizelor si facturilor anexate plangerii, produse ambalate separat pentru fiecare dintre acestia si a caror greutate era de numai 3.507,88 kg.

A mai aratat petenta ca la momentul efectuarii controlului organul constatator nu a prezentat soferului niciun certificat de omologare al cantarului cu care s-a efectuat cantarirea, de unde sa rezulte gradul de toleranta al acestuia, iar locul unde a fost cantarit autovehiculul nu se afla pe o platforma betonata omologata pentru efectuarea cantaririi, controlul avand loc ad-hoc, soferul nefiind prezent la verificari, deoarece nu i s-a solicitat participarea. De asemenea, nu exista dovada ultimei verificari metrologice a instalatiei de cantarire.

Asa cum se specifica la pct. 7 din procesul verbal, contravenientul nu s-a aflat de fata sa semneze procesul verbal, astfel ca nu a putut formula obiectiuni. Mai mult decat atat, nu exista martori care sa confirme cele constatate cu ocazia verificarilor efectuate.

Procesul verbal a fost primit la data de 15.07.2014, odata cu tichetul de cantarire nr._/2014, insa acesta apare ca fiind intocmit la ora 18:46, anterior opririi masinii petentei (respectiv ora 18:50), conform procesului verbal.

Referitor la sanctiunea ce i-a fost aplicata, petenta a aratat ca potrivit disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sanctiunea contraventionala trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar potrivit disp. art. 7 din OG nr. 2/2001, in cazul in care fapta este de gravitate redusa se aplica sanctiunea avertismentului.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 59 din HG nr. 69/2012 si ale art. 19 din OG nr. 2/2001, Norma de Metrologie Legala NML 059-05 cu privire la instalatiile portabile pentru determinarea sarcinii pe axa la vehicule rutiere, art. 4.1.3 lit. d) si e), art. 5.2 si art. 5.3.

Prin intampinarea formulata in cauza intimatul a solicitat respingerea plangerii ca nefondata si mentinerea procesului verbal contestat ca fiind legal si temeinic incheiat (f. 38-39).

In motivarea pozitiei sale procesuale, intimatul a aratat ca procesul verbal contestat a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, la punctul 10 mentionandu-se motivul lipsei obiectiunilor reprezentantului legal al societatii petente. De altfel, in practica constanta a Curtii Constitutionale s-a statuat ca art. 19 alin. 1 si 3 din OG nr. 2/2001 nu incalca dreptul la aparare statuat de art. 24 alin. 1 din Constitutie, contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la aparare prin promovarea plangerii contraventionale, in cadrul careia poate face orice aparare pe care o considera necesara.

Referitor la zona de cantarire, intimatul a aratat ca sistemele de cantarire pe care le utilizeaza nu au nevoie de o anumita zona pentru a putea fi utilizate, fiind suficient ca spatiul pe care sunt amplasate sa fie plan, iar in speta suprafata pe care a fost amplasata instalatia de cantarire este situata pe DN1 km 462+400, in localitatea Valcele, loc special amenajat pentru efectuarea manevrelor de cantarire.

Mai mult, dispozitiile art. 4.1.3 lit. e) din Ordinul nr. 291/2005 la care face referire petenta se refera la instalatia de cantarire si la accesoriile acesteia, in speta la niste covorase care se amplaseaza inainte si dupa cantarire si care fac ca toate rotile vehiculului sa se afle in acelasi plan. Totodata, intimatul a precizat ca instalatia de cantarire, inclusiv cu accesoriile acesteia, a fost verificata metrologic prin certificatele anexate intampinarii.

Referitor la fondul cauzei, intimatul a aratat ca din masuratorile efectuate a rezultat ca vehiculul inmatriculat sub nr._ avea o masa de 8,25 t in loc de 7,5 t, ceea ce reprezenta o depasire a masei totale maxime autorizate de 0,75 t, respectiv cu 10 %, fapt atestat de tichetul de cantarire nr. 100/2014.

Prin urmare, fapta contraventionala a fost delimitata corect, a existat, a fost constatata si sanctionata, procesul verbal de contraventie reprezentand o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerata de raspundere contraventionala, deoarece fapta pentru care a fost sanctionata este individualizata in mod clar de art. 4 pct. 9 din HG nr. 69/2012.

Cat priveste solicitarea petentei privind inlocuirea sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului, aceasta nu a fost justificata, simpla apreciere a petentei ca fapta contraventionala ar fi de gravitate redusa nefiind pertinenta.

In drept, au fost invocate dispozitiile HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificarile si completarile ulta fost administrata proba cu inscrisuri.

Deliberand, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie . nr._/7.07.2014 incheiat de intimat s-a aplicat petentei sanctiunea amenzii in cuantum de 4.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 4 pct. 9 din HG nr. 69/2012 si sanctionate de art. 7 alin. 1 din acelasi act normativ, respectiv pentru faptul ca la controlul efectuat in data de 07.07.2014, orele 18:50 pe DN1, km 462+400, asupra autovehiculului cu nr. de inmatriculare_, utilizat de societatea petenta in baza copiei conforme nr._ a licentei de transport, care efectua transport rutier contra cost de marfuri in trafic national, s-a constatat depasirea cu pana la 20 % a masei totale maxime autorizate pentru vehiculele cu o incarcatura utila admisibila care depaseste 12 tone sau cu pana la 25 % a masei totale maxime autorizate pentru vehicule cu o incarcatura utila admisibila care nu depaseste 12 tone, astfel: autovehiculul inmatriculat sub nr._, avand masa totala maxima autorizata de 7,5 tone a fost cantarit cu sistemul de cantarire PW-10, ./11, rezultand depasirea masei totale maxime autorizate cu 0,75 t, care reprezinta un procent de 10 %.

Plangerea formulata de petenta impotriva procesului verbal sus-mentionat a fost inregistrata in termenul de 15 zile prevazut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, conform disp. art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Sub aspectul legalitatii procesului verbal contestat, instanta constata ca acesta cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute, iar motivele de nulitate invocate de petenta sunt nefondate, deoarece dispozitiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 referitoare la dreptul contravenientului de a formula obiectiuni sunt incidente numai in situatia in care procesul verbal de contraventie se incheie in prezenta contravenientului sau a reprezentantului legal al acestuia, ceea ce nu a fost cazul in speta, acest aspect fiind consemnat in mod expres la art. 10 lit. a) din procesul verbal.

Pe de alta parte, art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevede si posibilitatea incheierii procesului verbal in lipsa contravenientului, situatie in care agentul constatator are obligatia de a face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor, insa art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 dispune ca in lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod. Or, in speta, agentul constatator a mentionat motivul pentru care procesul verbal nu poarta semnatura unui martor asistent, astfel ca dispozitiile art. 19 au fost respectate intocmai.

In subsidiar, instanta retine ca si in masura in care ar fi fost intemeiate, motivele de nulitate invocate de petenta nu ar fi fost de natura a duce la anularea procesului verbal contestat, deoarece incalcarea dispozitiilor art. 16 si ale art. 19 din OG nr. 2/2001 este sanctionata cu nulitatea relativa.

Asa fiind, instanta retine ca, pentru a opera sanctiunea nulitatii, petenta era tinuta sa dovedeasca existenta unei vatamari ce nu ar putea fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal; or, in speta, petenta nu a dovedit existenta unei astfel de vatamari. Mai mult, vatamarea suferita de petenta prin faptul ca nu a avut posibilitatea de a formula obiectiuni, a fost inlaturata prin faptul ca a formulat prezenta plangere, astfel ca dreptul la aparare al petentei a fost respectat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanta, din interpretarea coroborata a disp. art. 34 din OG. 2/2001 si a disp. art 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale (incidente in materie contraventionala conform deciziilor nr. 183/2003, nr. 197/2003 si nr. 259/2003 ale Curtii Constitutionale), retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei care a fost incheiat ca urmare a constatarii faptei de catre agentul constatator, prin propriile simturi, se bucura de o prezumtie relativa de legalitate, in sensul ca face intotdeauna dovada celor pe care le consemneaza pana la proba contrarie.

Potrivit disp. art. 249/NCPC, sarcina probei cade in sarcina contravenientului, acesta putand dovedi liber, cu orice mijloc de proba, caracterul nereal al mentiunilor inscrise in procesul verbal, insa exista si situatii in care sarcina probatiunii este inversata, una dintre aceste situatii regasindu-se in materia contraventiilor constatate cu mijloace tehnice, cand sarcina probei revine celui ce manevreaza mijlocul tehnic respectiv, deoarece petentul nu dispune de rezultatele testelor efectuate cu mijloacele

In speta, din procesul verbal contestat reiese ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei a fost constatata ca urmare a cantaririi autovehiculului cu nr. de inmatriculare_, efectuata cu un mijloc tehnic de cantarire, respectiv cu sistemul de cantarire PW-10, ./11, insa pentru a putea utiliza ca proba rezultatul masuratorii efectuate cu sistemul de cantarire mentionat in procesul verbal, intimatul avea obligatia de a face dovada verificarii metrologice a acestuia, ceea ce in speta nu s-a intamplat, deoarece buletinul de verificare metrologica nr._ emis la data de 14.01.2014, cu valabilitate de 1 an, depus la (f. 41) nu se refera la sistemul de cantarire specificat in procesul verbal, tip PW-10, ./11, fiind emis pentru „aparat de cantarit tip PW-10, serii_,_”.

Este adevarat ca . 15/11 se regaseste mentionata ca atare in buletinul de verificare metrologica nr._ emis la data de 26.11.2012, cu valabilitate de 1 an, depus la (f. 42), care, aparent, ar viza acelasi sistem de cantarire, insa la data efectuarii controlului in discutie, acest buletin de verificare avea valabilitatea expirata, iar in lipsa mentionarii exprese a seriei S 15/11 si in buletinul de analiza de verificare metrologica nr._ emis la data de 14.01.2014, valabil la momentul efectuarii controlului, instanta apreciaza ca in speta nu s-a dovedit fara echivoc faptul ca sistemul de cantarire utilizat la efectuarea controlului era verificat metrologic la momentul efectuarii controlului, existand un dubiu in acest sens, dubiu sustinut si de inscrisurile depuse de petenta la (f. 8 si urm.).

Asa fiind, instanta apreciaza ca intimatul nu a dovedit savarsirea de catre petenta a faptei contraventionale retinute in sarcina sa, motiv pentru care apreciaza ca prezenta plangere este fondata si, in consecinta, va dispune admiterea acesteia, fara a mai fi necesara si analiza celorlalte motive invocate de petenta.

In temeiul disp. art. 453 alin. 1/NCPC, instanta va lua act de faptul ca petenta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite plangerea formulata de petenta .>, cu sediul in Focsani, Calea Munteniei, DN2, jud. V., impotriva procesului verbal de contraventie . nr._/7.07.2014 incheiat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER –ISCTR, cu sediul proecsual ales in Cluj-N., ., nr. 63, jud. Cluj.