Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 8591/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică din data de 14.10.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de catre petentul B. D. împotriva intimatului IPJ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere mijloacele de probă ce sunt necesare pentru solutionarea cauzei, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce plangerea poate fi solutionata chiar la acest termen de judecată, pe baza de înscrisuri.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 24.04.2014, sub nr._, petentul B. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.04.2014. In subsidiar, s-a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a apreciat ca procesul-verbal este nul absolut, fiind incalcate prev. art. 16 din OG nr. 2/2001, din moment ce nu a fost indicata ocupatia si locul de munca al contravenientului, ceea ce are relevanta in cauza, din moment ce el lucreaza ca taximetrist si suspendarea dreptului de a conduce ii afecteaza grav situatia financiara, dupa cum nu s-a consemnat nici calitatea agentului constatator, ceea ce are relevanta in posibilitatea determinarii competentei agentului.
Referitor la fapta contraventionala imputata, a aratat petentul ca nu a trecut pe culoarea rosie a semaforului, intrucat acesta era inca galben si, in spatele sau, circula o masina, astfel ca, daca oprea brusc la culoarea galbena a semaforului, nu putea evita un accident. A considerat petentul ca intimatul trebuie sa dovedeasca, fara dubiu, faptul ca a trecut la culoarea rosie a semaforului.
A apreciat petentul ca, prin savarsirea faptei, nu s-a produs o lezare efectiva, ci doar o stare de pericol si, fata de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, este posibila inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
In drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Plangerii i-a fost anexata copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.04.2014 (fila 6).
Cererea a fost legal timbrata (fila 7).
La data de 16.05.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, in cuprinsul intampinarii, s-a aratat ca, la data de 10.04.2014, agentul de politie aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, a constatat ca autoturismul marca Renault cu nr. de inmatriculare_, condus de catre petent, desfasura activitati de taximetrie fara a poseda atestat profesional si, in timp ce circula pe . Cluj N., a patruns prin intersectia cu . respecta culoarea rosie a semaforului electric aflat in functiune.
Referitor la incalcarea prev. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a invederat intimatul ca, in raport cu natura interesului ocrotit, nulitatea alegata de catre petent nu poate fi una absoluta, ci doar relativa, ce poate fi acoperita, din moment ce s-a pricinuit partii o vatamare care nu se poate inlatura decat prin anularea actului.
A apreciat intimatul că, întrucât fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovadă până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petiționarului și nu intimatului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 lit. e, art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Desi i-a fost, în mod legal, comunicată întâmpinarea, petentul nu a formulat raspuns la intampinare.
La solicitarea instantei, Municipiul Cluj-N. a comunicat instantei ca nu poate comunica inregistrarile video din intersectie, intrucat nu s-a formulat o cerere de stocare a imaginilor.
Pentru solutionarea plangerii, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 10.04.2014, agentul de politie aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, a constatat ca autoturismul marca Renault cu nr. de inmatriculare_, condus de catre petent, desfasura activitati de taximetrie fara a poseda atestat profesional si, in timp ce circula pe . Cluj-N., a patruns prin intersectia cu . respecta culoarea rosie a semaforului electric aflat in functiune.
Aceasta stare de fapt, ce a fost prezentata de catre intimat in cuprinsul intampinarii, a fost consemnata de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 6), in temeiul caruia petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.105 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 si art. 102 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 195/2002.
In conformitate cu prevederile legale, agentul constatator a consemnat si obiectiunile contravenientului, la rubrica „mentiuni” fiind inscrisa precizarea petentului in sensul ca recunoaste fapta, dupa care a procedat la inmanarea actului, sub semnatura.
În drept, potrivit 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei de a nu respecta semnificatia culorii rosii a semaforului.
In conformitate cu prev. art. 102 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni fapta persoanei fizice de a conduce un autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri fără a deține atestatul profesional.
Amenzile ce se aplică pentru contravențiile reținute în sarcina petentului se individualizează în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
În acest sens, instanța va înlătura susținerea petentului cu privire la nulitatea absoluta a procesului-verbal de contraventie pentru incalcarea prev. art. 16 din OG nr. 2/2001, raportat la faptul ca agentul constatator nu a indicat ocupatia si locul de munca al contravenientului, ceea ce are relevanta in cauza, din moment ce el lucreaza ca taximetrist si suspendarea dreptului de a conduce ii afecteaza grav situatia financiara, dupa cum nu s-a consemnat nici calitatea agentului constatator, ceea ce are relevanta in posibilitatea determinarii competentei agentului.
Astfel, instanta retine ca nu s-a făcut dovada vreunei vatamari cauzate petentului sub acest aspect si sanctiunea nulitatii relative ce intervine in cazul nerespectarii acestor dispozitii de procedura nu se justifica. Chiar daca s-a alegat importanta mentionarii ocupatiei si locului de munca din prisma faptului ca el lucreaza ca taximetrist si suspendarea dreptului de a conduce ii afecteaza grav situatia financiara, aceasta sustinere nu poate fi primita, din analiza continutului procesului-verbal de contraventie rezultand, in mod clar, imprejurarea ca petentul desfasoara activitate de taximetrie, ceea ce, insa, nu poate avea niciun fel de relevanta cu privire la constatarea incalcarii normelor legale si aplicarii sanctiunii contraventionale.
Cu privire la lipsa indicarii calitatii agentului constatator, instanta constata ca aceasta sustinere nu este intemeiata, atat timp cat s-a consemnat, in cuprinsul actului, intocmirea lui de catre agentul prinicipal de politie (., independent de gradul profesional al agentului de politie, competenta sa de a constata si sanctiona contraventii exista si este reglementata in cuprinsul art. 26 alin. 1 pct. 10 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.
Ca atare, atat timp cat nu a fost identificata nicio vatamare cauzata contravenientului prin omisiunea agentului constatator de a indica toate elementele prev. in cuprinsul art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta considera ca nu se justifica anularea actului, nulitatea ce poate interveni pentru lipsa indicarii ocupatiei si locului de munca al contravenientului neputand fi decat una relativa, ce nu are suport juridic in speta.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Probele propuse in apararea sa, a caror administrare a fost posibila, anume: inscrisurile existente la dosar (din moment ce Municipiul Cluj-N. a invederat instantei, prin adresa de la fila 29, ca nu poate comunica inregistrarile video din intersectie, intrucat nu s-a formulat o cerere de stocare a imaginilor, petentul fiind in culpa sub acest aspect) sustin pe deplin fapta contraventionala pentru care a fost aplicata sanctiunea. Ori, avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, vor fi înlăturate susținerile petentului cu privire la necesitatea probarii faptei de catre intimat, prin depunerea unei inregistrari video.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, amenda în cuantum de 1.105 lei (340 lei+765 lei) și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pentru o perioadă de 30 zile, instanța arata că au fost corect individualizate în temeiul prevederilor art. 100 alin. 3 lit. d si art. 102 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 195/2002.
Efectuand analiza criteriilor prevazute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prin raportare la scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, instanta apreciaza ca actiunile petentului dovedesc pericolul social de natura a justifica aplicarea sancțiunilor, intrucat s-a realizat pătrunderea în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, de catre o persoana care desfasura activitate de taximetrie (realiza transportul de persoane cu autoturismul), fara a indeplini conditiile legale cu privire la aceasta activitate, fara a avea atestat de taximetrie.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul B. D., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în localitatea Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 10.04.2014, de către Poliția Municipiului Cluj-N..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./15.10.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3924/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
