Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9025/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9025/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 9023/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9025/2014
Ședința camerei de consiliu din 11.09.2014
Instanța constituită din :
JUDECATOR: G. A. F.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._, avand ca obiect cerere cu valoare redusa inaintata de reclamanta S.C. S. I. S.R.L., in contradictoriu cu parata S.C. CIMPORT S.A.
La apelul nominal facut in cauza se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită .
S-a facut referatul cauzei dupa care,
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 04.09.2014, cand partea prezenta a pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 29.04.2014, sub nr._, reclamanta S.C. S. I. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. CHIMSPORT S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 6.469,40 lei, reprezentând debit parțial nerestituit, conform facturii nr.1129/31.01.2013, penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, începând cu data de 31.03.2013, precum și cheltuieli de judecată în valoare de 200 lei, reprezentând taxa de timbru.
În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâta S.C. CHIMSPORT S.A. s-au desfășurat relații contractuale, în baza cărora reclamanta a vândut către pârâtă paleți de uz general, fiind emisă factura nr.1129/31.01.2013, în cuantum de 8469,20 lei. Conform celor afirmate de către reclamantă, debitul a fost parțial achitat, rămânând o sumă de 6.469,40 lei. S-a menționat că debitul este purtător de penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, conform mențiunii existente pe factură, până la data achitării, aceea de 06.12.2013, aceste penalități ridicându-se la valoarea de 10.161,60 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.06.2014, pârâta S.C. CHMSPORT S.A.. a solicitat respingerea capătului principal de cererea, ca rămas fără obiect, având în vedere plata efectuată de către aceasta prin ordinul de plată nr._. De asemenea, pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, ca neîntemeiată. Față de aceasta, s-a arătat că sumele sunt solicitate doar în baza unei facturi fiscale, ce nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerată un contract între profesioniști, ci ar reprezenta un contract în formă simplificată, ce poate face dovada doar cu privire la părți, obiect și preț. Mai mult, se menționează că aceste penalități nu pot fi considerate ca fiind negociate de către părți, ci au fost trecute în mod unilateral pe factură, astfel încât nu creează nicio obligație legală la plata acestora. S-a indicat faptul că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că penalitățile de întârziere consemnate în facturi fiscale nu confirmă existența unei clauze penale, ci este un act unilateral de voință al creditorului, neasumat de către debitor, factura fiind doar un document justificativ, iar nici chiar acceptarea la plată a facturii fiscale nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere. S-a mai arătat că factura nu este ștampilată și semnată de către reprezentanții pârâtei, iar mențiunea privind penalitățile de întârziere este situată înafara formularului facturii fiscale. În ceea ce privește calculul sumei datorată cu titlu de penalități, pârâta a arătat că având în vedere că data scadenței înscrisă pe factură este 01.04.2013, această zi nu ar fi trebuit luată în considerare la calcul, astfel încât penalitățile ar fi trebuit să înceapă să curgă doar din data de 02.04.2013, iar nu din 31.03.2013. Pârâta a mai arătat că factura nr.2061/05.12.2013, prin care au fost calculate penalitățile de întârziere, are ca dată a scadenței data de 11.12.2013 și nu a fost acceptată la plată, însă nici aceasta nu este legal întocmită, din moment ce nu a existat un contract comercial între părți și nu a fost negociată o clauză penală. D. urmare, s-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 și următoarele, art.1025-1032 din C.proc.civ..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (factura fiscală nr.SGX 1129/31.01.2013 – fila 4; factura fiscală nr. SGX 2062/06.12.2013 – fila 5; certificat constatator ORC – file 7-10; copie ordin de plată nr._ – fila 24).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 31.01.2013, a fost emisă de către reclamantă factura fiscală nr. SGX 1129 (fila 4), pentru suma de 8.469,20 lei, scadentă la data de 01.04.2013, ca urmare a livrării de către aceasta către societatea pârâtă a unor bunuri – paleți uz general 800X1200. Factura nu a fost semnată și ștampilată de către pârâtă. În cuprinsul facturii a fost inserată mențiunea că aceasta ține loc de contract, iar pentru sumele neachitate la scadență se va aplica o penalizare de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
La data de 06.12.2013, a fost emisă de către societatea reclamantă factura fiscală nr. SGX 2062 (fila 5), pentru suma de 10.161,60 lei, fiind astfel cuantificate penalitățile de întârziere până la acea dată, cu termen de plată la 11.12.2013.
Prin ordinul de plată nr._ din data de 10.06.2014, pârâta a achitat suma de 6.469,40 lei către societatea reclamantă, astfel cum reiese din actele dosarului (fila 24), acest fapt nefiind contestat de către reclamantă.
Conform art.1025 alin.1 C.proc.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Din interpretarea dispozițiilor art.32 alin.1 lit. c C.proc.civ., reiese faptul că este necesar ca în cadrul oricărei cereri de chemare în judecată să fie formulată o pretenție, să se urmărească realizarea unui drept subiectiv. Astfel, este necesar ca acea cerere să prezinte un obiect, a cărui existență este necesară nu doar în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, ci trebuie să își continue existența până la momentul pronunțării hotărârii.
În cauza de față, raportat la capătul principal de cerere, respectiv solicitarea de a obliga pârâta la plata sumei de 6.469,40 lei, instanța constată că pârâta a achitat această sumă în cursul procesului, astfel cum rezultă din analiza actelor dosarului. Ca atare, instanța va lua act de plata efectuată și va respinge capătul principal de cerere ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, instanța reține că, potrivit art.1535 alin.1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu. Conform art.1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anume prestație în cazul neexecutării prestației principale. De asemenea, din prevederile art.1 alin.1 și 3 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar, reiese că părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Din analiza acestor prevederi legale se desprinde faptul că pentru a se putea solicita penalități de întârziere sub forma clauzei penale, este necesar ca acesta să reprezinte la rândul său un contract, fiind doar un accesoriu al convenției principale. În consecință, clauza penală păstrează caracterul unui act bilateral, ce presupune acordul ambelor părți pentru validitate. Factura emisă de către o parte reprezintă un act unilateral, ce reflectă expresia voinței emitentului și atestă doar executarea obligației contractuale de către acesta. În lipsa acceptări exprese a de către cealaltă parte contractantă a existenței și cuantumului penalităților de întârziere, nu se poate considera că a luat naștere în mod valabil o obligație de plată a acestor sume în sarcina debitorului obligației principale.
În cauza de față, se constată că obligația de a achita penalități de întârziere, precum și procentului de calcul a acestora s-a prevăzut doar în cadrul facturii fiscale emise de către reclamantă, fără a exista vreo dovadă că aceasta a fost acceptată de către pârâtă. În aceste condiții, apare ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtei la plata acestor sume, instanța urmând a respinge capătul de cerere accesoriu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Conform art.454 C.proc.civ., pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere, dispozițiile art.1522 alin.5 C.civ. fiind aplicabile.
Potrivit art.1523 alin.2 lit. d C.civ., debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Se observă că acordarea cheltuielilor de judecată are la bază ideea de culpă procesuală, căzând în sarcina celui responsabil pentru declanșarea procesului. Raportat la natura obligației principale, instanța constată că pârâta se afla de drept în întârziere cu privire la plata debitului principal, astfel încât faptul că ulterior declanșării procedurilor judiciare a recunoscut pretențiile reclamantului și a achitat suma pretinsă nu înlătură culpa sa în ceea ce privește cheltuielile efectuate de către reclamantă până în acel moment. Astfel, chiar dacă se va pronunța o soluție de respingere a capătului principal de cerere ca rămas fără obiect, având în vedere că prin raportare la valoarea acestuia reclamanta a achitat taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de valoare redusă formulată de către reclamanta S.C. S. I. S.R.L., cu sediul în ., . –_, jud. Cluj, J_, C.U.I. RO_, cont bancar RO78BTRL_06XX deschis la Banca Transilvania, Agenția Oradea, în contradictoriu cu pârâta S.C. CHIMSPORT S.A., cu sediul în Cluj-N., ..47/15N, Clădire Birouri, Corp A, ., J_, C.U.I. RO_, cont bancar RO43RNCB_0002 deschis la BCR, sucursala Cluj-N., în privința capătului principal de cerere, ca rămasă fără obiect.
Respinge capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei la plata penalităților de 0,5% pe zi de întârziere ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2014.
Judecător, Grefier,
G.-A. FodorAura M.
Red./Dact./GAF/4 ex./29.09.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1031/2014. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 1537/2014. Judecătoria... → |
|---|
