Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 16837/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 19 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. L.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul PESTEAN L. D. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca AL JUDETULUI CLUJ, privind procesul-verbal de constare a contravenției . nr._/15.07.2014.
Dezbaterile în fond s-au desfășurat în ședința publică din data de 12.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la această dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.12.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 30 iulie 2014 sub nr._, petenta .. – D a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 15.07.2014.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că numitul B. A. C. presta activitate din data de 09.07.2014 urmând ca în data de 10.07.2014 să i se încheie un contract individual de muncă. A menționat și că apreciază ca fiind necesară o zi de probă înaintea încheierii contractului individual de muncă deoarece angajatorul trebuie să testeze aptitudinile celui angajat.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A depus înscrisuri: carte de identitate a numitului P. L.-D. (f. 3), proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sera CJ nr._ încheiat la data de 15.07.2014 (f. 4-5), proces-verbal de control . nr._/15.07.2014 (f. 13), act constitutiv al .. – D (f. 14-15), contract individual de muncă nr. 42/08.07.2014 și nr. REVISAL_ (f. 16-17).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 2.
La data de 27.10.2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 2427) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
A subliniat că în fapt, în urma controlului inopinat efectuat la data de 10.07.2014 la punctul de lucru al petentei, s-a constatat că numitul B. A. C. presta muncă sub forma ajutorului de bucătar din data de 09.07.2014 fără a fi încheiat un contract individual de muncă, faptă ce constituie o încălcare a dispozițiilor imperative ale art. 16 alin. (1) din Codul Muncii.
Angajatorul nu consideră că a încălcat legea ci că procedurile de angajare în unitate au fost respectate însă aspectele constatate în mod nemijlocit de către inspectorii de muncă atât în teren cât și la data efectuării controlului asupra documentelor infirmă aceste susțineri fiind combătute chiar de către salariatul în cauză prin declarația dată la data de 10.07.2014. Mai mult, întocmind contractul individual de muncă ulterior controlului neanunțat, petenta a consemnat ca și dată de începere a activității ziua de 10.09.2014 cu toate că salariatul a fost surprins în câmpul muncii în data de 09.07.2014.
În ce privește afirmația petentei referitoare la perioada de probă, a arătat că din punct de vedere legal este posibilă sub rezerva elaborării unei proceduri concrete privind modalitatea de verificare a aptitudinilor profesionale ale persoanei care dorește să ocupe un post în unitatea angajatoare însă petenta nu a făcut o asemenea probă.
De asemenea, petenta nu a formulat obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal de contravenție astfel încât a achiesat la aspectele reținute în actul de contravenție.
În ceea ce privește petitul prin care solicită individualizarea sancțiunii în sensul reducerii, intimatul a susținut că fapta contravențională se încadrează într-o arie de pericol social foarte ridicat prin prisma efectelor negative pe care munca la negru le generează, dovadă fiind modificările legislative de agravare a răspunderii prin instituirea unor limite ale sancțiunii amenzii foarte ridicate. Totodată, în același proces-verbal s-a reținut și nerespectarea unei alte obligații legale însă petentei i-a fost aplicat un avertisment astfel că multitudinea neregulilor constatate nu o îndreptățește la clemență.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C. pr.civ., art. 16 alin. (1), art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii.
În probațiune, a depus procesul – verbal de contravenție nr._/15.07.2014 (f. 32-33), procesul-verbal de control nr._/15.17.2014 (f. 28-31), fișa de identificare a salariatului B. A. (f. 34).
La termenul de judecată din data de 12.12.2014, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți precum și proba testimonială a martorului B. A. C. (f. 49).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.07.2014 (f. 32-33), petentei .. – D i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei pentru aceea că în data de 10.07.2014, la punctul de lucru din .. 23 din Cluj-N., jud. Cluj, s-a constatat că numitul B. A. C. desfășura activitatea de ajutor de bucătar (prepara mâncare) echipat în haine de lucru, fără să fi încheiat un contract individual de muncă și fără să fi primit un exemplar de pe acesta în formă scrisă, în limba română, faptă prevăzută de art. 16 alin. (1) din L. nr. 53/2003 republicată și sancționată conform art. 260 alin. (1) lit. e) din L. nr. 53/2003 republicată. Totodată, s-a reținut în sarcina petentei fapta de nu respecta prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) cu privire la înregistrarea contractului individual de muncă în registrul general de evidență a declarațiilor în format electronic cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității pentru H. I. P. N. care are ca dată de începere a activității 10.07.2014 iar transmiterea a fost făcută în data de 10.07.2014 motiv pentru petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului conform art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 500/2011 și art. 5 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001.
Preliminar, instanța reține că petenta a formulat plângere contravențională doar în ceea ce privește fapta pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei astfel că va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal în aceste limite impuse de aplicarea principiului disponibilității.
În drept, potrivit art. 16 alin. (1) din L. nr. 53/2003 republicată (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. (3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă și, conform art. 260 alin. (1) lit. e) din același act normativ Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 de admitere a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța constată că petenta nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului verbal.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agenții constatatori a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 260 alin. (1) lit. e) din L. nr. 53/2003 republicată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (L. nr. 53/2003 se adresează unei categorii generale de persoane fizice și/sau juridice); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
P. urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, din procesul-verbal de control (f. 28-19) privind constatările nemijlocite ale inspectorilor de muncă rezultă că în data de 10.07.2014, la punctul de lucru al petentei din Cluj-N., .. 23, martorul B. A. C. se afla în exercitarea activității de muncă în folosul petentei, în calitate de ajutor de bucătar, fără să fi încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, în limba română.
Din declarația scrisă a martorului B. A. C. dată la sediul punctului de lucru în data controlului (f. 34) precum și din cea dată în mod nemijlocit în ședința publică din data de 12.12.2014 (f. 49), rezultă că a început să presteze muncă în data de 09.07.2014 urmând ca în data de 10.07.2014, să perfecteze formalitățile prevăzute de lege. Totuși, în continuarea mărturiei, salariatul a afirmat că în perioada anterioară controlului inopinat, a lucrat în cadrul unității câte 2-3 ore pe zi fiind plătit pro rata pentru munca depusă motivând că administratorul societății îi este prieten de mulți ani și i-a solicitat ajutorul pentru activitatea din bucătăria restaurantului. Aceste aspecte au fost confirmate în mod verbal de către reprezentantul legal P. L., fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Deși la dosarul cauzei a fost depus contractul individual de muncă nr. 42/08.07.2014 nr. REVISAL_ (f. 16-17), instanța observă că nu conține semnătura salariatului, nu a fost prezentat agenților constatatori la data controlului și nu a fost înregistrat în fișele de evidență a salariaților societății petente astfel încât nu reprezintă un veritabil contract ci, cel mult, o ofertă de muncă neacceptată valabil de către salariatul de facto.
În ce privește susținerile petentei privind împrejurarea că martorul se afla în perioada de probă, instanța constată că nu a prezentat în forma scrisă prevăzută de lege ca și condiție de valabilitate planul de testare a aptitudinilor acestuia astfel că această împrejurare nedovedită nu exonerează petenta de răspunderea contravențională pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
P. urmare, fapta petentei de a-l primi în muncă pe martorul B. A. C. fără a încheia în formă scrisă, în limba română, un contract individual de muncă întrunește sub aspect subiectiv și obiectiv fapta prevăzută de art. 16 alin. (1) și sancționată conform art. 260 alin. (1) lit. e) din L. nr. 53/2003.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite având în vedere faptul că i-a fost aplicat minimul sancțiunii prevăzut de norma încălcată. Instanța apreciază, pe baza probatoriul administrat, că activitatea de muncă a martorului s-a desfășurat spontan și sporadic pe o durată mai îndelungată de o zi astfel încât sancțiunea aplicată corespunde exigenței proporționalității. Nu poate fi ignorat aspectul că petentei i-a fost aplicată și sancțiunea avertismentului pentru o altă faptă din aceeași categorie constatată prin același proces-verbal.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petentă .. – D în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI CLUJ, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta .. – D, cu sediul în loc. Cojocna, .. 1, ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, C.U.I._ în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., .. 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 19.12.2014.
Președinte, Grefier,
A. LITEANSIMONA C. P.
Red./Tehnored./L.A./4 ex./19.12.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5379/2014. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 1651/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
