Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 12856/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul constituit in:
Președinte: A. L.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta N. D. L. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul-verbal de constare a contravenției . nr._/22.05.2014.
Dezbaterile în fond s-au desfășurat la 14.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la această dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.11.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 11 iunie 2014 sub nr._ astfel cum a precizată la data de 05 august 2014, petenta N. D.-LUCREȚIA a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.05.2014; în subsidiar, reformarea în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei cu avertismentul sau reformarea procesului-verbal în sensul diminuării cuantumului sancțiunii amenzii la cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv suma de 500 lei.
În motivare, petenta a arătat, în esență, faptul că prin procesul-verbal contestat a fost sancționată cu amendă în valoare de 1000 lei pentru că în data de 22.05.2014 ar fi tulburat liniștea locatarilor între orele 22.00 – 8.00 și 13.00 -14.00 prin aceea că aflându-se în curtea locuinței închiriate din Cluj-N., . un grup de prieteni, ar fi ascultat muzică la intensitate mare.
A invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie ale actului constatator: ilizibilitatea numelui și prenumelui agentului constatator echivalează cu lipsa acestei mențiuni obligatorii conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001; nu a ascultat muzică la o intensitate care să deranjeze pe cineva dintre vecini având în vedere aspectul că singura instalație de muzică era un pick-up electronic pentru viniluri; după venirea organelor de poliție la fața locului, muzica a fost oprită complet și singurele zgomote care au continuat să se audă au fost conversațiile avute cu persoanele prezente în curte care, de altfel, au început să plece rând pe rând; volumul muzicii nu a fost măsurat în decibeli cu un mijloc tehnic; niciunul dintre reclamanți nu este vecin direct astfel încât vinovăția sa nu poate fi apreciată pe baza percepției lor subiective din moment ce nu s-a efectuat nicio măsurătoare obiectivă a nivelului sunetului; sancțiunea amenzii este exagerată raportat la gravitatea faptei și starea sa materială.
A precizat și că sancțiunea avertismentului sau, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii la minimul legal și-ar atinge cu prisosință scopul represiv.
În drept, a invocat dispozițiile art. 5, art. 7, art. 31 din O.G. nr. 2/2001, art. 112 și urm. C. pr. civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale a martorilor B. A. și B. M. B..
A anexat la cerere astfel cum a fost precizată, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, carnetul de student (f. 5), procesul verbal . nr._ încheiat la data de 22.05.2014 (f. 6, 17) și carte de identitate (f. 7).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 14.
La data de 17 septembrie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 25) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al mijlocirii probelor în procesul civil.
Ca urmare, întrucât dispozițiile L. nr. 61/1991 au drept scop sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice precum și asigurarea unui climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petenta, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În probațiune, a depus raportul agentului constatator (f. 27), fișa intervenției la eveniment (f. 28) și a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale a martorilor P. I. și P. G..
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și L. nr. 61/1991.
La data de 13 octombrie 2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 34) prin care a arătat că își menține toate apărările formulate prin plângerea contravențională. Adițional, a precizat că beneficiază de prezumția de nevinovăție astfel încât intimatului îi revine sarcina de a face proba pozitivă a intensității sunetului prin mijloace tehnice iar nu prin martorii propuși prin întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 14.11.2014, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei precum și proba testimonială a martorilor P. I. (f. 53), B. M. B. (f. 54) și B. A. (f. 55).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.05.2014 (f. 16), petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei pentru aceea că în data de 22.05.2014, ora 22.50, în Cluj-N., pe ., în calitate de organizatoare a unei petreceri private care ar fi avut loc în curtea imobilului menționat mai sus la care ar fi participat aproximativ 30 – 40 de persoane, ar fi tulburat ordinea și liniștea locuitorilor prin zgomote și larmă folosind instalații de muzică la intensitate mare, faptă prevăzută de art. 2 pct. 26 din L. nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. (1) lit. c) din L. nr. 61/1991.
Procesul-verbal a fost semnat de martorul asistent P. I. în condițiile în care petenta a refuzat semnarea lui.
În drept, potrivit art. 2 pct. 26 din L. nr. 61/1991 Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora iar conform art. 3 alin. (1) lit. c) din L. nr. 61/1991 Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevăzute la pct. 2), pct. 5)-7), pct. 8)-10), pct. 13), 15), 19), 20), 26), 27), 29) și pct. 32).
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Contrar susținerilor petentei, instanța reține că numele și prenumele agentului constatator H. R. sunt lizibile și inteligibile și rezultă în mod neechivoc din cuprinsul procesului-verbal contestat (f. 16), fără a fi necesară deducerea lor din surse extrinseci.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
În speță, instanța constată că petenta nu a invocat motive de nulitate relativă a actului constatator.
Instanța observă că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 2 pct. 26 din L. nr. 61/1991.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr. 61/1991 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunea contravențională aplicabilă (amenda) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin susținerile verbale din ședința publică, petenta a recunoscut faptul că în data de 22.05.2014 a invitat un număr de aproximativ 30 de prieteni la masă, în locuința pe care o folosea în calitate de chiriaș din Cluj-N., ., . a asculta muzică de pe un pick-up electronic pentru viniluri. Din declarația martorului B. A. (f. 53) reiese aspectul că după orele 22.00, o vecină i-a atras atenția că muzica este prea tare motiv pentru care volumul muzicii a fost redus, iar după venirea echipajului de poliție la fața locului, muzica a fost oprită. Martorul P. I. a declarat instanței faptul că a apelat Serviciul Unic pentru Apeluri de Urgență 112 în jurul orei 23.00 pentru a reclama incidentul și i s-a spus că evenimentul fusese reclamat deja și că a fost trimis un echipaj de poliție la fața locului. Aspectul că agentul constatator nu a utilizat mijloace tehnice de măsurare a decibelilor nu este relevant din moment ce acesta a perceput prin propriile simțuri acțiunea petentei fiind astfel suficient pentru a aprecia dacă, prin activitatea sa, aceasta tulbura liniștea celorlalți locuitori. De altfel, împrejurarea volumului ridicat al muzicii rezultă din circumstanțele distanței dintre imobilul martorului P. I. și cel pe care îl folosea petenta și a multiplelor reclamații la 112 efectuate de alți vecini. Nu mai puțin, în ce privește latura obiectivă a contravenției săvârșite, instanța reține că s-a realizat prin întrunirea și a altor variante alternative, respectiv prin zgomotele și larma produse de ceilalți participanți prezenți la petrecere.
Sub aspect subiectiv, instanța constată că deși petenta nu a urmărit tulburarea liniștii și ordinii publice în concret acest rezultat s-a produs în mod culpabil.
Prin urmare, fapta petentei de a tulbura liniștea locatarilor între orele 22,00 - 8,00 prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea unui instrument muzical la intensitate mare, în locuința și curtea imobilului pe de . din Cluj-N.întrunește elementele constitutive ale faptei prevăzute de art. 2 pct. 26 din L. nr. 61/1991.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită (într-o seară de joi a săptămânii, după orele 22.00), mijloacele de săvârșire a acesteia (în cadrul unei petreceri de 30 – 40 persoane și prin utilizarea unui instrument muzical).
Nu se impune reducerea sancțiunii amenzii de 1000 lei la minimul prevăzut de lege sau înlocuirea cu avertismentul, în primordial, întrucât petenta apreciază că nu a avut un comportament care să aducă lezare valorilor sociale ocrotite de lege ceea ce conduce la concluzia că nu conștientizează gravitatea faptei comise. Deși a avut o atitudine sinceră cu privire la starea de fapt, ignoră consecințele conduitei sale or, în măsura în care nu realizează că a invita un grup de persoane de 30 – 40 de persoane într-un spațiu neizolat fonic și a asculta muzică la intensitate mare constituie elemente de anormalitate socială, sancțiunea aplicată nu și-a atins scopul preventiv. Interesul public reclamă menținerea sancțiunii la nivelul individualizat de agentul constatator ca formă de prevenire a unui comportament asemănător în viitor, în lipsa identificării unei garanții reale din partea petentei în acest sens.
De asemenea, deși starea financiară a unei persoane reprezintă un factor de luat în considerare la momentul aplicării unei sancțiuni, lipsa veniturilor sau resursele financiare reduse nu pot echivala cu impunitatea pentru săvârșirea unei fapte contravenționale cu vinovăție. Instanța constată că petenta este o persoană cu dreptul și aptitudinea de a munci și că realizează un venit lunar de aproximativ 1700 lei, motive ce întemeiază concluzia că sancțiunea aplicată nu este excesiv de împovărătoare.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta N. D. - LUCREȚIA, C.N.P._, cu domiciliul în Târgu-M., ., . și domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 21.11.2014.
Președinte, Grefier,
A. LITEANSIMONA C. P.
Red./Tehnored./L.A./4 ex./25.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1097/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9039/2014.... → |
|---|
