Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 14982/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică din 24 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta P. L. ROMÂNIA IFN SA și pe intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ -SERVICIUL ORDINE ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 pct.4 din codul de procedură civilă este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța constatând că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ /2012 petentul P. L. ROMANIA IFN S.A. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Direcția Poliția Comunitară C., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 02.06.2014 de Poliția Comunitară C.-N..
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul P. L. ROMANIA IFN S.A. a arătat în esență că, autovehiculul menționat în cuprinsul procesului verbal se afla în posesia . în baza contractului de leasing financiar nr._/_, agentul trebuia să identifice persoana fizică care a condus autovehiculul, nelegalitatea aplicării sancțiunii privind jurisprudența CEDO - nerespectarea prezumției de nevinovăție și de asemenea solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată - reprezentând onorariu avocațial.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 02.06.2014de Poliția Comunitară C.-N..
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul M. C.-N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent, ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 02.06.2014 de Poliția Comunitară C.-N. a fost sancționat contravențional petentul P. L. ROMANIA IFN S.A. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10, lit. a din H.C.L. 26/2010.
În fapt, s-a reținut că, la data de 26.02.2014, orele 09.31, pe domeniul public din municipiul C.-N., . M. nr.22, amenajată ca parcare cu plată, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, staționa fără a avea afișat la loc vizibil tichetul sau abonamentul de parcare sau sms valabil.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Mai mult, instanța reține că petentul nu a contestat legalitatea procesului-verbal, singurele obiecțiuni formulate de aceasta vizând temeinicia procesului-verbal.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța are în vedere dispozițiile articolului 3 aliniatul 2 din OG nr. 2/2001, conform cărora persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Sub aspectul tehnicii de reglementare, răspunderea poate fi instituită prin normele speciale, fie în mod expres – când se precizează explicit în norma contravențională că persoana juridică răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții și care este sancțiunea aplicabilă, fie implicit - când este evident, chiar în lipsa unei prevederi exprese, că acea contravenție poate fi comisă numai de către o persoana juridică, în funcție de specificul faptei prevăzute în actul normativ care stabilește fapta contravențională si sancțiunea aplicabilă.
Instanța reține totodată că în materie contravențională, deși nu este prevăzut în mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile articolului 1 din OG nr. 2/2001, care definește contravenția drept o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de alta parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru această formă de ilicit, un scop preventiv si punitiv, iar nu unul reparator.
Or, în prezenta cauză, contrar susținerilor petentului, potrivit cărora persoana juridica nu poate savarsi vreuna din contravențiile prevăzute in HCL nr. 26/2010, este de reținut că prin dispoz. art. 11 din această hotărâre a Consiliului Local se face referire expresă la :’’ Persoana fizică sau persoana juridică sancționată contravențional…’’, ceea ce înseamnă că persoana juridică poate săvârși contravenția prev. de art. 10 din hotărârea anterior menționată.
Mai mult, prin încheierea actului de constatare, anterior întocmirii procesului verbal, care a fost lăsat pe parbrizul autovehiculului, s-a asigurat petentului posibilitatea comunicării către intimată a persoanei vinovate de săvârșirea contravenției, posibilitate, de care petentul nu a uzat.
Astfel, având în vedere că potrivit normei speciale pentru fapta constatată prin procesul verbal poate răspunde și persoana juridică, instanța nu va reține ca temeinice susținerile petentului.
Susținerea potrivit căreia petentul nu ar avea calitatea de contravenient în prezenta cauză, întrucât autoturismul cu număr de înmatriculare_ ar fi făcut obiectul contractului de leasing financiar nr._/_ cu ., urmează a fi înlăturată de instanță ca lipsită de relevanță pentru următoarele considerente.
Astfel, contractul de leasing financiar încheiat de părți nu este opozabil terților, acesta producând efecte numai între părțile contractante potrivit principiului general „res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest" -principiul relativității efectelor actului juridic - în sensul că actul juridic civil produce efecte numai față de autorul său, după caz, autorii săi, fără a putea să profite sau să dăuneze altor persoane.
Pe de altă parte, conform art. 19 din OUG nr. 195/ 2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice - "procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I ".
Potrivit art. 2 alin. 1 din Ordinul MAI nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006 - privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 941 din 21 noiembrie 2006 -„proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulație și să solicite radierea lor din evidență, în cazurile prevăzute de lege, potrivit prevederilor prezentului ordin".
Potrivit art. 24 alin. 2 lit. d) din același act normativ -„proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane".
Petenta nu a efectuat demersurile legale pentru radierea autoturismului de pe numele său și transcrierea acestuia pe noul proprietar, acesta figurând în baza de date a Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și înmatriculări a vehiculelor ca fiind în proprietatea sa. în acest context, apreciem că petentul nu poate invoca propria culpă în apărarea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans ".
Pe de altă parte, așa cum am reținut deja, la momentul controlului s-a întocmit nota de constatare nr._/04.03.2014, care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului depistat că staționa fără a deține tichet sau abonament de parcare valabil afișat, prin care conducătorul autovehicului era invitat la sediul Direcției Poliția Locală în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Datorită neprezentării la invitație, s-a cerut comunicarea utilizatorului de la data săvârșirii contravenției prin adresa cu nr._/28.03.2014, către P. L. ROMÂNIA, iar în urma necomunicării unui răspuns a fost încheiat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/02.06.2014.
De altfel, instanța reține că, petenta Porche L. România a transmis intimatei un răspuns la adresa transmisă de aceasta în data de 31.03.2014 privind comunicarea utilizatorului de la data săvârșirii contravenției, la data de 18.06.2014, deci peste termenul legal acordat în acest sens de 15 zile, procesul verbal fiind deja întocmit.
Față de cele expuse anterior, instanța în temeiul dispoz. art. 32 și urm. Din O.G. nr. 2/2001 urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului.
Fară cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. L. ROMANIA IFN S.A., cu sediul procesual ales în București, . B., nr. 3, Sector 5 în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ C.-N., cu sediul în mun. C. N., .-3, jud. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 02.06.2014 de Poliția Comunitară C.-N..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.
Dact./Red.Am.M.
5 ex./23.03.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 6360/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Sentința nr. 3635/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
