Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 13643/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică din data de 28.10.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de catre petentul A. E. F. împotriva intimatului IPJ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Având în vedere mijloacele de probă ce sunt necesare pentru solutionarea cauzei, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului, conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce plangerea poate fi solutionata chiar la acest termen de judecată, pe baza de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a li se acorda cuvantul in dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 19.06.2014, sub nr._, petentul A. E. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.06.2014, ca fiind netemeinic si nelegal.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a arătat că a condus autoturismul marca Dacia in mun. Cluj-N., P-ta M. Viteazul si a fost oprit de echipajul de politie care venea pe scuter, solicitandu-i sa se legitimeze si sa predea actele masinii la control, ceea ce a si facut. A mai aratat petentul ca i s-a intocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, deoarece a vorbit la telefonul mobil si, dupa aceea, i s-au inapoiat actele masinii, dar fara permisul de conducere.
A sustinut petentul ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este nul, avand in vedere ca fapta descrisa nu corespunde cu realitatea, nefiind prezentate toate imprejurarile de natura a se stabili, in mod corect, fapta savarsita, conform art. 17 raportat la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
A apreciat petentul ca sarcina probei apartine celui ce acuza si, din moment ce nu exista o descriere corespunzatoare a faptei, in lipsa vreunui martor care sa confirme sustinerile agentului constatator, se impune aplicarea principiului „in dubio pro reo”.
In sfarsit, petentul a alegat ca nu a savarsit niciuna din faptele contraventionale care i se imputa.
In drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001.
Cererea a fost legal timbrata (fila 4).
Plangerii i-au fost anexate inscrisuri (fila 5).
La data de 23.07.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, in cuprinsul intampinarii, s-a aratat ca, la data de 04.06.2014, in jurul orei 12:50, numitul A. E. F. se deplasa prin Piata M. V. din municipiul Cluj-N. inspre ., folosind telefonul mobil fara dispozitiv maini libere si nu purta centura de siguranta. De asemenea, s-a aratat ca acesta nu a respectat indicatiile politistului rutier de a opri autovehiculul la intersectia dintre strazile A. Saguna si Frederic Joliot Curie, fiind oprit de catre un alt agent de politie in dreptul imobilului cu nr. 28 de pe ..
A apreciat intimatul că, întrucât fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovadă până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petiționarului și nu intimatului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 lit. e, art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Petentul a formulat raspuns la intampinare, sustinand netemeinicia starii de fapt retinute prin procesul-verbal de contraventie atacat. Sub aspectul legalitatii actului, petentul a invederat ca agentii constatatori ar fi trebuit sa actioneze in baza unor ordine de serviciu care trebuie infatisate instantei. S-a mai aratat ca lipsa calitatii agentului constatator atrage, conform prev. art. 17 din OG nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal de contraventie.
Pentru solutionarea plangerii, instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 04.06.2014, in jurul orei 12:50, petentul A. E. F. a condus autoturismul marca Dacia, ce se deplasa prin Piata M. V. din municipiul Cluj-N. inspre ., folosind telefonul mobil fara a avea activat dispozitivul maini libere si nu avea fixata centura de siguranta. Totodata, petentul nu a respectat indicatiile politistului rutier de a opri autovehiculul la .-si deplasarea si fiind oprit de catre un alt agent de politie in dreptul imobilului cu nr. 28 de pe ..
Aceasta stare de fapt, ce a fost prezentata de catre intimat in cuprinsul intampinarii, a fost consemnata de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 15), in temeiul caruia petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 680 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a aplicarii unui numar de 4 puncte penalizare, precum si cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 si 3 din OUG nr. 195/2002, fapte ce se sancționează conform art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 si art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002.
Contravenientul a semnat procesul-verbal de contraventie, atestand, prin semnatura, primirea actului. Insa, apreciind că nu există faptele contravenționale pentru care a fost intocmit procesul-verbal contestat, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 si 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a I de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a unui numar de 2 puncte de penalizare (sanctiuni aplicabile in cazul fiecarei contraventii) savarsirea de catre conducatorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a folosi telefonul mobil în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere" si a celei de a nu respecta obligația de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță.
In temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fapta conducătorului auto de a nu respecta semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Amenda ce se aplică pentru fiecare din contravențiile reținute în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. Vor fi inlaturate, astfel, sustinerile petentului cu privire la incalcarea normele de procedura impuse in cuprinsul OG nr. 2/2001 in ceea ce priveste forma intocmirii procesului-verbal de contraventie.
In acest sens, instanta arata ca nu este intemeiata aprecierea petentului cu privire la incalcarea disp. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, in sensul ca agentul constatator nu a descris in mod corespunzator fapta, adica nu a indicat imprejurarile de natura a permite instantei stabilirea manierei de desfasurare a evenimentelor. Se va considera ca starea de fapt redata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie este de natura a oferi posibilitatea instantei de a stabili elementele prevazute de lege, agentul constatator respectand normele de procedura impuse in cuprinsul OG nr. 2/2001 in ceea ce priveste forma intocmirii procesului-verbal de contraventie. . indicate faptele savarsite in concret, prin raportare la elementele constitutive ale contraventiilor prevazute in cuprinsul art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 si 3 si art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002
Totodata, instanța va înlătura si susținerea petentului cu privire la nulitatea absoluta a procesului-verbal de contraventie pentru incalcarea prev. art. 16 din OG nr. 2/2001, raportat la faptul ca nu a fost indicata calitatea agentului constatator, ceea ce are relevanta in posibilitatea determinarii competentei agentului. Instanta constata, insa, ca aceasta sustinere nu este intemeiata, atat timp cat s-a consemnat, in cuprinsul actului, intocmirea lui de catre agentul principal de politie (. cadrul Biroului Rutier Cluj-N. si, independent de gradul profesional al agentului de politie, competenta sa de a constata si sanctiona contraventii exista si este reglementata in cuprinsul art. 26 alin. 1 pct. 10 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.
In consecinta, nu este justificata alegatia petentului in sensul necesitatii de prezentare a unui ordin de serviciu, atat timp cat competenta materiala si teritoriala a agentului constatator este reglementata in cuprinsul textelor de lege indicate: art. 26 alin. 1 pct. 10 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane. Prin raportare la calitatea agentului constatator de agent de politie in cadrul Biroului Rutier Cluj-N., fata de prev. art. 28 alin. 1 din Legea nr. 218/2002, instanta apreciaza ca acesta are abilitarea legala de a constata contraventii pe raza municipiului Cluj-N., iar contraventiile retinute in sarcina petentului prin actul contestat in cauza au fost constatate in Piata M. V. din Cluj-N..
Ca atare, instanta considera ca motivele de nulitate invocate in cuprinsul plangerii introductive de instanta, precum si cele sustinute prin raspunsul la intampinare nu sunt intemeiate.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Probele propuse in apararea sa, a caror administrare a fost posibila, anume: inscrisurile existente la dosar sustin pe deplin fapta contraventionala pentru care a fost aplicata sanctiunea.
Avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, dandu-se eficienta prezumtiei de autenticitate a procesului-verbal de contraventie, vor fi înlăturate susținerile petentului cu privire la necesitatea probarii faptei contraventionale de catre agentul constatator, proba ce ar fi imposibil de administrat, intrucat faptele nu au fost inregistrate video, dupa cum rezulta din cuprinsul intampinarii, ci doar au fost percepute prin propriile simturi de catre agentul de politie.
F. de elementele constitutive ale contraventiilor retinute in sarcina petentului, ce au fost redate in cele ce preced, instanta considera ca s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptelor, ce au fost constatate prin propriile simturi de catre agentul de politie, investit cu exercitiul autoritatii de stat si aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului: amenda în cuantum de 340 lei (cate 170 lei pentru fiecare contraventie) si sancțiunea complementară constând în 4 puncte de penalizare, instanța arata că au fost corect individualizate în temeiul prevederilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 si 3 coroborat cu art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. Totodata, amenda în cuantum de 340 lei si sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile, au fost corect individualizate în temeiul prevederilor art. 100 alin. 1 lit. f din OUG nr. 195/2002.
Efectuand analiza criteriilor prevazute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prin raportare la scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, instanta apreciaza ca actiunile petentului dovedesc pericolul social de natura a justifica aplicarea sancțiunilor. Se impune sanctionarea pecuniara a petentului, cat si executarea intocmai a sanctiunilor complementare, in vederea realizarii scopului represiv si preventiv al raspunderii contraventionale, pentru a se evita, pe viitor, crearea unor stari de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere, prin folosirea mainilor, in timpul conducerii, in vederea utilizarii telefonului mobil, ci nu pentru a controla autoturismul, prin lipsa centurii de siguranta si, mai ales, prin nerespectarea obligatiei de a opri la indicatia agentului de politie.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul A. E. F., având CNP_, cu domiciliul în localitatea T., .. 25, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 04.06.2014 de către Biroul Rutier Cluj-N..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./29.10.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8335/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3349/2014.... → |
|---|
