Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 11553/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 21 octombrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. G. W. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. T. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 14.10.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 21.10.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2014 sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. G. W. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. T. S.R.L. a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.240 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/19.08.2013,_/19.08.2013 și dobânda legală de la scadența facturilor fiscale și în continuare până la plata integrală a debitului. Cu cheltuieli de judecată, constând și în taxa de 100 lei reprezentând onorariul mediatorului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat în esență că, între părți au avut loc raporturi comerciale constând în servicii de transport, prestate în favoarea pârâtei, servicii pentru care au fost emise cele două facturi fiscale, în valoare de 1.054 lei și 186 lei, care însă au rămas neachitate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1170, 1270, 1271, 1516 și urm. C.civ.
În dovedirea cererii s-au anexat următoarele înscrisuri: facturi fiscale, comandă și scrisoare C.M.R. (f. 6-11).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 91,8 lei – taxă judiciară de timbru (f. 26).
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta, în calitate de prestator a efectuat în beneficiul pârâtei servicii de transport de nisip și piatră, conform comenzii și scrisorii de transport de la filele nr. 9-11 din dosar, sens în care a emis facturile fiscale nr._/19.08.2013 și_/19.08.2013, în valoare totală de 1.240 lei, debit rămas neachitat de către pârâtă.
În drept,instanța reține că prezentul litigiu este supus dispozițiilor Noului Cod civil, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011, dat fiind data încheierii derulări raporturilor juridice.
Astfel, în temeiul art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1516 C.civ.
Instanța reține că, reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și însușite de pârâtă prin semnătură -, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturile fiscale - și exigibile - fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale la termenul stabilit în factura fiscală - împotriva pârâtei, aceasta însă nu a făcut proba plății.
Instanța reține că, deși între părți nu a fost încheiat un contract în formă scrisă, existența contractului de prestări servicii de transport încheiat în formă simplificată a fost dovedit de reclamantă în baza facturile fiscale de la dosar coroborat cu comanda fermă de transport, însușită de pârâtă prin semnare și ștampilare, și scrisoarea de transport, care atestă efectuarea transportului.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, întrucât potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă din care să rezulte că aceasta și-a respectat obligațiile contractuale. Astfel, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea serviciilor de transport furnizate de reclamantă.
În ceea ce privește cererea privind acordarea dobânzilor legale, instanța apreciază întemeiat și acest capăt de cerere raportat la dispozițiile art. 1 alin. 3, art. 3 alin. 2 și art. 6 O.G. nr. 13/2011 coroborat cu art. 1523 alin. 2 lit. d și art. 1535 C.civ.
D. urmare, considerând întemeiată acțiunea reclamantei, instanța va dispune admiterea ei și obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 1.240 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/19.08.2013 și_/19.08.2013 precum și dobânda legală aferentă de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata efectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru de 91,8 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 91,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța va respinge însă, ca nefondată cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul mediatorului, având în vedere că, reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. G. W. S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C. U. ȘI ASOCIAȚII S.R.L. în București, Preciziei Business Center, Bld. Preciziei, nr. 1, . în contradictoriu cu pârâta S.C. R. T. S.R.L. J_, C.U.I. RO_ cu sediul în Cluj-N., .. 4, jud. Cluj, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.240 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/19.08.2013 și_/19.08.2013 precum și dobânda legală aferentă de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 91,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/17.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3349/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5975/2014. Judecătoria... → |
|---|
