Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 1938/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINTA CIVILA NR._/2014
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: V. I. V.
GREFIER: P. A. G.
Pe rol fiind solutionarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. A&D S. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul M.F.P.- A.N.A.F. – D. GENERALA REGIONALA A FNANTELOR PUBLICE CLUJ privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.01.2014.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2014 sub nr._, petenta S.C. A&D S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală anularea procesului verbal . nr._ din data de 18.01.2014 și înlăturarea sancțiunilor aplicate. S–a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s–a arătat, în esență, că procesul-verbal contestat este nul absolut deoarece fapta contravențională descrisă nu există. Agentul constatator a reținut că s-a constatat existența unui surplus de 1.113,5 lei însă această sumă nu avea legătură cu încasările, având o altă destinație. S-a arătat că suma menționată se afla într-un sertar în afara casieriei, aceasta urmând să fie achitată unui prestator care în aceiași zi monta o ușă la punctul de lucru al societății petente. Petenta a mai arătat că, datorită măsurii confiscării, a achitat contravaloarea serviciului constând în montarea ușii abia la data de 20.01.2014.
Petenta a mai susținut că nu i s-a adus la cunoștință faptul că poate formula obiecțiuni, omisiune ce atrage nulitatea procesului-verbal.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 98/1999, OG nr. 2/2001.
În susținerea pretențiilor sale, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii B. A. și B. D. M..
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 6.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: copie proces-verbal contestat (fila 8), factură și chitanță (fila 4), copii acte identitate martori (fila 10) și proces-verbal de recepționare al lucrărilor (fila 11).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i înmânat petentei la momentul întocmirii sale
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.03.2014, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că în urma controlului efectuat la sediul petentei s-a constatat că monetarul faptic existent în casieria punctului de lucru era de 1755 lei iar suma ce a fost înregistrată în casa de marcat era de 641,5 lei. S-a arătat că operatorii economici au obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și să emită bonuri fiscale pentru bunurile livrate. Intimata a susținut că nu s-a verificat în totalitate spațiul de lucru ci s-a solicitat administratorului să prezinte sumele obținute din încasări. Deoarece casa de marcat nu avea sertar propriu, administratorul a predat suma de bani dintr-un sertar din punctul de lucru.
Referitor la dreptul de a formula obiecțiuni, s-a arătat că petentei i s-a adus la cunpștință dreptul de a formula obiecțiuni astfel cum reiese din cuprinsul procesului-verbal și din nota explicativă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost depuse următoarele înscrisuri: copie proces-verbal (fila 32), raport monetar (filele 33-34) și notă explicativă. (fila 35)
La termenul din ședința publică din data de 04.06.2014, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. A.. La termenul din data de 23.10.2014, a fost administrată proba testimonială, declarația martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Prin concluziile scrise depuse la data de 28.10.2014, petenta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată arătând că suma de 1.113,5 lei a fost lăsată în incinta sediului petentei cu destinația de a acoperi costurile montării unei uși.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 18.01.2014 de Agenția Națională de Administrare Fiscală, petenta a fost sancționată cu amendă contravecțională în cuantum de 8.000 lei și pedeapsele complementare a confiscării sumei de 1114 lei și a suspendării activității pentru o perioadă de 3 luni pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 10 lit. b OUG nr. 28/1999.
S-a reținut că, în data de 18.01.2014, în urma controlului operativ inopinat efectuat la punctul de lucru din .. 150, Cluj-N. (Salon D.) aparținând S.C. A&D S.R.L., s-a constatat existența unui plus de 1.113,5 lei în casieria punctului de lucru verificat, sumă care nu s-a putut justifica cu documente emise de casa de marcat fiscală sau înscrise în registrul special. Suma de 1.113,5 lei a rezultat ca diferență între suma faptică existentă în casierie, de 1.755 lei, și suma înscrisă în raportul X din 18.01.2014, în sumă de 641,5 lei, conform monetarului anexat. S-a menționat că suma de 1.113,5 lei este rezultată din prestări de servicii (coafor și frizerie), desfășurate la punctul de lucru din Cluj-N., ., nr. 150 (Salon D.). Fapta a fost săvârșită și constatată la data de 18.01.2014.
Potrivit art. 10 lit. b OUG nr. 28/1999, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 8.000 lei-10.000 lei, „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”
Conform art. 10 alin. 3 OUG nr. 28/1999 „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Susținerile petentei referitoare la inexistența faptei ce îi este imputată vor fi avute în vedere în cadrul analizei temeiniciei procesului-verbal.
Petenta a mai arătat că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. Cu titlu preliminar, instanța reține că omisiunea agentului constatator de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal. Situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007. Cu toate acestea, petenta nu a probat existența unei vătămări cauzate de această omisiune având în vedere că toate obiecțiunile referitoare la legalitatea și temeinicia procesului-verbal pot fi învederate instanței în cadrul prezentei proceduri. În consecință, chiar dacă petentei nu i s-ar fi adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, această omisiune a agentului constatator nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal.
Cu toate acestea, instanța reține că petentei i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, la momentul întocmirii procesului-verbal. Astfel, la rubrica alte mențiuni a procesului-verbal, s-a menționat că contravenientul nu formulează obiecțiuni. Ștampila petentei și semnătura reprezentatului său sunt aplicate în dreptul acestei secțiuni, distinct de semnătura și ștampila aplicate pentru a atesta comunicarea procesului-verbal. În consecință, nu se poate susține că petenta nu a fost încunoștiințată de dreptul de a formula obiecțiuni din moment ce a semnat și ștampilat în dreptul mențiunii potrivit căreia nu înțelege să formuleze obiecțiuni.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat și nici a unei cauze de nulitate relativă, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputată petentului cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentei i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, probe ce au fost încuviințate și administrate.
Petenta a susținut că suma de 1113,5 lei, identificată de către intimată ca fiind surplus față de suma înregistrată în casa de marcat, avea o altă destinație, respectiv achitarea contravalorii unor servicii. Instanța reține că martorul ce a fost audiat în prezenta cauză nu a fost prezent la efectuarea controlului astfel încât susținerile acestuia potrivit cărora inspectorii ar fi extins controlul și în afara zonei casieriei nu pot fi reținute. Chiar dacă martorul are convingerea că inspectorii au întocmit raportul de monetar având în vedere și alte sume decât cele rezultate din încasări, instanța nu poate reține aceste aspecte din moment ce nu sunt constatări proprii ale martorului ci informații obținute prin intermediul altor persoane.
În consecință, chiar dacă martorul a lăsat suma de 1200 lei la punctul de lucru pentru a achita serviciul de montare a unor uși, acesta nu poate arată cu siguranță că suma confiscată de către inspectori este aceiași cu cea destinată plății serviciilor, având în vedere că nu a fost prezent pentru a constata cum se desfășoară controlul.
Faptul că în aceiași zi s-au efectuat lucrări de tâmplărie la punctul de lucru, astfel cum reiese din înscrisul de la fila 4, nu este de natură a proba că suma confiscată nu rezulta din încasări ci era destinată plății acestor servicii. Factura depusă la dosar nu are dată certă și chiar dacă ar fi fost redactată în data de 18.01.2014, petenta nu a probat că această factură a fost emisă în baza unei comenzi anterioare controlului.
Instanța are în vedere raportul de monetar și anexa acestuia (filele 33-34), din care reiese că faptic, în casierie exista suma de 1755 lei iar suma înscrisă în raportul casei de marcat era de 641,5 lei. Aceste înscrisuri au fost semnate de reprezentantul societății, prezent la efectuarea controlului. Mai mult, astfel cum reiese din nota explicativă (fila 35), motivul indicat pentru omisiunea de emitere a bonurilor fiscale a fost aglomerația existentă în salon. Raportat la acest înscris, instanța va înlătura și susținerile martorului potrivit cărora în acea perioadă numărul de clienți este relativ scăzut.
În plus, la momentul controlului, agenții constatatori nu au fost încunoștințați că suma de 1.113,5 lei ar fi avut altă destinație, în nota explicativă arătându-se că nu mai sunt aspecte relevante de declarat. În plus, procesul-verbal a fost semnat consemnându-se că nu sunt obiecțiuni de formulat. Dacă suma de 1.113,5 lei ar fi avut altă destinație, se impunea ca reprezentantul societății petente să îi aducă acest aspect la cunoștință inspectorilor pentru ca aceștia să poată analiza aceste susțineri și să întocmească procesul-verbal în consecință.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că starea de fapt consemnată în procesul-verbal este conformă cu realitatea, suma de 1113,5 lei rezultând din prestarea activității de coafor și frizerie, sumă pentru care nu au fost emise bonuri fiscale.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul stabilit de art. 11 alin. 1 lit. b OUG nr. 28/1999, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, ținând seama de pericol social ridicat al contravenției săvârșite, pericol relevat și de către legiuitor prin stabilirea unor limite ridicate ale sancțiunii amenzii, (de la 8.000 la 10.000 lei) instanța apreciază că se justifică aplicarea unei amenzi.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A&D S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 18.01.2014 întocmit de către organul constatator AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a petentei, acțiunea urmând să fie respinsă, instanța urmează să respingă cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. A&D S.R.L., J_, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., . și sediul procesul ales în Cluj-N., ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 18.01.2014 încheiat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, CUI_, cu sediul în București, ., Sector 5.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în sedință publică, azi, 30.10.2014.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. P. A. G.
Red. I.V.V. 2 ex/25.11.2014
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 09-09-2014, Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
