Plângere contravenţională. Sentința nr. 5259/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5259/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 24956/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ- N.
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SENTINTA CIVILA Nr. 5259/2014
Ședința publică din 21 Mai 2014
Instanta constituita din:
JUDECATOR: F. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulate de petentul P. E. impotriva procesului verbal . nr._/22.10.2013 emis de intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta care învederează instantei ca inainte de luarea cauzei s- a depus la dosar, din partea Sectiei 2 Politiei Rurala Ipotesti, Post P. Veresti, procesul verbal din care reiese imposibilitatea executarii acestuia.
Instanta raportat la lipsa partilor lasa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se constata de asemenea lipsa partilor.
Instanta avand in vedere dispozitiile art. 313 alin. 3 C. proc. civ. si inscrisurile existente la dosar retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând, constata ca prin plangerea contravenționala înregistrata la aceasta instanța sub nr. de mai sus, petentul P. E. in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ a solicitat instanței constatarea nulitatii absolute a Procesului verbal . nr._ incheiat la data de 22.10.2013.
In motivare, petentul arata ca la data de 22.10.2013, in timp ce circula cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare BA6159Z spre Bistrița, a fost oprit in centrul orașului Cluj-N. de un echipaj de politie care a procedat la întocmirea procesului verbal atacat, prin care a fost sancționat pentru neacordarea prioritatii de trecere pietonului aflat in traversarea regulamentara pe senul sau de mers. . deplasa avea trei benzi de circulație pe sensul sau de deplasare si circula pe banda din mijloc, celelalte benzi fiind de asemenea circulate iar pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton, astfel incat nu putea fi sancționat pentru neacordarea prioritatii, contravenția imputata nefiind așadar savarsita, motiv pentru care a si refuzat semnarea procesului verbal. Mai arata petentul ca procesul verbal a fost incheiat de către o persoana care nu avea competenta de a dispune masuri cu caracter sancționator, sens in care se impune ca intimatul a depună la dosar ordinul de serviciu prin care agentul constatator avea competenta de a acționa in perimetrul in care sa fost constatata contravenția.
In drept au fost invocate art. 6 din OUG nr. 195/2002, art. 43 lit. b din Legea nr. 360/2002, art. 411 C. proc. civ.
In probațiune au fost anexate înscrisuri si s-a solicitat dovada cu martori.
Pe cale de intampinare, intimatul solicita respingerea plângerii contravenționale formulata de petent si menținerea procesului verbal atacat, învederând ca acesta conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulitatii de art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001, agentul constatator a respectat dispozitiile art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ la întocmirea lui, iar fapta petentei a fost constatata cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel incat actul sancționator se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie si face dovada pana la proba contrara, care este in sarcina petentului. Ca urmare, având in vedere scopul prevederilor OUG nr. 195/2002 si faptul ca dreptul la apărare al persoanei sancționata contravențional nu este limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, cat si dispozitiile art. 26 alin. 1 pct. 10 si 18 si art. 28 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 si art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, se impune respingerea plângerii.
In drept au mai fost invocate art. 194 lit. e, 205-206, 249, 250, 223 si 315 C. proc. civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, art. 12 din Legea nr. 218/2002.
In probațiune au fost anexate înscrisuri.
Petentul a formulat răspuns la intampinare, prin care solicita respingerea apararilor intimatului învederând ca din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu este suficient ca se afirma ca fapta a fost constata cu propriile simțuri de agentul constatator ca dovada a vinovatiei sale, sarcina probei aparținând intimatului, care nu deține nici o dovada. Prin urmare, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal in cauza ar fi contrara garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO.
In temeiul art. 250 si urm. C. proc. civ., instanța a încuviințat dovada cu înscrisuri si martori.
Analizând actele si lucrările de la dosar, instanta retine următoarele:
Prin Procesul verbal . nr._ din data de 22.10.2013, incheiat de intimat, s-au aplicat petentului 5 puncte-amenda in valoare de 400 lei si i s-a retinut permisul de conducere, pentru savarsirea contraventiei prevazuta si sanctionata de art. 100 alin. 3, lit. b) din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut ca la data de 22.10.2013, ora 17:25, in Cluj-N., petentul a condus autovehiculul marca Renault cu nr. de inmatriculare BA6159Z in sensul giratoriu Marasti si la intrarea pe . banda a II-a de circulație, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea străzii din partea sa dreapta prin loc semnalizat cu indicator si marcaj de trecere specific traversării pietonilor.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal atacat, fapt atestat de martorul T. S..
Analizând din oficiu plangerea contraventionala si procesul-verbal atacat in raport de data comunicării atestata de dovada de la fila 23 dos., instanța constata ca plangerea a fost introdusa in termenul legal prevazut de art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si contrar susținerilor petentului nu exista nici un caz de nulitate a procesului verbal dintre cele prevazute de art. 17 din acelasi act normativ, determinând pietonul sa isi devieze deplasarea.
In drept potrivit prevederilor art. 100 alin. 3, lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, respectiv 4 sau 5 puncte-amenda, și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, neacordarea, de către conducătorul de autovehicul, a prioritatii de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Văzând consemnările din procesul verbal de contravenție întocmit pe baza percepției personale a agentului constatator, fata de starea de fapt descrisa de petent, nesusținuta de dovezi, instanța retine ca fapta contravenționala descrisa in procesul verbal in cauza a fost savarsita de petent si fata de aceasta, incadrarea juridica a faptei savarsite si sanctiunile aplicate sunt temeinice si legale, raspunzand pericolului social al faptei savarsite.
Astfel, petentul nu justifica in nici un mod faptul ca nu a arătat starea de fapt descrisa prin plangerea contravenționala si agentului constatator si nu a solicitat acestuia sa consemneze imprejurarile in care susține ca s-ar fi savarsit contravenția, context care, coroborat cu faptul ca din procesul verbal de contravenție rezulta ca in traversare a fost angajat un pieton, iar fapta contravenționala a fost constatata de polițistul rutier personal, nu exista nici un dubiu asupra realității reținuta prin procesul verbal si pericolului social concret al faptei savarsita de petent.
Așa fiind, apararile petentului raman simple afirmatii nedovedite, care nu pot fi interpretate de instanta ca fiind vatamari ale drepturilor sale recunoscute de lege, in masura sa conduca la nulitatea procesului verbal de contravenție, respectiv nu răstoarnă prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, pe care CEDO o recunoaște statelor.
In acest sens nu se poate retine ca in materie contravenționala, in orice situație, agentul constatator este ținut la administrarea de dovezi pentru susținerea prezumției relative de adevăr de care se bucura actul sancționator, cu atât mai mult cu cat in cauza de fata acesta a constatat savarsirea faptei cu propriile simțuri iar susținerile contrare ale stării de fapt ale petentului sunt lipsite de suport probator, cu toate ca dat fiind locul public si intens circulat la ora in discuție, petentul nu este lipsit de posibilitatea administrării de dovezi pertinente si concludente, drept care in speța nu poate primi prevalenta prezumția de nevinovatie a petentului.
De altfel chiar petentul arata ca in acord cu jurisprudența CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In acest sens, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Apoi, in analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Relativ la apărarea petentului conform căreia agentul constatator nu avea competenta de a dispune sancțiuni cu caracter sancționator, instanța constata ca se impune a fi inlaturata, atât din perspectiva faptului ca dispozitiile art. 43 lit. b din Legea nr. 360/2002 la care face trimitere acesta nu sunt incidente in speța de fata, cat si a dispozițiilor art. 26 alin. 1 pct. 10 si 19 din Legea nr. 218/2002, independent de orice formalitate, cu este aceea a ordinului de serviciu relevata de petent.
Pentru aceste considerente, cum sanctiunile aplicate petentului corespund in drept contraventiei imputate si fapta savarsita are un grad de pericol social care nu poate fi neglijat, instanta constata ca plangerea contraventionala formulata de petent este neintemeiata.
Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 34 din Ordonanta de Guvern nr. 2/2001, plangerea formulata de petent urmează sa fie respinsa ca atare.
Pentru aceste motive
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiata plangerea contravenționala formulata de petentul P. E., CNP_, domiciliat in Suceava, .. 4, .. D, . in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj, pentru anularea Procesului verbal . nr._/22.10.2013.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din data de 21 mai 2014.
JUDECATOR GREFIER
F. M. M. M.
Red. FM – 4 ex.
23.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Suspendare provizorie. Hotărâre din 07-01-2014, Judecătoria... → |
|---|
