Plângere contravenţională. Sentința nr. 2319/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2319/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 18042/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2319/2014
Ședința publică de la 06.03.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C. N., DIRECTIA POLITIA LOCALA-SERVICIUL ORDINE SI SIGURANTA PUBLICA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă din partea petentei lipsă, reprezentanta acesteia, av. L. S., în substituirea d-lui av. G. D. R., care depune delegație de substituire la dosar fila 71, precum și martorul C. R., citat pentru acest termen de judecată, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la identificarea martorului C. R., care se legitimează cu C.I. ., nr._, CNP_, și la audierea acestuia sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în procesul –verbal separat atașat la dosar fila 72.
Reprezentanta petentei depune la dosarul cauzei înscris cu privire la situația de la impozite și taxe cu privire la situația amenzilor din data de 19.07.2013(f. 73). Acesta susține că la termenul anterior de judecată s-a depus din partea intimatei copie după plicul prin care s-a trimis comunicarea procesului verbal și confirmarea de primire, susținând că nu se poate face legătura dintre numărul recomandatei care figurează pe partea în care apare destinatarul, cu cel de pe confirmarea de primire, având doar partea verso.
Instanța comunică reprezentantei petentei o copie de pe înscrisurile depuse de către intimat și pune în vedere reprezentantei petentei că pe fondul cauzei va putea face referire la aspectele evidențiate, aducându-i se la cunoștință faptul că s-a pus în vedere intimatei să depună înscrisurile ce atestă comunicarea și că acestea sunt singurele depuse.
În probațiune, reprezentanta petentei solicită efectuarea unei adrese către Oficiul Poștal pentru a se indica dacă la data de 12.10.2012 s-a făcut corespondență între intimat și petentă, raportat la lipsa documentelor din dosar.
Conform prevederilor art.258 alin.1C.pr.civ., instanța respinge ca nefiind utilă solicitarea în probațiune formulată la acest termen de judecată, observând că din cuprinsul copiilor depuse la dosarul cauzei de către intimat rezultă că atât pe plicul adresat petentei cât și pe confirmarea ce atestă înapoierea este menționat numărul procesului verbal comunicat, respectiv_/484.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că reprezentanta petenteiși-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentei solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției tardivității introducerii plângerii formulată de către intimat, învederând instanței că au existat motive temeinic justificate și neimputabile petentei care au împiedicat-o să formuleze plângerea în termen legal. Aceasta susține că raport la probele administrate reiese că petenta a luat cunoștință de existența procesul verbal la data de 19.07.2013, când a solicitat actul de la Direcția de Impozite și Taxe, din cere reieșea că are de plătit o . amenzi. Reprezentanta petentei solicită ca în temeiul prevederilor art. 186 C.pr.civ., să fie admisă cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale a petentei, menționând că dorește să se aibă în vedere faptul s-a făcut comunicarea procesului verbal după o lună de la întocmire și având în vedere prevederile art. 14 din OG nr.2/2001 să se constate că a intervenit prescrierea, sens în care să se constate ineficacitate procesului verbal întocmit. În subsidiar solicită anularea procesului verbal ca netemeinic, menționând că răspunderea contravențională este personală și individuală. Aceasta susține că fapta reținută în sarcina petentei este cea prevăzută de art.10 lit. a din HCL nr.26/2010, care sancționează fapta de a staționa fără tichet sau abonament de parcare valabil, făcând trimitere și la art. 3 din același HCL care definește obligațiile care trebuie îndeplinite în parcarea autovehiculului a.î. fapta să nu fie contravenție, ori toate acele obligații sunt puse în sarcina conducătorului auto.
Reprezentanta petentei susține că obligațiile au fost puse în sarcina persoanei fizice nu a persoanelor juridice și menționează că autoritățile aveau obligația de a afla cine este persoana fizică, nu să sancționeze petenta. Aceasta susține că există mari semne de întrebare cu privire la efectuarea procesului verbal de afișare, susținând că martorul a arătat că legea le permite să fie martor asistent un agent de poliție care are interes în favorizarea intimatei și menționează că legea le permite ca martor asistent să fie un agent de poliție în condițiile în care nu există posibilitatea identificării unei alte persoane, un terț obiectiv, care să confirme veridicitatea celor constatate.
Reprezentanta petentei susține că martorul a confirmat că s-a efectuat o fotografie și că intimatul nu a depus această probă pentru a susține acest fapt.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii, solicitând cheltuieli de judecată, reprezentante de taxa judiciară de timbru.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 30.07.2013 sub nr._, petenta ., cu sediul în C. N., Calea Mănăștur nr. 91, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, având sediul procesual ales în C. N., .. 14, jud. C., la SCPA B., G. & PARTNERS, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., să admită repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale, să constate ineficacitatea procesului verbal nr._/484, încheiat la data de 09.10.2012 de cǎtre intimat, să constate că executarea sancțiunii contravenționale aplicate prin actul contestat este prescrisă, iar în subsidiar, pe fond, să dispună anularea ca netemeinic a procesului verbal nr._/484, încheiat la data de 09.10.2012 de către intimat.
În motivarea plângerii formulate, petenta a arătat, mai întâi, că actul contestat nu a fost comunicat la sediul său social, aflându-se despre existența sa doar în ziua de 19.07.2013, ca urmare a solicitării unei situații fiscale din partea Serviciului de executare silită creanțe buget local, din cadrul Direcției impozite și taxe a Municipiului C. N., care echivalează astfel cu legala comunicare a procesului verbal. În al doilea rând, s-a învederat că se poate discuta despre aducerea la cunoștință a actului contestat doar în măsura în care acesta este pus efectiv la dispoziția contravenientului, or în cauză acest fapt s-a petrecut doar la 19.07.2013, așadar nu a fost respectat termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 14 din O. G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, s-a considerat că împrejurarea menționată poate fi invocată pe cale plângerii contravenționale, instanța urmând a constata ineficacitatea procesului verbal ca urmare a prescrierii executării sancțiunii amenzii aplicate. În al treilea rând, raportat la caracterul temeinic al actului de constatare, s-a învederat că nu s-a făcut proba săvârșirii contravenției, or răspunderea își are temeiul în comiterea unei fapte calificate de legiuitor ca atare, iar în cauză nu s-a identificat persoana fizică responsabilă, ci procesul verbal a fost încheiat prin raportare la persoana juridică căreia îi aparține vehiculul. Mai mult decât atât, s-a evidențiat că exista posibilitatea urmării procedurii reglementate de art. 5 din H. C. L. nr. 149/2009, solicitându-se proprietarului să releve identitatea utilizatorului autoturismului la data și ora săvârșirii contravenției, doar în cazul refuzului de a comunica datele cerute procesul verbal urmând a fi dresat pe numele proprietarului sau deținătorului, în caz contrar putându-se ajunge la sancționarea aleatorie a persoanelor care au vocația de a conduce respectivul vehicul, așa încât în mod netemeinic și nelegal fapta reținută prin actul contestat a fost imputată societății petente. În același context, s-a arătat că, în aplicarea art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în cauză urmează a-și găsi aplicare prezumția de nevinovăție, așa încât autoritatea emitentă a procesului verbal are obligația de a face proba săvârșirii faptei, a persoanei care a comis-o, precum și a vinovăției sale, apreciindu-se că nu poate fi prezumat aspectul că proprietarul vehiculului ar fi responsabil de săvârșirea contravenției, așa încât reprezentanții intimatului trebuiau să identifice exact persoana care a comis fapta, fără a se limita la reținerea sa în sarcina persoanei juridice. Pe de altă parte, s-a învederat că acțiunea de conducere și staționare a unui vehicul poate fi realizată doar de o persoană fizică, deci nu s-ar putea confunda proprietarul sau deținătorul legal cu utilizatorul efectiv, iar raportat la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, s-a evidențiat că aceasta este aplicabilă numai în materie civilă, nu și în planul răspunderii contravenționale, ce prezintă un caracter personal, dat fiind și scopul sancțiunii aplicate. În fine, s-a considerat că, de vreme ce actul contestat a fost încheiat pe numele unei persoane juridice, care nu are legătură cu săvârșirea contravenției, practic acesta nu cuprinde numele și prenumele celui vinovat, așadar procesul verbal este nul, în baza art. 17 din O. G. nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile O. G. nr. 2/2001, ale art. 6 par. 2 din CEDO, precum și ale art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat ca intimatului să îi fie pusă în vedere obligația de a depune la dosar două exemplare ale procesului verbal contestat, ce nu i-a fost efectiv comunicat.
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 13 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 09.09.2013 întâmpinare ( f. 17 - 19 ), prin care a solicitat respingerea plângerii ca tardivă, iar pe fond, ca neîntemeiată și nelegală.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a relevat aspectul că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la 30.07.2013, așadar peste termenul de 15 zile de la data comunicării procesului verbal, ce s-a realizat la 30.10.2012, așa cum rezultă din procesul verbal de afișare.
În ce privește fondul plângerii, s-a învederat, mai întâi, că actul nu a putut fi încheiat la data constatării, fiind necesară identificarea proprietarului, căruia i s-a solicitat să comunice utilizatorul de la momentul săvârșirii contravenției, însă acesta nu s-a conformat, așa încât procesul verbal a fost dresat la sediul agentului constatator, cu respectarea prevederilor art. 13 și 14 din O. G. nr. 2/2001. În al doilea rând, relativ la nerespectarea dispozițiilor art. 16 din O. G. nr. 2/2001, s-a considerat că prin coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 17 din O. G. nr. 2/2001 reiese că în discuție este o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Raportat la susținerea că situația de fapt consemnată nu ar fi conformă celei reale, s-a reliefat că în cauză nu poate fi aplicabil principiul in dubio pro reo, față de prevederile art. 47 din O. G. nr. 2/2001, iar jurisprudența CEDO în materie contravențională nu poate fi interpretată în sensul că s-ar înlătura prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, din cuprinsul dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultând că actul de constatare face dovada până la proba contrară, ce revine societății petente.
În probațiune, intimatul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 20 - 23 ).
Petenta a formulat, la 25.09.2013, răspuns la întâmpinare ( f. 27 - 29 ), prin care a susținut cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii, arătând că din motive neimputabile, obiective, s-a aflat în imposibilitatea introducerii sale în termen, solicitând, totodată, respingerea excepției tardivității formulării plângerii ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, petenta a relevat că procedura de comunicare a procesului verbal nu poate fi considerată efectivă decât în situația în care se aduce efectiv la cunoștința contravenientului actul încheiat, în acest sens fiind și Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe de altă parte, s-a arătat că, deși din procesul verbal privind comunicarea actului de constatare ar rezulta că procedura de comunicare s-a realizat la sediul său social, totuși a precizat că în locația respectivă funcționează personal angajat, care a confirmat că actele procedurale în discuție nu au fost vreodată comunicate și nici nu s-a prezentat vreun agent pentru a le înmâna, fiind verificată inclusiv cutia poștală, față de aceste circumstanțe fiind solicitată proba testimonială constând în ascultarea persoanei care a asistat la afișare. Totodată, petenta a reliefat că a aflat despre existența procesului verbal doar la 19.07.2013, în urma solicitării unei situații fiscale, iar raportat la momentul indicat, plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de lege. În fine, față de aspectele învederate, s-a concluzionat că nu a fost realizată o comunicare efectivă a procesului verbal, așa încât devin aplicabile prevederile art. 14 din O. G. nr. 2/2001, impunându-se constatarea ineficacității actului contestat ca urmare a prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1), instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, petenta depunând un set de înscrisuri cu titlu de practică judiciară ( f. 35 - 60 ), iar intimata înscrisurile referitoare la comunicarea procesului verbal contestat ( f. 62 - 65 ). De asemenea, a fost încuviințată proba testimonială constând în ascultarea martorului C. I. R., declarația dată fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei, după semnare ( f. 72 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din procesul verbal nr._/484, încheiat la data de 09.10.2012 de cǎtre intimat ( f. 20 ), petenta . a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. a) din H. C. L. nr. 26/2010, fiind aplicată o amendă în cuantum de 400 lei, reținându-se că, la data de 05.07.2012, ora 09.01, pe domeniul public al Municipiului C. N., respectiv . loc de parcare cu plată, proprietarul ( utilizatorul ) autoturismului cu numărul de înmatriculare_ a încălcat prevederile art. 10 lit. a) din H. C. L. nr. 26/2010.
Cu privire la comunicarea procesului verbal și asupra excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale
Potrivit art. 26 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii, iar conform art. 27 din același act normativ, Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, așadar pentru ipoteza în care contravenientul nu a fost de față la întocmirea actului de constatare și sancționare contravențională, legiuitorul a stabilit, în mod imperativ, necesitatea comunicării procesului verbal, într-un termen de cel mult o lună de la data încheierii sale, stabilind totodată modalitatea concretă în care urmează a se realiza operațiunea de comunicare. Astfel, din perspectiva menționată, este de reținut că prin art. 27 din O. G. nr. 2/2001 au fost reglementate două moduri de comunicare a procesului verbal, anume prin poștă, cu aviz de primire, respectiv prin afișare, la domiciliul ori sediul contravenientului, în acest din urmă caz fiind necesar ca realizarea operațiunii să fie consemnată într-un proces verbal separat, care să fie semnat de cel puțin un martor, care atestă efectuarea procedurii de comunicare prin afișare, în această materie urmând a fi avută în vedere și Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, ce stabilește modalitatea în care trebuie să fie interpretate și aplicate dispozițiile art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), 25 alin. (2) și 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește cauza de față, instanța observă că atât pentru soluționarea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, cât și pentru soluționarea fondului acesteia, se impune, în prealabil, a se examina măsura în care comunicarea procesului verbal contestat s-a realizat de către intimat în condițiile art. 26 alin. (3) și 27 din O. G. nr. 2/2001, anterior redate, luând în considerare și statuările instanței supreme, pe calea deciziei pronunțate în recurs în interesul legii.
Din această perspectivă, instanța reține, mai întâi, că intimatul a trecut la comunicarea actului de constatare și sancționare contravențională prin poștă, cu aviz de primire, fiind depuse la dosarul cauzei copia plicului și recipisa transmisă de către oficiul poștal ( f. 64 - 65 ), însă această comunicare nu a fost efectivă, câtă vreme corespondența nu a parvenit societății petente, fiind aprobată înapoierea ca urmare a expirării termenului de păstrare ( f. 65 ). În acest context, instanța observă că, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/2013, câtă vreme nu s-a reușit comunicarea procesului verbal prin cea dintâi modalitate stabilită de lege, se impune ca autoritatea emitentă să recurgă la cea subsidiară, prin afișare, așadar este necesar a examina dacă, în cauza de față, procedura de comunicare a procesului verbal prin afișare îndeplinește cerințele stabilite de art. 27 din O. G. nr. 2/2001.
În acest context, este de relevat că intimatul a depus la dosar procesul verbal din data de 30.10.2012 privind comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției nr._ din 09.10.2012 ( f. 21 și 63 ), însă, cu toate acestea, instanța apreciază că, date fiind circumstanțele în care s-a realizat operațiunea de afișare, aceasta nu ar putea echivala cu o comunicare efectivă a actului contestat, realizată în condițiile art. 27 teza a II a din O. G. nr. 2/2001. Astfel, instanța observă că, așa cum reiese din Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, procedura de comunicare a actului de constatare trebuie să asigure dezideratul încunoștiințării efective a persoanei în cauză cu privire la fapta imputată și sancțiunea aplicată, așadar în toate situațiile se impune ca operațiunea de afișare a procesului verbal la domiciliul ori sediul contravenientului, ca modalitate subsidiară de comunicare, să fie realizată cu respectarea strictă a dispozițiilor legii. Relativ la cauza de față, instanța reține că, așa cum s-a evidențiat mai sus, nu s-a reușit comunicarea actului contestat, în prealabil afișării, prin poștă, cu aviz de primire, or în asemenea condiții trebuie considerat că există dubii rezonabile asupra momentului la care petenta a luat cunoștință despre încheierea procesului verbal, dată fiind modalitatea în care s-a realizat afișarea. Astfel, în ce privește acest din urmă aspect, trebuie observat că s-a dresat un proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare ( f. 21 și 63 ), însă instanța consideră, față de prevederile art. 27 teza a II a din O. G. nr. 2/2001, ce impun ca operațiunea în discuție să fie consemnată într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, că nu s-ar putea aprecia ca fiind regulat efectuată această comunicare, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. În primul rând, este de evidențiat aspectul că actul întocmit cu ocazia realizării operațiunii de afișare a fost semnat, în calitate de martor, de către C. R. ( f. 21 și 63 ), acesta din urmă fiind ascultat nemijlocit de către instanță, context în care a relevat că deține, la rândul său, calitatea de agent în cadrul Direcției Poliția locală a Municipiului C. N. ( f. 72 ). În asemenea circumstanțe, instanța apreciază că, deși art. 27 teza a II a din O. G. nr. 2/2001 nu stabilește, în mod explicit, condiția ca martorul ce semnează procesul verbal întocmit în urma realizării procedurii de comunicare prin afișare să nu aibă calitatea de agent constatator, așa cum impune art. 19 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001 pentru ipoteza dresării efective a actului de constatare și sancționare contravențională, totuși această cerință trebuie subînțeleasă, câtă vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care operațiunea de afișare să fie realizată în absența unei persoane neutre, ceea ce nu poate fi acceptat, dată fiind importanța operațiunii de comunicare și necesitatea încunoștințării efective a contravenientului cu privire la încheierea actului de constatare, așa încât să fie respectate garanțiile procedurale decurgând din art. 27 din O. G. nr. 2/2001. În al doilea rând, nu poate fi omis că, în circumstanțele în care procesul verbal ce atestă comunicarea a fost semnat, în calitate de martor, de un alt agent constatator, cum s-a întâmplat și în prezentul litigiu contravențional ( f. 21, 63 și 72 ), se ridică dubii rezonabile inclusiv în ce privește obiectivitatea cu care martorul a putut relata aspectele de fapt pe care le cunoștea, având în vedere tocmai împrejurarea că deține calitatea de angajat al intimatului, fiind deci interesat relativ la modalitatea în care urmează a fi tranșat litigiul. Din această perspectivă, instanța reține că, față de aspectele relatate de către martorul C. R., în cadrul intimatului s-a generalizat o practică de afișare a proceselor verbale caracterizată prin aceea că doi agenți ai poliției locale trec la realizarea operațiunii, dintre care unul execută efectiv afișarea, iar celălalt are calitatea de martor asistent ( f. 72 ) și, în asemenea condiții, nu se mai recurge la o altă persoană pentru a semna procesul verbal de afișare în calitate de martor ( f. 72 verso ), or o atare interpretare a normei de la art. 27 teza a II a din O. G. nr. 2/2001 nu poate fi acceptată, câtă vreme, în împrejurările date, rațiunea pentru care legiuitorul a instituit formalitatea întocmirii procesului verbal de afișare și a semnării sale de un martor își pierde întregul său conținut. Pe de altă parte, instanța reține că, deși martorul C. R. a relevat că, odată realizată afișarea, se execută și o fotografie, aceasta fiind situația și în litigiul de față ( f. 72 verso ), totuși intimatul nu a depus la dosarul cauzei fotografia ce ar fi fost obținută ulterior realizării operațiunii de comunicare. În al treilea rând, dată fiind împrejurarea că petenta a relevat, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, că la sediul său social, unde s-a efectuat afișarea, funcționează personal care are și atribuții de primire a corespondenței, personal care a confirmat că nu s-a primit niciun act procedural și că niciun agent nu s-a prezentat pentru a înmâna vreo corespondență ( f. 28 ), instanța constată că, în ce privește realizarea efectivă a comunicării actului contestat prin afișare, ar trebui să fie avute în vedere, pe de o parte, susținerile petentei, așa cum au fost evidențiate mai sus și, pe de altă parte, aspectele relatate de către martorul C. R., în sensul că afișarea s-a efectuat la sediul petentei ( f. 72 ), însă acesta din urmă deține, după cum s-a arătat mai sus, calitatea de angajat al intimatului, or în asemenea condiții este practic imposibil pentru instanță de a verifica regularitatea operațiunii de comunicare prin afișare, situație ce ar fi putut fi evitată în circumstanțele în care intimatul recurgea la o persoană neutră pentru a atesta, prin semnătură, realizarea comunicării procesului verbal contestat prin afișare.
Prin urmare, față de considerațiile anterioare, trebuie concluzionat că în prezentul litigiu contravențional nu s-a realizat comunicarea actului contestat potrivit art. 27 din O. G. nr. 2/2001, ceea ce echivalează cu lipsa comunicării, în circumstanțele cauzei de față neputându-se discuta de o respectare strictă a garanțiilor recunoscute de legiuitor persoanei interesate, în vederea încunoștințării sale cu privire la fapta reținută și sancțiunea aplicată.
Potrivit art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, revenind instanței sarcina de a examina dacă plângerea a fost introdusă în termen, după cum stabilește art. 34 alin. (1) din același act normativ.
În ce privește cauza de față, instanța observă că, așa cum s-a reliefat mai sus, nu s-a realizat de către intimat procedura de comunicare a procesului verbal potrivit art. 27 din O. G. nr. 2/2001, respectiv prin poștă sau prin afișare, urmată de consemnarea operațiunii într-un proces verbal întocmit în condițiile art. 27 teza a II a din O. G. nr. 2/2001, or în asemenea circumstanțe, cum plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la 30.07.2013 ( f. 1 ), trebuie conchis că a fost respectat termenul prevăzut de art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce societatea petentă a fost încunoștiințată efectiv despre existența procesului verbal contestat doar cu ocazia comunicării situației amenzilor neachitate, de către Direcția de impozite și taxe locale a Municipiului C. N., la 19.07.2013 ( f. 73 ), așadar în raport de acest aspect, excepția tardivitǎții formulǎrii plângerii contravenționale, excepție invocatǎ de cǎtre intimat prin întâmpinare, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la prescripția executării sancțiunii
Astfel cum dispune art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, în această situație intervenind, practic, caducitatea procesului verbal, ca urmare a necomunicării sale în termen, având drept consecință imposibilitatea executării ulterioare a sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, trebuie observat că, potrivit art. 14 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001, Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În ce privește cauza de față, instanța reține că, după cum s-a evidențiat mai sus, actul contestat nu a fost comunicat petentei în condițiile art. 27 din O. G. nr. 2/2001, respectiv prin poștă, cu aviz de primire, iar în subsidiar, prin afișare, operațiune necesar a fi consemnată într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, formalitate care nu a fost îndeplinită în cauza de față în mod regulat, după cum s-a evidențiat în cele de mai sus. Așadar, cum sancțiunea a fost aplicată la 09.10.2012, când a fost încheiat procesul verbal ( f. 20 ) și cum intimatul nu a realizat procedura de comunicare în condițiile stabilite de art. 27 din O. G. nr. 2/2001, ceea ce echivalează cu lipsa comunicării actului de constatare, societatea petentă fiind încunoștiințată efectiv despre existența procesului verbal doar cu ocazia comunicării situației amenzilor neachitate, de către Direcția de impozite și taxe locale a Municipiului C. N., la 19.07.2013 ( f. 73 ), se impune concluzia că a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei, stabilită în sarcina petentei prin actul contestat.
Cu privire la cheltuielile de judecată
Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, este de observat că, în baza art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include, printre altele, și taxa judiciară de timbru.
Referitor la cauza de față, este de reținut, mai întâi, că plângerea promovată de către societatea petentă urmează a fi admisă în parte, față de concluzia legată de intervenția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale. În al doilea rând, ținând seama de motivele care au determinat soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, astfel cum acestea au fost anterior evidențiate, trebuie concluzionat că intimatul se află în culpă procesuală, câtă vreme operațiunea de comunicare a procesului verbal contestat nu s-a realizat în condițiile art. 27 din O. G. nr. 2/2001, așadar va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, față de cele mai sus învederate, instanța va obliga intimatul să achite petentei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013 ( f. 13 ).
Ținând seama de ansamblul considerațiilor anterioare, în baza art. 34 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi admisă în parte, în cauză fiind prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat. Față de această observație, instanța nu va mai examina criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate de către societatea petentă în cuprinsul plângerii contravenționale, acestea făcând obiectul unui petit subsidiar ( f. 2 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată de către intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., prin întâmpinare.
Admite în parte plângerea formulatǎ de cǎtre petenta ., cu sediul în C. N., Calea Mănăștur nr. 91, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, având sediul procesual ales în C. N., .. 14, jud. C., la SCPA B., G. & PARTNERS, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C..
Constatǎ ca fiind prescrisǎ executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei, aplicatǎ petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/484, încheiat la data de 09.10.2012 de cǎtre intimat.
Obligă intimatul să achite petentei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria C. N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 06.03.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
11.03.2014 - 4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3253/2014. Judecătoria... → |
|---|
