Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 20515/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 29/2014
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul R. L. I. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.08.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C..
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă petentul R. L. I., CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 94 C.pr.civ. și art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 se constată competența generală, materială și teritorială a instanței soluționeze prezenta cerere.
Petentul arată că nu are alte cereri prealabile ori în probațiune.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul art. 250, art. 254 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. Mai mult, arată că în întâmpinarea depusă la dosar se menționează că el trebuie să aducă dovezi pentru a răsturna situația, însă acest lucru nu este adevărat agentul trebuie să prezinte probe. La momentul la care a fost sancționat se afla în stadiul de taxi și deoarece standul era închis nu avea unde să staționeze. La acel moment a fost abordat de agenții de poliție care i-au solicitat să se deplaseze din acel loc, moment în care el a solicitat agenților să îi comunice unde să meargă deoarece standul era închis, astfel nu a refuzat să se deplaseze. Totodată arată că agentul de poliție nu îl agreează fiindcă a avut un incident anterior cu acesta.
Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 02.09.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul R. L. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.08.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat în esență că, starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât standul de taxi era închis, astfel că s-a oprit unde erau oprite și alte mașini de taxi, iar când polițiștii au pornit sirena a urmat o discuție cu aceștia și nu l-au mai lăsat să plece, ceea ce exclude culpa sa.
În drept plângerea nu a fost motivată.
În probațiune s-a depus copie a dovezii de reținere a permisului de conducere (f. 2).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile și legal timbrată cu 20 lei, taxa judiciară de timbru (f. 11).
La data de 16.09.2013 petentul a depus copie a procesului verbal de contravenție (f. 15).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., a depus la data de 18.10.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 196 alin. 1, art. 205-206, 223 alin. 3, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001.
În probațiune a anexat o copie a procesului verbal contestat și raportul agentului constatator (f. 19, 20).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 07.11.2013, petentul a arătat că întâmpinarea este un formular standard și că nu deține dovada comunicării procesului verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 23.08.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 23.08.2013, ora 20:00, a oprit voluntar autoturismul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare_ în Piața Unirii din C.-N., în dreptul imobilului cu nr. 31, iar la solicitarea organelor de poliție rutieră de a se pune în mișcare pentru a elibera banda 1 de circulație, acesta a refuzat să respecte indicațiile polițistului rutier, rămânând în continuare pe banda de circulație.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, raportat la cele învederate de petent, instanța constată că procesul verbal a fost comunicat în mod legal petentului în termenul de o lună, conform art. 14 alin. 1 O.G. nr. 2/2001.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată că, deși petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, susținând că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Dimpotrivă, din motivele plângerii, transpare subiectivitatea petentului în privința redării stării de fapt reale, din moment ce, în mod logic, atunci când, agentul de poliție a declanșat sirena, pentru a-l atenționa pe petent să se pună în mișcare și să elibereze banda de circulație, fapt înțeles de petent, acesta trebuia să se conformeze deîndată, iar nu să rămână pentru a discuta indicațiile agentului de circulație, și în mod evident, când petentul a rămas pe loc, deci încălcând dispozițiile legale, agentul l-a somat să rămână oprit fiindcă urma să fie sancționat, drept consecință a încălcării indicațiilor date anterior. Totodată, trebuie subliniat că, închiderea standului de taxi nu reprezintă cauză o cauză exoneratoare de răspundere care să justifice oprirea pe prima bandă de circulație.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 320 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul R. L. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.08.2013 de către organul constatator I.P.J. C. pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R. L. I. cu domiciliul în C.-N., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C.-N., ., jud. C., și în consecință:
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 23.08.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 ianuarie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact./S.B.T./CO./4 ex/03.02.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3311/2014.... | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8456/2014.... → |
|---|
