Plângere contravenţională. Sentința nr. 4710/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4710/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 7776/190/2013
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4710/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E.-E. P.
GREFIER A. D. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . SRL și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere cererea în probațiune formulată de petentă, Instanța, în temeiul art. 249 și art. 265 NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar și, nefiind alte cereri, în temeiul art. 389 NCPC, reține cauza spre soluționare pe fond.
INSTANȚA
Petenta, S.C H.-D. IMPEX S.R.L., a formulat PLANGERE CONTRAVENTIONALA prin care, in contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, a solicitat:
-in principal, anularea ca nelegal si netemeinic a procesului-verbal de
contravenție . nr._ din data de 31.07.2013;
-in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu
sancțiunea "avertisment".
Motivarea în fapt:
Procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd: „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor”.
Așa, cum s-a arătat în jurisprudență, mențiunea din procesele verbale de contravenție potrivit căreia „persoanele aflate de față au refuzat calitatea de martor” și „de față au fost numai agenți constatatori” au devenit deja un stereotip, fiind puțin credibilă afirmația că, la o oră rezonabilă și într-un loc public nu au existat persoane care să poată fi martori la încheierea procesului verbal.
Chiar conducătorul autp poate avea calitatea de martor deoarece nu este reprezentant al societății și nici nu a fost sancționat personal pentru a dobândi calitatea de contravenient. Ori,. nici măcar nu a fost întrebat dacă dorește să fie martor. Oricum, calitatea de martor este una obiectivă, rezultă din perceperea directă de către o persoană a împrejurărilor ce trebuie dovedite, din prezența acesteia și percepția în mod nemijlocit a împrejurărilor. Calitatea de martor nu este una facultativă.
Procesul-verbal nu este semnat pe fiecare pagină de către agentul constatator.
Astfel solicită a se observa că prima pagină nu este semnată de agentul constatator.
Conform art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient”.
Conform art. 17 alin. 1 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”.
Referitor la petitul subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Petenta a fost sancționată contravențional cu amenda de 14.000,00 lei motivat de faptul că certificatul de clasificare al autocarului avea valabilitatea expirată.
Certificatul de clasificare este un act car atestă categoria autovehiculului în funcție de dotările pe care le are din fabricație, iar o eventuală neconformitate nu este de natură să afecteze siguranța circulației rutiere nici pentru persoanele transportate și nici pentru ceilalți participanți la trafic. Însă, în speță nici măcar nu suntem în prezenta unei neconformități propriu-zise. Nu din cauză că autocarul nu s-ar mai fi încadrat în categoria I n u a solicitat prelungirea valabilității certificatului, ci dintr-o regretabilă neglijență nu a observat că a expirat perioada de valabilitate. Imediat după încheierea procesului verbal de contravenție s-a prezentat la RAR, fiindu-i eliberat un nou certificat de clasificare, pentru aceeași categorie, pe care îl atașează, valabil pentru perioada 6.08.2013 – 6.08.2014.
În drept își întemeiază plângerea pe disp. art. 59 din HG nr. 69/2012, art. 31 din OG 2/2001 și dispozițiile legale indicate în cuprinsul motivării în fapt.
Prin întâmpinarea formulată intimatul INSPECTORATE DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, a solicitat respingerea plângerii petentei, ca netemeinică și nelegală, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
În temeiul art. 411 alin. 1 teza finală C.pr.civ., solicită soluționarea cauzei și în lipsă.
MOTIVE:
Pe cale de excepție invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița având în vedere următoarele argumente:
Locul săvârșirii faptei este relevant în determinarea instanței de judecată căreia îi revine competența de soluționare a cauzei, în materia dreptului contravențional aceasta fiind o competență exclusivă iar în cauza dedusă judecății instanța competentă să soluționeze plângerea este Judecătoria Cluj-N..
Învederează instanței, că în temeiul prevederilor art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Având în vedere aceste considerente înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița considerând că soluționarea litigiului dedus judecății este de competența Judecătoriei Cluj-N. având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza loc. G..
Față de motivele de nelegalitate invocate arată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3 menționând la pct. 10 dina cesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului.
Procesul verbal a fost semnat și stampilat pe fiecare pagină conform OG 2/2001. Învederează instanței faptul că formularul de proces verbal utilizat de ISCTR este pe format A3 și în consecință, deși are două coloane are o singură pagină, pagina pe care se regăsește semnătura și ștampila agentului constatator.
Agentul constatator a reținut în mod temeinic și legal fapta contravențională în sarcina petentei având în vedere următoarele considerente:
Art. 3 pct. 24 din HG nr. 69/2012 prevede ca și faptă contravențională, respectiv încălcare deosebit de gravă a normelor în materie „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător,cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor, legale în vigoare”.
Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 3 pct. 24 din HG 69/2012.
Solicită instanței a observa că fapta contravențională reținută în carul procesului verbal prezintă un grad ridicat de pericol social, deoarece o asemenea faptă pune în pericol siguranța circulației și a celorlalți participanți la trafic. Pericolul social al faptei reținute este relevat și de faptul că aceasta reprezintă o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului ( CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale OG nr. 27/2011.
Față de cele precizate apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art. 7 al. 2 al OG 2/2001.
Având în vedere că petenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, solicită instanței să constate netemeinicia plângerii și pe cale de consecință se impune menținerea procesului verbal de contravenție cu sancțiunea principală.
Prin Sentința civilă nr. 9991/2013 a Judecătoriei Bistrița s-a admis excepția necompetentei teritoriale exclusive a Judecătoriei Bistrița, excepție invocata de către intimata și s-a declinat competenta de soluționare a plângerii contravenționale formulata de petenta . SRL, in contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, in favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
La data de 31.07.2013, ora 9,40 pe DN1 E60 KM 421+200, Gilau, jud. Cluj a fost oprit si verificat in trafic autobuzul M3 cu nr. de inmatriculare_ utilizat de petenta, care efectua transport rutier international de persoane.La solicitarea agentilor constatatori, conducatorul auto a prezentat un certificat de clasare emis de catre registrul auto roman cu nr. BNAC_ eliberat de pentru perioada 26.06.2012 – 25.06.2013 care la momentul controlului era expirat, concluzionandu-se ca petenta nu a utilizat la efectuarea transportului numai vehicule clasificate corespunzator.Deficienta a fost mentionata pe diagrama tahografica din data de 31.07.2013 a conducatorului auto B. D. S..
Pentru cele retinute de agentii constatatori a fost incheiat procesul verbal in litigiu, retinandu-se in sarcina petentei, savarsirea contraventiei prev si ped de HG nr. 69/2012, art. 3 pct.24.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cererea formulată de petenta din cauza de față, instanța constată sustinerea petentei cu privire la nesemnarea procesului verbal de contraventie pe fiecare pagina nu poate fi primita.
Procesul verbal de contraventie a fost semnat si stampilat pe fiecare pagina.Formularul utilizat de ISCTR este pe format A3 si in consecinta desi are doua coloane este de fapt o singura pagina pe care figureaza semnatura si ștampila agentului constataot.
Totodată, instanța constată că, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Petentul nu a făcut in nici un alt mod dovada unei situații contrarii actului de sancționare, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, fiind aplicabila regula „onus probandi incumbit actori”.
Potrivit art. 3 din OG nr. 69/2012 contraventia retinuta in sarcina petentei reprezinta inclacare foarte grava a prevederilkore Regulamentului CE nr. 1071/2009, ale Regulamentului CE nr. 1072/2009, ale Regulamentului CE nr. 1073/2009 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011.
Prin urmare, în temeiul disp. art.34 alin.l din O.G. nr.2/2001 și apreciind că plângerea dedusă judecății în acest dosar este vădit neîntemeiată, instanța urmează să o respingă ca atare.
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acestuia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de petenta . SRL cu sediul in Bistrita, ., jud. Bistrita-Nasaud impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 31.07.2013 de I. De S. Pentru Controlul In Transportul Rutier ISCTR cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector 1.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 06.05.2014.
P. GREFIER
E. E. P. A. D. G.
PEE./PEE./ 4 EX./10.06.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7333/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5181/2014.... → |
|---|
