Plângere contravenţională. Sentința nr. 3985/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3985/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 26097/211/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3985/2014
Ședința publică din data de 14.04.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL 4, privind procesul verbal de contravenție . nr._/19.10.2012.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă martorul M. V. personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea intimatului de judecare a cauzei în lipsa acestuia de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.,
Judecătoria, fiind legal sesizată și obligată din oficiu să își stabilească competența generală, materială și teritorială, potrivit art. 1591 C.pr.civ., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța constată că, la data de 14.04.2014, înainte de deschiderea dezbaterilor, s-a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere cu privire la martorul M. V. C..
Apoi, în temeiul art. 186 și 167 C.pr.civ., încuviințează proba testimonială cu audierea martorului M. V. C. și procedează la administrarea acesteia, depoziția martorului aflându-se consemnată și atașată la fila 15 din dosar.
În temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 08.11.2012, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL 4 înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a învederat, în esență, că neîndeplinirea obligației de înregistrare în baza de date a ARR a conducătorului auto S. D. reprezintă o încălcare minoră a normelor în materie raportat la inexistența unui prejudiciu efectiv.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, petentul a depus, în copie, la dosar, înscrisuri (filele 3 - 6).
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citat, la data de 07.02.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a depus întâmpinare (filele 7 - 9), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal încheiat.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 109/2005, OMTCT nr. 1892/2006, OG nr. 2/2001, art. 115 C.pr.civ.
În probațiune, a anexat înscrisuri (filele 11 - 17).
Prin Sentința civilă nr. 3115/2013 pronunțată în data de 14.02.2013 de Judecătoria Cluj-N. s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentă în favoarea Judecătoriei Beiuș, iar prin Sentința civilă nr. 804/2013 din data de 30.05.2013 a Judecătoriei Beiuș s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cluj-N. și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3613/10.09.2013, în soluționarea conflictului de competență, a stabilit că Judecătoria Cluj-N. este competentă să soluționeze prezenta plângere.
La data de 27.11.2013 a fost înregistrată plângerea petentei pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ .
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul M. V. C. (fila 15).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 19.10.2012 a fost întocmit de agentul constatator din cadrul ISCTR procesul verbal de contravenție . nr._ (fila 4), prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzută de art. 5 pct. 18 din HG nr. 69/2012, respectiv pentru faptul că, în data de 19.10.2012, în jurul orelor 11.50, pe DN1 E 60, km 491 + 200, în loc. G., jud. Cluj, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul auto format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de . și condus de conducătorul auto S. D., angajat al societății antemenționate conform contractului individual de muncă din data de 30.09.2012, ce se deplasa pe direcția G. – Oradea, iar în urma verificării documentelor și a bazei de date a ARR s-a constatat nedeclararea conducătorului auto S. D. în baza de date a ARR, nerespectându-se astfel obligația . de a transmite autorității rutiere române, prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificărilor;pentru aceste motive, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 3.000 lei.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă, dar a fost semnat de martorul M. V. C..
Potrivit art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării” constituie încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, iar potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ: sancțiunile contravenționale se aplică: „a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1-5, 7-18 și 24-26”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre acestea.
Apoi, instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în celelalte cazuri în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție nr. XXII din data de 19.03.2007).
Prin plângerea formulată petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate al procesului verbal de contravenție contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesele verbale contravenționale fac dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin plângerea formulată, petenta nu a dovedit inexactitatea situației de fapt reținută în sarcina sa și nici nu a oferit o explicație rațională pentru care agentul constatator ar fi întocmit procesul verbal de contravenție cu consemnarea unei situații care nu corespundea realității, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și la exactitatea observațiilor personale ale agentului constatator.
În cauză, instanța reține că petenta nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, neaducând nicio dovadă în sprijinul contestării stării de fapt reținute în sarcina sa. Procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie, conform unei practici constante, poziție exprimată în acest sens și de Curtea Constituțională (Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003, Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003, etc.).
Față de considerentele expuse și având totodată în vedere și împrejurarea că, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal atacat, instanța apreciază că forța probantă a acestuia nu a fost răsturnată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că, potrivit art. 21 alin. 3 din O. G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenindu-i instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001. În cauză, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului întrucât, din punctul său de vedere, neîndeplinirea obligației pentru care a fost sancționată reprezintă o încălcare minoră a normelor în materie, avându-se în vedere, totodată, și inexistența unui prejudiciu efectiv.
Raportat la particularitățile cauzei de față, fapta contravențională imputată contravenientei nu prezintă un grad de pericol social atât de redus încât să justifice aplicarea sancțiunii avertismentului, așa cum s-a susținut prin plângerea formulată, iar în opinia instanței, s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, ținându-se cont de faptul că, contractul individual de muncă al conducătorului auto S. D. a fost încheiat la data de 30.09.2012, iar până la data întocmirii procesului verbal de contravenție 19.10.2012, deși legea îi acorda petentei un termen de 15 zile pentru îndeplinirea acestei obligații, contractual de muncă nu fusese înregistrat încă la ARR, așa cum impuneau dipsozițiile legale în baza căreia a fost sancționată. În concluzie, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei pentru fapta contravențională reținută în sarcina sa nu depășește limita proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei, fiind în concordanță cu scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și gradul de pericol social relevat prin săvârșirea ilicitului contravențional, iar măsura înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment nu este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate prin comiterea contravenției și nici pentru atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare în împrejurări similare.
Prin urmare, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentă.
În baza art. 453 alin. 1 Cpr.civ., având în vedere că niciuna dintre părți nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța va lua act de această împrejurare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângererea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL 4, cu sediul procesual ales în Cluj-N., .. 41, jud. Cluj.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 14.04.2014.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./14.05.2014/4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1113/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3987/2014.... → |
|---|
