Plângere contravenţională. Sentința nr. 3990/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3990/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 1593/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3990/2014
Ședința publică din data de 14.04.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - SA, prin SECȚIA DE DRUMURI NAȚIONALE A., privind procesul verbal de contravenție . nr._/08.01.2014.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă reprezentantul petentei, avocat M. D., cu împuternicire avocațială depusă la fila 14 din dosar, precum și martorul C. A. C., identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că, la data de 21.02.2014, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 18 - 22).
La interpelarea instanței, reprezentantul petentei arată că apreciază durata soluționării cauzei la un singur termen de judecată.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., apreciază durata cercetării procesului la 30 de zile.
Reprezentantul petentei arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reprezentantul petentei solicită instanței încuviințarea probei testimoniale cu audierea martorului C. A. C., prezent în ședință publică, și a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 311 și 255 C.pr.civ., încuviințează proba testimonială cu audierea martorului C. A. C. și procedează la administrarea acesteia, depoziția martorului aflându-se consemnată la fila 31 din dosar.
Apoi, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal și exonerarea petentului de la plata amenzii, sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial. Pe fond, învederează că, procesul verbal este nelegal, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, întrucât, în cuprinsul acestuia, nu s-au evidențiat toate împrejurările comiterii faptei contravenționale, respectiv faptul că a existat o rovinietă valabilă pentru data de 07.01.2014, șoferii trebuind să iasă din țară în aceeași zi, însă din cauza aglomerației de la vamă, au reușit să iasă din țară doar a doua zi. Arată că, înainte că aceștia să ajungă la benzinărie pentru a achiziționa o nouă rovinietă, agenții l-au oprit pe unul din șoferii petentei și i-au întocmit proces verbal. Cu privire la petitul subsidiar, arată că petenta nu are antecedente contravenționale, este foarte grijulie în ceea ce privește achiziționarea rovinietei, astfel că s-ar impune aplicarea doar a unui avertisment.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 28.01.2014, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - SA, prin SECȚIA DE DRUMURI NAȚIONALE A., în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/08.01.2014, ca nelegal și netemeinic, iar, în subsidiar, aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a învederat, în esență, că agentul constatator nu a respectat dispozițiile legale cu privire la procedura constatării și sancționării contravențiilor întrucât nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale, precum și pentru faptul că nu i-a acordat conducătorului auto posibilitatea de a invoca apărări în favoarea sa și de a le consemna în procesul verbal atacat.
În ceea ce privește petitul subsidiar, petenta a mai susținut că nu a avut abateri de natură a angaja răspunderea sa contravențională în raporturile sale cu CNADNR-ul din România, astfel că lipsa sa de antecedență impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7, art. 16 alin. 1 și 7 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 10 - 13).
Plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 9).
La data de 21.02.2014, prin Serviciul Registratură, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - SA, prin SECȚIA DE DRUMURI NAȚIONALE A., a depus întâmpinare – filele 18 - 22, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, a susținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001.
În probațiune, a depus înscrisuri (filele 18 - 20).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul C. A. C. (fila 31).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/08.01.2014 încheiat de agentul constatator L. M., din cadrul CNADNR S.A. – CESTRIN, a fost sancționată petenta . cu amendă în sumă de 3.000 lei, întrucât s-a constatat că, la data de 08.01.2014, ora 10.15, în localitatea ACI Nădlac – sens ieșire, vehiculul A2S3, cu nr._ (_, utilizat de petentă, nu deținea rovinietă valabilă în momentul efectuării controlului.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată conform art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 cu amendă de 3.000 lei.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientei sau a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și HG nr. 1259/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în celelalte cazuri în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție nr. XXII din data de 19.03.2007).
Prin plângerea contravențională formulată petenta a invocat, sub aspectul legalității, nerespectarea dispozițiilor art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001, pentru faptul că agentul constatator nu a descris fapta contravențională în mod concret și amănunțit și nu i s-a dat posibilitatea conducătorului auto să formuleze obiecțiuni la procesul verbal de contravenție.
Raportat la aceste motive, instanța reține că sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție este incidentă în aceste cazuri numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, vătămare pe care petenta trebuie să o dovedească, nefiind prezumată ca în situațiile reglementate de prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001. În aceste condiții, vătămarea suferită de către petentă trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel. În cauză, în opinia instanței, fapta contravențională a fost descrisă conform art. 16 din OG nr. 2/2001, iar petenta nu a făcut dovada unei vătămări suferită ca urmare a întocmirii procesului verbal de contravenție în sensul contestat, apărările petentei legate de împrejurările comiterii faptei și de circumstanțele care au dus la săvârșirea acesteia urmând a fi analizate de instanța mai jos.
Legat de faptul că nu i s-a dat posibilitatea conducătorului auto să arate toate obiecțiunile pe care le avea de formulat la momentul întocmirii procesului verbal, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit pe numele petentei ., nu pe numele d-lui V. M. E., pentru a i se da acestuia posibilitatea de a face obiecțiuni și de a le consemna în procesul verbal de contravenție, dreptul invocat de petentă fiind prevăzut de lege în favoarea contravenientei.
Prin urmare, instanța apreciază că procesul verbal de contarvenție contestat a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petenta a fost sancționată conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 (în vigoare la data săvârșirii și constatării faptei) fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Conform art. 1 alin. 2 dinOG nr. 15/2002 „începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România si structurat in funcție de perioada de parcurs si de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz”, iar noțiunea de „utilizatori” este definită de art. 1 alin. 1 lit. b) ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Totodată, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Coroborând aceste texte legale, instanța constată că obligația achitării tarifului de utilizare a drumurilor naționale și deținerea rovinietei revine proprietarului autovehiculului sau persoanei care are un drept legal de folosire a autovehiculului, însă art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 nu sancționează fapta de a nu achita tariful de utilizare al drumurilor naționale și folosirea acestora în acest context, ci este sancționată fapta de „a circula fără a deține rovinieta valabilă”, ceea ce ar implica faptul că subiectul contravenției ar fi orice persoană care cu intenție folosește un autovehicul înmatriculat pentru care nu este achitată rovinieta, cunoscând acest lucru. Cu toate acestea, coroborând alin. 1 cu alin. 5 al art. 8 (potrivit căruia utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România) reiese că legiuitorul a urmărit să sancționeze ca subiecți activi ai contravenției pe „utilizatori” astfel cum a fost definită noțiunea de actul normativ.
Apoi, prin plângerea contravențională formulată petenta a recunoscut că nu deținea rovinietă valabilă la data întocmirii procesului verbal de contravenție, dar a susținut că șoferul auto a achiziționat o rovinietă valabilă 1 zi, la data de 07.01.2014, ora 02.14, data la care a pornit în cursă, urmând să părăsească România, prin vama Nădlac, în aceeași zi, dar a fost nevoit să aștepte în coloană ., până în data de 08.01.2014 și nu a avut de unde să mai achiziționeze o nouă rovinietă, astfel că a fost amendat de Agenția de Control și Încasare a CNADNR, din apropierea vămii, pentru lipsa rovinietei valabile pentru data de 08.01.2014. A mai arătat că, imediat ce șoferul auto a ajuns cu coloana în dreptul unei benzinării, a achiziționat o rovinietă și pentru ziua de 08.01.2014.
În speță, afirmațiile petentei legate de achitarea celor două roviniete sunt susținute de chitanțele de plată de la fila 13 din dosar. Apoi, din declarația martorului C. A. C. – fila 31, reiese că, în data de 07.01.2014, și-a procurat împreună cu V. M. E. rovinietă, iar când au ajuns în vama Nădlac, fiind o coloană de cca. 3 – 4 km, nu au mai putut conduce, trebuiau să facă și pauza de odihnă, astfel că au stat în coloană până a doua zi dimineață și nu au avut de unde să-și procure rovinietă pentru a doua zi.
În opinia instanței, aspectele menționate mai sus, nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei pentru lipsa rovinietei la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, întrucât, aceasta, fiind operator de transport, avea obligația de a-și organiza activitatea în deplină concordanță cu dispozițiile legale în domeniu, precum și posibilitatea de a prevedea faptul că valabilitatea rovinietei ar fi putut expira anterior efectuării controlului, iar pe cale de consecință, trebuia să achiziționeze în timp util o nouă rovinietă, care să fie valabilă la momentul controlului. După cum a declarat chiar martorul audiat în cauză, cei doi conducători auto au stat în coloană până a doua zi dimineață, astfel că oricare dintre ei se putea deplasa până la cea mai apropiată benzinărie pentru a procura rovinieta aferentă zilei de 08.01.2014, de la ora 00.00 până la 10.15, ora efectuării controlului, fiind suficient timp pentru achitarea acesteia.
Pe cale de consecință, întrucât petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție și întrucât aceasteia, în calitate de proprietar la data încheierii procesului-verbal de contravenție, îi revenea obligația de a achiziționa rovinieta pentru folosirea drumurilor naționale, instanța constată că procesul verbal de contravenție este temeinic încheiat.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că, potrivit art. 21 alin. 3 din O. G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenindu-i instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001. În cauză, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului întrucât nu a mai avut abateri de natură a angaja răspunderea sa contravenționlă în raporturile sale cu CNADNR-ul din România, iar lipsa de antecedență impune, din punctul său de vedere, aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai ușoare.
Raportat la particularitățile cauzei de față, fapta contravențională imputată contravenientei nu prezintă un grad de pericol social atât de redus încât să justifice aplicarea sancțiunii avertismentului, așa cum s-a susținut prin plângerea formulată, iar în opinia instanței, s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, ținându-se cont și de faptul că, nici celălalt șofer al petentei, la data de 08.01.2014, nu achitase rovinietă, așa cum a declarat chiar el în fața instanței. În concluzie, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei pentru fapta contravențională reținută în sarcina sa nu depășește limita proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei, fiind în concordanță cu scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și gradul de pericol social relevat prin săvârșirea ilicitului contravențional, iar măsura înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment nu este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate prin comiterea contravenției și nici pentru atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare în împrejurări similare.
Astfel, pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta ..
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că va fi respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentă și, pe cale de consecință, și cererea acesteia referitoare la cheltuielile de judecată, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – SA, prin SECȚIA DE DRUMURI NAȚIONALE A., cu sediul în A., ./A, jud. A..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 14.04.2014.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact./B.I.A./N.S./1505.2014/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2137/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5744/2014.... → |
|---|
