Plângere contravenţională. Sentința nr. 4515/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4515/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 1854/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4515/2014
Ședința publică de la 30.04.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul A. A. în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE CLUJ - POLITIA MUNICIPIULUI CLUJ-N. - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 17.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ( f.34 ), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.04.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 30.01.2014 sub nr._, petenta A. A., CNP_, cu dom. în București, .. 8, ., Sector 3 și domiciliul ales în Cluj N., ., jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 15.01.2014 de cǎtre intimat, având drept consecință exonerarea sa de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii sale, petenta a indicat împrejurarea că în actul contestat s-a reținut că ar fi circulat cu o viteză de 87 km/h, la data de 15.01.2014, pe Calea Mănăștur din Cluj N., cu autoturismul Opel având numărul de înmatriculare_, aspect ce ar fi fost surprins de aparatul radar montat pe utilitara MAI_. Totuși, s-a apreciat că procesul verbal este nelegal întrucât nu respectă elementele esențiale de formă, fiind redactat de o manieră ilizibilă, secțiunea consacrată descrierii faptei fiind indescifrabilă. Pe de altă parte, s-a relevat că aparatul radar utilizat pentru măsurarea vitezei nu a fost identificat prin . număr, nefiind făcute nici mențiuni relative la verificarea metrologică și omologarea sa, or în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 109 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002, respectiv prevederile pct. 3.5.1 din norma de metrologie legală NML 021 - 05, ce stabilesc conținutul pe care trebuie să îl cuprindă înregistrarea pentru a putea fi utilizată drept probă. Totodată, s-a evidențiat că cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o etichetă care să prezinte inscripționările la care se referă pct. 3.2.3 din NML și, mai mult decât atât, este necesar ca aparatul să fie verificat metrologic, având buletinul în acest sens în termen de valabilitate, respectiv să fie marcat și sigilat, potrivit pct. 4.3. În consecință, s-a considerat că lipsa elementelor de identificare ale aparatului radar în procesul verbal atrage sancțiunea nulității relative, prin atingerea adusă dreptului la apărare al petentei, câtă vreme depășirea vitezei legale de deplasare poate fi constatată numai prin mijloace tehnice omologate, respectiv prin imposibilitatea examinării, în asemenea condiții, a legalității și temeiniciei actului contestat. În subsidiar, raportat la sancțiunea amenzii aplicată, s-a apreciat de către petentă că, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, este justificată înlocuirea sa cu avertismentul, dată fiind lipsa de pericol social al faptei, precum și împrejurarea că este o persoană serioasă și onestă, ce manifestă respect față de normele legale și sociale.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001, ale O. U. G. nr. 195/2002, ale Normei de metrologie legală NML 021 - 05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005, respectiv ale C. proc. civ.
În probațiune, petenta a anexat, în copie, procesul verbal contestat ( f. 10 ) și a solicitat depunerea de către intimat a înregistrării video surprinse de aparatul radar, a atestatului operatului radar, a certificatului metrologic al aparatului, a ordinului de serviciu al agentului constatator, precum și a dovezii funcției de autotestare.
Plângerea a fost legal timbratǎ, fiind achitatǎ taxa judiciarǎ de timbru în sumǎ de 20 lei ( f. 8 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 26.02.2014 întâmpinare ( f. 14 - 16 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, făcând dovada până la proba contrară. Raportat la sancțiunea aplicată, s-a considerat că aceasta reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, intimatul a reliefat și modalitatea în care funcționează aparatul radar ce a fost utilizat în vederea constatării faptei reținute în sarcina petentei. Pe de altă parte, s-a învederat că, față de dispozițiile art. 26 alin. (1) pct. 10 și 18 și ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 218/2002, agenții de poliție nu își desfășoară activitatea de constatare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu, iar referitor la atestatul radar, s-a arătat că prin Ordinul nr. 187/2009 de modificare și completare a NML 021 - 05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005, a fost abrogat pct. 4.2 ce impunea efectuarea măsurării și înregistrării numai de către operatori calificați.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3), 249 și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a anexat, în copie, istoricul contravențional al petentei ( f. 17 ), buletinul de verificare metrologică ( f. 18 ), certificatul de aprobare model ( f. 19 ) și înregistrarea video ( f. 20 ).
Petenta a formulat la 17.03.2014 răspuns la întâmpinare ( f. 24 - 27 ), prin care a relevat, mai întâi, că nu s-a putut verifica înregistrarea video la care face referire intimatul, câtă vreme suportul electronic transmis nu avea conținut, nefiind depus nici raportul agentului constatator, la care s-a făcut trimitere. În al doilea rând, s-a reliefat că la dosar nu au fost depuse ordinul de serviciu al agentului constatator și nici atestatul acestuia de operator radar, așadar se poate concluziona că persoana ce a dresat procesul verbal nu avea calitatea menționată. În fine, s-au reiterat aspectele legate de modalitatea în care trebuie constatate contravențiile la regimul vitezei de circulație pe drumurile publice, așa cum au fost formulate în cuprinsul plângerii, solicitându-se înlăturarea apărărilor intimatului ca netemeinice și nelegale.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat, și proba cu înregistrarea video, ce a fost verificată în ședința publică de la 17.04.2014 ( f. 20 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 15.01.2014 de către intimat ( f. 10 ), petenta A. A. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din O. U. G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. (2) din același act normativ, reținându-se în sarcina acesteia că, în ziua de 15.01.2014, ora 23.06, în Cluj N., a condus auto marca Opel cu nr._ pe Calea Mănăștur, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ cu viteza de 87 km/h.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
În ce privește criticile de nelegalitate formulate de petentă, care în opinia sa ar determina nulitatea procesului verbal, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, în primul rând, referitor la împrejurarea că actul contestat ar fi fost redactat de o manieră ilizibilă, secțiunea dedicată descrierii faptei fiind completată în mod indescifrabil, instanța reține că procesul verbal respectă exigențele stabilite de art. 17 din O. G. nr. 2/2001 raportat la modalitatea în care a fost individualizată contravenția imputată, câtă vreme s-a realizat o descriere concretă și succintă a faptei, fiind indicat și textul de lege ce o sancționează, de natură a conferi instanței posibilitatea exercitării controlului jurisdicțional ulterior. Mai mult decât atât, este de evidențiat că susținerea legată de caracterul ilizibil al actului nu este justificată, chiar față de copia procesului verbal depusă la dosar ( f. 10 ), ce permite observarea facilă a mențiunilor agentului de poliție, însăși petenta redând conținutul procesului verbal în cuprinsul plângerii ( f. 3 ), ceea ce duce la concluzia că a avut posibilitatea de a-l lectura. În al doilea rând, față de considerațiile legate de modalitatea în care a fost dresat actul contestat, raportat la identificarea aparatului radar și condițiile în care trebuie efectuată măsurarea vitezei, instanța apreciază că în discuție sunt elemente legate de temeinicia procesului verbal, iar nu aspecte referitoare la legalitatea sa, așa încât criticile formulate vor fi examinate în cele ce urmează.
În ce privește temeinicia actului de constatare, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal, este în deplină concordanță cu cea reală. Mai întâi, trebuie reliefat că, potrivit art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din O. U. G. nr. 195/2002, constituie contravenție depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, fapta fiind sancționată de art. 101 alin. (2) din același act normativ.
În al doilea rând, este de observat că, din înregistrarea video depusă de către intimat la dosar ( f. 20 ) și verificată în ședință publică, a rezultat că petenta a circulat cu viteza de 87 km/h pe un sector de drum în care limita era de 50 km/h, respectiv pe Calea Mănăștur din municipiul Cluj N., așa cum s-a menționat și în cuprinsul procesului verbal ( f. 10 ), înregistrarea în discuție îndeplinind toate condițiile stabilite de pct. 3.5.1 din NML 021 - 05 pentru a putea fi utilizată drept mijloc de probă în cauza de față, spre deosebire de cele afirmate de petentă. În ce privește condițiile concrete în care fapta a fost constatată, la care se face referire în cuprinsul plângerii ( f. 4 - 6 ) și al răspunsului la întâmpinare ( f. 25 - 27 ), instanța reține că aparatul radar montat pe utilitara MAI_ este certificat și verificat metrologic, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat, ce au fost anexate întâmpinării, anume certificatul aprobare model ( f. 19 ) și buletinul de verificare metrologică, care se referă la aparatul radar montat pe auto Dacia L. MCV având nr. de înmatriculare MAI_ ( f. 18 ), așadar trebuie apreciat că există un mijloc tehnic atestat prin care se face dovada faptei imputate, constatarea contravenției fiind realizată în condițiile art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 teza finală raportat la art. 109 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002. În acest context, instanța reține că sunt nejustificate susținerile petentei legate de împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal nu s-ar fi identificat corespunzător, prin . număr, cinemometrul utilizat în vederea măsurării vitezei de deplasare, în circumstanțele în care s-a indicat că înregistrarea s-a realizat cu aparatul montat pe utilitara MAI_ ( f. 10 ), or în aprecierea instanței acest element este suficient pentru a se examina dacă contravenția a fost constatată prin mijloace tehnice omologate și certificate, câtă vreme intimatul a anexat întâmpinării certificatul de aprobare model și buletinul de verificare metrologică ( f. 18 - 19 ). Așadar, în raport de considerațiile anterioare, trebuie concluzionat că susținerea petentei, în sensul că prin omisiunea agentului constatator de a indica, în procesul verbal dresat, . numărul aparatului radar, s-ar fi prejudiciat dreptul său la apărare, nu poate fi primită, în circumstanțele în care nu există niciun dubiu raportat la modalitatea în care a fost înregistrată viteza de deplasare a vehiculului, aceasta fiind realizată printr-un mijloc certificat și omologat, după cum s-a arătat mai sus. Pe de altă parte, instanța constată că, în realitate, nu se poate identifica vreo atingere ce ar fi fost adusă dreptului la apărare al petentei în contextul în care nu s-a indicat în actul contestat . numărul cinemometrului, atâta timp cât a existat posibilitatea examinării aspectului dacă înregistrarea vitezei autoturismului s-a efectuat în condițiile art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 teza finală din O. U. G. nr. 195/2002, concluzia la care a ajuns instanța fiind în sensul că aparatul radar utilizat era omologat și verificat metrologic, așa încât nu se poate susține, în mod justificat, că simpla omisiune a menționării seriei și numărului aparatului radar ar fi de natură a atrage sancțiunea nulității procesului verbal. În acest context, instanța reține că, deși petenta a făcut referire la conținutul etichetei ce însoțește cinemometrul, potrivit pct. 3.2.3 din NML 021 - 05, totuși aspectul în discuție nu prezintă vreo relevanță în ce privește modalitatea în care a fost constatată fapta ce îi este reproșată, câtă vreme nu s-a făcut în vreun fel dovada că cerința menționată nu ar fi fost respectată și, pe de altă parte, este evident că ansamblul elementelor la care trimit dispozițiile anterior relevate nu ar putea fi inserate în cuprinsul procesului verbal, norma de metrologie legală impunând doar un anumit conținut al etichetei ce trebuie atașată aparatului radar, fără ca această împrejurare să semnifice necesitatea inserării mențiunilor respective în cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională. În fine, instanța reține, spre deosebire de cele susținute de petentă, că în vederea măsurării vitezei de deplasare prin intermediul cinemometrului agentul de poliție nu are obligația de a deține un atestat de operator radar, având în vedere că prin Ordinul nr. 187/2009 au fost abrogate dispozițiile pct. 4.2 din NML 021 - 05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005, ce impuneau condiția indicată, așa încât nu prezintă importanță nici identitatea operatorului radar, câtă vreme fapta a fost constatată printr-un mijloc tehnic certificat și omologat.
Din această perspectivă, este totuși de reținut că în cauza de față fapta reproșată petentei este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că, față de modalitatea în care este reglementată de legiuitor procedura soluționării plângerii contravenționale sau raportat la recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu rezolvarea plângerii este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, având însă în vedere ansamblul mijloacelor de probă administrate nemijlocit în fața sa, în condiții de contradictorialitate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale, însă aceste garanții nu pot primi aplicare în etapa prealabilă sesizării instanței, la momentul încheierii procesului verbal de organul administrativ, învestit cu atribuții de sancționare a faptelor calificate de legiuitor ca atare. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ petenta ar fi circulat cu o viteză mai mică decât cea constatată, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, ținând seama de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimat, ce relevă săvârșirea de către petentă a faptei imputate ( f. 20 ).
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin orientarea la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 98 alin. (4) lit. c) din O. U. G. nr. 195/2002, la care trimite art. 101 alin. (2) din același act normativ. În al doilea rând, nu poate fi negat că fapta imputată petentei prezintă în sine un grad ridicat de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, câtă vreme aceasta a rulat cu o viteză de 87 km/h în localitate, depășind deci cu 37 km/h viteza maximă admisă pe porțiunea respectivă. În al treilea rând, față de cicumstanțele concrete de deplasare, de timp și de loc, nu s-ar putea considera că s-a adus doar o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin normele O. U. G. nr. 195/2002, câtă vreme circulând pe o arteră principală, în condiții de noapte, petenta trebuia să își adapteze viteza în localitate așa încât orice pericol să poată fi evitat. Prin urmare, ținând seama de aspectele astfel învederate, precum și de istoricul contravențional al petentei ( f. 17 ), instanța apreciază că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În consecință, ținând seama de ansamblul elementelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petenta A. A., CNP_, cu dom. în București, .. 8, ., . și domiciliul ales în Cluj N., ., jud. Cluj, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 15.01.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
05.05.2014 - 4 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 7757/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7742/2014. Judecătoria... → |
|---|
